Încheiere de cameră preliminară. Incidenţa sancţiunii nulităţii absolute reglementate de art. 281 alin.1 lit.f C.proc.pen în cazul neasigurării asistenţei juridice suspectului sau inculpatului reţinut în fapt. Asistenţa juridică obligatorie este instituit
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Hotărâre nr. * din data de 15.06.2015
Încheiere de cameră preliminară. Incidența sancțiunii nulității absolute reglementate de art. 281 alin.1 lit.f C.proc.pen în cazul neasigurării asistenței juridice suspectului sau inculpatului reținut în fapt. Asistența juridică obligatorie este instituită de legiuitor în considerarea vulnerabilității persoanelor aflate sub controlul autorităților judiciare, iar audierea suspectului sau inculpatului ori administrarea de probe care implică prezența unui suspect sau inculpat reținuți în fapt fără asigurarea asistenței juridice este nelegală. Între momentul reținerii în fapt și momentul emiterii ordonanței de reținere se creează astfel o zonă de non drept, despre care CEDO a stabilit că nu este permisă acolo unde există privare de libertate. Excluderea probelor administrate în aceste condiții.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 24.04.2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus:
"În baza art. 342 C.proc.pen rap. la art. 35, art.41 C.proc.pen, constată legalitatea sesizării instanței, sub aspectul competenței funcționale, materiale și teritoriale.
În baza art. 342 C.proc.pen rap. la art. 328 alin. 1 și 286 alin. 2 C.proc.pen, constată legalitatea sesizării instanței, sub aspectul regularității rechizitoriului emis la data de 30.03.2015, în dosarul nr. 2907/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
În baza art. 281 alin. 1 lit. f C.proc.pen și art. 90 lit. a C.proc.pen, admite excepția nulității probelor constând în procesele verbale de reconstituire din 5.03.2015, aflate la filele 70,99,129 dup, excepție invocată din oficiu.
În baza art.342 C.proc.pen. rap. la art. 102 alin. 2,3 C.proc.pen exclude din procesul penal probele constând în procesele verbale de reconstituire din 5.03.2015, aflate la filele 70,99,129 dup.
În baza art. 342 C.proc.pen. rap. la art. 101, art. 102 C.proc.pen, constată legalitatea administrării celorlalte probe din cursul urmăririi penale.
În baza art. 342 C.proc.pen. rap.la art. 286 C.proc.pen și art. 281 alin. 1 lit. e și f C.proc.pen, art. 282 C.proc.pen, constată legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.
În baza art. 345 alin. 2 C.proc.pen, înaintează, astăzi, 24.04.2015, prin fax, prezenta încheiere Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, cu solicitarea de a se preciza, în termen procedural de 5 zile de la comunicare, dacă se menține dispoziția de trimitere în judecată sau dacă se solicită restituirea cauzei.
(…)";
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
Principiul legalității administrării probelor este acea regulă potrivit căreia în procesul penal trebuie administrate probele obținute cu respectarea dispozițiilor legale, prin mijloace de probă prevăzute de lege.
Cu privire la ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară reține că, în principiu, acestea au fost administrate, cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 101 C.proc.pen., în lumina principiului legalității și loialității administrării probelor.
În acest sens, față de faptul că în cauză s-a procedat la o percheziție domiciliară la domiciliul inculpatului, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta a fost legal efectuată, în baza mandatului percheziție emis de Judecătoria Iași la data de 04.03.2015, potrivit încheierii de cameră de consiliul pronunțată în dosarul nr. 6030/245/2015 (fila 28 dup). Constată judecătorul de cameră preliminară că percheziția domiciliară a fost efectuată între orele 06,00-10,00, deci cu respectarea art. 159 alin. 3 C.proc.pen.
Judecătorul de cameră preliminară a invocat, din oficiu, excepția de nulitate a proceselor-verbale de reconstituire (filele 70,99,129 dup).
A reținut judecătorul de cameră preliminară că, în data de 5.03.2105, la ora 06,00, organele de cercetare penală, însoțite de martorul asistent G. Ș., au descins la locuința inculpatului și, potrivit dispozițiilor legale, în baza autorizației sus menționate, au procedat la efectuarea percheziției domiciliare, până la ora 10,00.
Ulterior efectuării percheziției domiciliare, așa cum rezultă din coroborarea datelor aflate la dosarul de urmărire penală cu declarațiile date de inculpat asupra acestui aspect în fața instanței de judecată, fără a exista emis vreun mandat de aducere sau vreo citație pentru inculpat, organele de poliție au reținut în fapt pe inculpat și l-au condus la sediul poliției. Din acest moment, inculpatul s-a aflat sub controlul permanent al autorităților judiciare. S-a procedat la efectuarea unor reconstituiri, inculpatul fiind condus la locurile comiterii faptelor și solicitându-i-se să arate modalitatea în care a săvârșit infracțiunile, sens în care inculpatul și-a manifestat acordul, potrivit propriilor susțineri și a consemnărilor din procesele-verbale întocmite.
