Imposibilitatea refuzării acordării subvenţiei cuvenite persoanelor care angajează anumite categorii de şomeri, prevăzută de art. 85 Legea nr. 76/2002, în cazul în care angajatorul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 128 din data de 20.01.2015
Curtea constată că între cele două societăți, F. and A. S.R.L. și intimata-reclamantă F. S.R.L., există o serie de legături, precum sediul social principal identic (în cazul F. and A. S.R.L. sediul a fost schimbat ulterior), similarități între sediile secundare și punctele de lucru, coincidență între data închirierii sediului pentru noua societate și data deciziilor de concediere colectivă pentru angajații primei societăți sau preluarea în bloc a angajaților primei societăți de către cea de a doua societate.
Faptul că aceste legături reprezintă indicii ce ar putea duce la concluzia existenței relei-credințe din partea reclamantei nu este însă suficient, deoarece societatea respectă în totalitate condițiile stabilite de lege pentru acordarea subvenției cuvenite persoanelor care angajează anumite categorii de șomeri, prevăzută de art. 85 Legea nr. 76/2002.
Instanțele de judecată nu se pot substitui organelor legislative și adăuga condiții noi față de cele prevăzute de textele de lege, deoarece ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
În cazul în care recurenta-pârâtă suspectează că reclamanta deturnează dispozițiile legale de la finalitatea lor și utilizează cu rea-credință anumite lacune legislative în scopul de a dobândi în mod injust avantaje financiare, soluția corectă este aceea a adoptării de modificări legislative care să pună capăt acestor practici.
Până în momentul existenței unui cadru legislativ care să limiteze practicile injuste de tipul celor identificate de recurentă, cererea reclamantei de acordare a subvenției este fondată, astfel că dispoziția de respingere a solicitării este nelegală.
Decizia nr. 128 din 20.01.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința nr. 1363/Fca/17.09.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 1648/113/2014, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta F. S.R.L. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. B., prin reprezentant legal, s-a dispus anularea dispoziției nr. ..../24.03.2014 emisă de pârâtă și emiterea unei dispoziții de aprobare a solicitării reclamantei și a fost obligată pârâta să plătească cheltuieli de judecată de 1000 lei către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta A.J.O.F.M. B. prin reprezentant legal, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, recurenta a arătat că reclamanta are intenția de fraudare a bugetului de șomaj, existând o serie de legături evidente între societatea falimentară F. And A. S.R.L. și noua societate. Reclamanta și vechea societate au sedii sociale asemănătoare, iar noua societate a preluat în bloc angajații vechii societăți.
F. And A. S.R.L. este în faliment, recurenta fiind înscrisă la masa credală cu suma de 382.199,14 lei, reprezentând subvenție necuvenită.
Dispozițiile Legii nr. 76/2002 trebuie interpretate nu numai în litera lor, ci și în spiritul legii, cu respectarea imperativului protejării bugetului de șomaj.
În drept, a invocat disp. art. 483-487, 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata s-a prezentat, însă nu a formulat întâmpinare. A solicitat și cheltuieli de judecată.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
Curtea constată că între cele două societăți, F. And A. S.R.L. și intimata-reclamantă F. S.R.L., există o serie de legături, precum sediul social principal identic (în cazul F. And A. S.R.L. sediul a fost schimbat ulterior), similarități între sediile secundare și punctele de lucru, coincidență între data închirierii sediului pentru noua societate și data deciziilor de concediere colectivă pentru angajații primei societăți sau preluarea în bloc a angajaților primei societăți de către cea de a doua societate.
Faptul că aceste legături reprezintă indicii ce ar putea duce la concluzia existenței relei-credințe din partea reclamantei nu este însă suficient, deoarece societatea respectă în totalitate condițiile stabilite de lege pentru acordarea subvenției prevăzute de art. 85 Legea nr. 76/2002.
Instanțele de judecată nu se pot substitui organelor legislative și adăuga condiții noi față de cele prevăzute de textele de lege, deoarece ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
În cazul în care recurenta-pârâtă suspectează că reclamanta deturnează dispozițiile legale de la finalitatea lor și utilizează cu rea-credință anumite lacune legislative în scopul de a dobândi în mod injust avantaje financiare, soluția corectă este aceea a adoptării de modificări legislative care să pună capăt acestor practici.
Până în momentul existenței unui cadru legislativ care să limiteze practicile injuste de tipul celor identificate de recurentă, cererea reclamantei de acordare a subvenției este fondată, astfel că dispoziția de respingere a solicitării este nelegală.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel sau în apel.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 451 alin. 2 rap. la art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (500 lei onorariu avocat).
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, instanța reține că acestea reprezintă despăgubirea pe care partea căzută în pretenții este obligată să o suporte pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare prin declanșarea culpabilă a căii de atac. Aceste despăgubiri se acordă numai în condițiile în care prejudiciul dovedit de partea câștigătoare are un caracter cert, real și rezonabil.
În aprecierea rezonabilității cheltuielilor efectuate de parte în vederea respingerii căii de atac, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii generale, precum valoarea obiectului litigiului, munca prestată efectiv de apărătorul părții, caracterul vădit nefondat al acțiunii sau gradul de culpă pe care partea adversă îl are în pierderea procesului.
Examinând caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 5000 lei, instanța reține că onorariul este excesiv față de munca efectiv prestată de cei doi apărători și față de natura soluției pronunțate și că un onorariu în cuantum de 500 lei reflectă cel mai bine proporționalitatea care trebuie să existe valoarea onorariului și factorii enunțați mai sus.
| ← Consecinţele apariţiei unor întârzieri nejustificate în... | Determinarea instanţei competente material să soluţioneze o... → |
|---|
