Inadmisibilitatea cererii de revizuire
| Comentarii |
|
Nedovedirea condiţiilor de admisibilitate a cazului de revizuire invocat, respectiv neconcordanţa dintre acesta şi motivele din cererea de revizuire atrag inadmisibilitatea revizuirii.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 5727 din 6 decembrie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3659/114/2010/a1, CF, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Buzău, Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat revizuirea deciziei pronunțate de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 3659/114/2010, prin care a respins cererea sa, având ca obiect restituirea taxei auto.
în motivarea cererii, revizuenta a arătat că în luna iulie 2008 a achiziționat din Germania un autovehicul marca BMW, an fabricație 2004, pe care l-a introdus în țară în vederea reînmatriculării, că în acest sens a fost obligată să achite o taxă specială de prima înmatriculare, în cuantum de 1363 lei, pe care a achitat-o cu chitanța str.….. nr. …… către pârâta AFP Buzău, că, potrivit dispozițiilor art. 4 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul, că aceasta nu era percepută în cazul achiziționării în România a unui autovehicul de ocazie, în măsura în care acesta era deja înmatriculat, ci doar pentru autovehiculele înmatriculate în țara de proveniență și reînmatriculate ulterior în România, precum și că taxa pe poluare este discriminatorie și nelegală, din perspectiva art.110 par.1 din TFUE, dispoziții care trebuie aplicate cu prioritate față de dreptul intern.
Revizuenta a mai arătat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt neconstituționale și nelegale, că acest aspect este fundamentat și de decizia pronunțată de către CJUE la data de 7.04.2011 în Cauza Tatu vs. Statul român, că a urmat procedura prealabilă, iar DGFP Buzău i-a comunicat faptul că a fost decăzută din dreptul de a formula plângere prealabilă, însă acest drept este reglementat de Legea nr. 554/2004 art. 2 lit. c) și f) și nu de codul de procedură fiscală, că cererea sa de restituire a taxei pe poluare este întemeiată pe prevederile art. 90 parag. 1 din Tratatul CE și art. 117 alin. (1) lit. d) din C.proc.fisc., precum și că prin plata taxei pe poluare s-au încălcat flagrant dispozițiile art. 90 parag. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, art.148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României și art.4 alin. (2) pct. 37 din H.G. nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea ANAF.
în drept, cererea de revizuire a fost fundamentată pe dispozițiile art.322 pct. 5 C.proc.civ.
în cauză, Curtea a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită.
Examinând cererea de revizuire, prin prisma motivului de revizuire invocat, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. 347/17.02.2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de către Administrația Fondului pentru Mediu și a modificat în parte sentința nr. 1476/17.11.2010 pronunțată de către Tribunalul Buzău, în sensul respingerii cererii reclamantei C.F. de restituire a sumei de 1363 lei, reprezentând taxă pe poluare, și a dobânzii aferente, ca neîntemeiată.
în considerentele deciziei, instanța de recurs a reținut, în esență, faptul că este legală și temeinică decizia nr. DGFP Buzău nr. 86/2010 - prin care contestația administrativă a reclamantei a fost respinsă, ca nedepusă în termenul legal -, ca urmare a faptului că reclamanta nu a justificat motivele temeinice care au determinat depășirea termenului de 30 de zile, iar prin depășirea termenului de prescripție de 6 luni s-a stins chiar dreptul material la acțiune, astfel că, în condițiile în care decizia de calul al taxei pe poluare nu a fost desființată, reclamanta datorează taxa precizată.
Curtea constată că, față de soluția pronunțată prin decizia precizată anterior, este îndeplinită condiția generală de admisibilitate a revizuirii, care vizează obiectul acesteia, întrucât decizia nr. 347/2011 a fost pronunțată de către o instanță de recurs cu ocazia evocării fondului.
în ce privește cazul de revizuire invocat, Curtea constată că revizuenta și-a fundamentat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.proc.civ., conform cărora se poate cerere revizuirea „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
însă Curtea constată că revizuenta nu a motivat în niciun mod admisibilitatea cererii sale de revizuire prin raportarea la motivul de revizuire invocat, toate argumentele expuse în cererea de revizuire vizând fondul litigiului dedus judecății, respectiv nelegalitatea și neconvenționalitatea taxei pe poluare - în sensul neconformității dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratatul CE, respectiv art. 110 parag.1 din TFUE.
Astfel, Curtea reține că revizuenta nu a făcut absolut nicio referire la existența vreunui înscris doveditor, care să fi condus la o altă soluție decât cea pronunțată și care să nu fi putut fi administrat în cursul procesului, ca urmare, fie a faptului că a fost reținut de către intimatele-pârâte, fie ca urmare a unei imposibilități de înfățișare, generată de o împrejurare mai presus de voința reclamantei.
în mod similar, revizuenta nu a invocat și dovedit desființarea sau modificarea vreunei hotărâri judecătorești, pe care s-a întemeiat decizia a cărei revizuire s-a solicitat.
în consecință, Curtea consideră că revizuenta nu a dovedit în niciun mod intervenția cazului de revizuire invocat, respectiv îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acestuia, astfel că, neexistând vreun înscris nou sau vreo hotărâre judecătorească modificată sau desființată - față de care să se verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate -, cererea sa de revizuire, în modul cum a fost formulată și motivată, este inadmisibilă.
Totodată, Curtea mai reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot retracta hotărârile prevăzute în partea introductivă a dispozițiilor art. 322 alin. (1) din C.proc.civ., pentru motivele expres și limitativ prevăzute în cadrul acestui articol.
Altfel spus, revizuirea nu este un „recurs la recurs”, astfel că prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu se pot exprima simple nemulțumiri ale părții în legătură cu modul de soluționare a cauzei de către instanța de recurs, ci soluția acesteia poate fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.
în consecință, Curtea consideră că nu poate analiza criticile invocate de către revizuentă, care vizează fondul cauzei, respectiv nelegalitatea și neconvenționalitatea dispozițiilor legale care reglementează taxa pe poluare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale precizate anterior și celor prevăzute de art. 326 și următoarele din C.proc.civ., Curtea a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentă, ca inadmisibilă.
| ← Necomunicarea încheierii de amânare a pronunţării.... | Motivarea hotărârii judecătoreşti. Insolvenţa societăţii... → |
|---|