În aceeași dată, la ora 15,20, organul de cercetare penală a procedat la emiterea unei ordonanțe de reținere cu privire la învinuit. S-a stabilit că durata reținerii este de 24 ore, din data de 5.03.2015, de la ora 15.20 la data de 6.03.2015, ora 15.20.
Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că procesele verbale de reconstituire aflate la filele 70,99,129 dup sunt lovite de nulitate, pentru că, dată fiind situația inculpatului de la acel moment, era incidentă asistența juridică obligatorie a acestuia.
Astfel, după efectuarea percheziției domiciliare, suspectul a fost condus la sediul poliției. Începând cu acest moment, în lumina textului art. 5 CEDO și a jurisprudenței Curții (hotărârea Creangă contra României din 23.02.2012), suspectul a fost o persoană privată de libertate.
Legiuitorul a reglementat asistența juridică obligatorie a persoanelor private de libertate, în considerarea vulnerabilității și a lipsei mijloacelor propriu-zise de asigurare a apărării în contextul privării de libertate. Prin urmare, prezintă relevanță situația concretă a unui suspect care este privat de libertate în fapt (deci momentul în care suspectul este reținut în fapt) și nu momentul formal la care față de acesta se emite o ordonanță de reținere. Asistența juridică este obligatorie atunci când se efectuează, cu suspectul sau inculpatul aflați sub controlul absolut al organelor judiciare, deci privați de libertate, mijloace probatorii, constând în audieri, confruntări, reconstituiri și nu ulterior efectuării acestor mijloace probatorii, când se ia formal măsura reținerii față de același suspect sau inculpat și când deja probele au fost administrate fără asistența juridică. Prin această practică neloială se eludează sensul dispozițiilor procesual penale prin care legiuitorul a instituit drepturi și garanții în considerarea stării de vulnerabilitate a persoanelor aflate sub controlul agenților statului, lipsind de substanța aceste drepturi și garanții și creându-se aparența unei legalități prin asigurarea unei asistențe juridice în condițiile în care aceasta deja nu mai este necesară, probele fiind deja administrate cu participarea unei persoane reținute în fapt și fără ai îi asigura apărarea calificată.
Este important de amintit în acest context considerentele Curții din cauza Creangă contra României (cu precizarea că natura infracțiunii de care fusese acuzat inculpatul Creangă era una diferită, aspect nerelevant din perspectiva respectării dreptului la apărare) în care s-au arătat că "nu se contestă faptul că corupția constituie un flagel endemic care subminează încrederea cetățenilor în instituții și înțelege că autoritățile naționale trebuie să dea dovadă de fermitate față de persoanele răspunzătoare. Cu toate acestea, combaterea flagelului nu poate justifica, în materie de libertate, recurgerea la acte arbitrare și existența unor ZONE DE NON DREPT acolo unde există privare de libertate";. În cauza Creangă contra României s-a apreciat că reclamantul a fost privat de libertate și ar fi trebuit să beneficieze de drepturile unei persoane private de libertate, deși se prezentase la organul de urmărire penală în urma citației primite, dar a intrat sub controlul autorităților care au desfășurat acte de anchetă, apreciindu-se astfel că nu a mai fost liber să plece. În speța de față, faptul că suspectul a fost privat de libertate este mult mai evident în contextul conducerii sale la sediul organului de urmărire după efectuarea percheziției.
A concluzionat judecătorul de cameră preliminară că procesele verbale de reconstituire din 5.03.2015, aflate la filele 70,99,129 dup, sunt probe rezultate din administrarea unor mijloace probatorii fără respectarea condițiilor de legalitate și a garanțiilor procesuale prevăzute de legea procesual penală în vigoare la momentul efectuării actului procedural, într-o perioadă de timp care se subsumează, din cauza manierei efective de anchetă, noțiunii de "zonă de non-drept în cadrul privării de libertate";, în lumina jurisprudenței CEDO. În aplicarea art. 281 alin. 1 lit. f C.proc.pen care prevede că determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau inculpatului, atunci când asistența juridică este obligatorie și art. 90 lit. a C.proc.pen care impune asistența juridică obligatorie a suspectului reținut, judecătorul de cameră preliminară constată că probele anterior menționate sunt lovite de nulitate. Pe cale de consecință, ca și sancțiune derivată, în conformitate cu art.102 alin.2, 3 N.C.proc.pen, nu vor fi folosite în procesul penal, ci excluse.";
| ← Cameră preliminară. Excepţii respinse. Jurisprudență Furt | Anulare proces verbal contraventie. Jurisprudență Circulaţie... → |
|---|
