Cameră preliminară. Excepţii respinse. Jurisprudență Furt
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Hotărâre nr. * din data de 15.06.2015
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 30.04.2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus:
"În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen rap. la art. 35, art.41 C.proc.pen, constată legalitatea sesizării instanței, sub aspectul competenței funcționale, materiale și teritoriale.
În baza. art 345 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 342 C.proc.pen. și art. 328 C.proc.pen, califică drept apărare de fond critica formulată de inculpată privind legalitatea rechizitoriului și o respinge, ca inadmisibilă.
În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen rap. la art. 328 și 286 alin. 2 C.proc.pen, constată legalitatea sesizării instanței, sub aspectul regularității rechizitoriului emis la data de 26.02.2015, în dosarul nr. 1399/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 101, art. 102 C.proc.pen și art. 281 lit. e,f C.proc.pen., constată legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale.
În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen. rap.la art. 286 C.proc.pen și art. 281 alin. 1 lit. e C.proc.pen, art. 282 C.proc.pen, constată legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.
În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen, dispune începerea judecății (…)";
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
Cu privire la regularitatea actului de sesizare a instanței, inculpata, prin apărător, a solicitat, pe cale de excepție, să se constate neregularitatea rechizitoriului emis în cauză, neregularitate constând în aceea că procurorul a reținut că inculpata este cunoscută cu antecedente penale, ceea ce nu este real, pentru că, respectivele condamnări la care face referire actul de sesizare al instanței, sunt ulterioare faptei pentru care este trimisă în judecată în prezenta cauză penală, deci nu ar putea să constituie antecedente penale.
Judecătorul de cameră preliminară a reținut că noțiunii de regularitate a rechizitoriului îi corespund următoarele criterii:
1. verificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și al temeiniciei de către procurorul ierarhic superior;
2. cuprinderea mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 328 C.proc.pen., respectiv denumirea parchetului emitent, data întocmirii rechizitoriului, numele, prenumele și calitatea celui care l-a întocmit, semnătura celui care l-a întocmit, fapta și persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală (pentru determinarea limitelor urmăririi penale se vor analiza: ordonanța de începere a urmăririi penale in rem, ordonanța de continuare a urmăririi penale față de suspect, ordonanța prin care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, eventual ordonanța prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale sau ordonanța de reunire a cauzelor)încadrarea juridică a acesteia, motivele de fapt și de drept, probele pe care se întemeiază acuzarea, actele de urmărire penală efectuate, datele referitoare la eventuale măsuri preventive sau asigurătorii dispuse în cauză, dispoziția de trimitere în judecată, cheltuielile judiciare, numele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul în care urmează a fi citate;
3. descrierea în cuprinsul rechizitoriului a faptelor care constituie obiectul acuzării față de fiecare inculpat în parte pentru a se putea stabili limitele și obiectul judecății.
Prin raportare la fiecare dintre aceste criterii, judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul emis în cauză nu conține vicii de fond sau de formă, cuprinzând mențiunile prevăzute de art. 328 C.proc.pen., fiind apt să învestească instanța în mod valabil și să asigure posibilitatea inculpatei de a exercita o apărare concretă și efectivă prin raportare la faptele de care este acuzat.
Susținerea inculpatei, referitoare la aprecierea procurorului că inculpata este cunoscută cu antecedente penale, nu este o veritabilă excepție de neregularitate a rechizitoriului, fiind, de fapt, o apărare de fond, care urmează a fi analizată în cadrul verificărilor ce se vor efectua cu privire la temeinicia acuzației penale formulate prin actul de sesizare. A arătat inculpata în concluziile formulate că potrivit art. 3 și 4 din C:proc.pen, sarcina organului de urmărire penală este aceea de a strânge probe pentru a determina dacă se impune trimiterea în judecată, dispoziții care, coroborate cu principiul legalității, presupun strângerea de probe în vederea determinării exacte a împrejurărilor săvârșirii faptei, pentru a determina în mod corect încadrarea juridică și consecințele complete ce decurg din aceasta. Judecătorul de cameră preliminară a reținut că există controverse în literatura de specialitate și în practica judiciară cu privire la subsumarea antecedenței penale noțiunii de încadrare juridică, iar, pe de altă parte, există unanimitate de opinii cu privire la faptul că pluralitatea de infracțiuni nu intră în sfera noțiunii de încadrare juridică. Astfel, în primul rând, încadrarea juridică dată faptei reprezintă dispoziția din legea penală aplicabilă faptei concrete săvârșite de inculpată, iar în al doilea rând, atâta vreme cât procurorul a stabilit o încadrare juridică, independent de corectitudinea acesteia, din această perspectivă, rechizitoriul este legal întocmit. Judecătorul de cameră preliminară nu aste abilitat de lege să verifice raționamentul procurorului cu privire la stabilirea încadrării juridice, această atribuție revenind instanței de judecată. Pe cale de consecință, dat fiind că, în fapt, inculpata a invocat, în cadrul procedurii de cameră preliminară aspecte care excede obiectului acestei proceduri, neavând deschisă această cale de legiuitor, judecătorul de cameră preliminară a calificat critica inculpatei ca fiind o apărare de fond, și a respins-o, ca inadmisibilă.
| ← Cadrul şi limitele în care se poate statua în cursul... | Încheiere de cameră preliminară. Incidenţa sancţiunii... → |
|---|
