Indemnizaţia pentru creşterea copilului. Situaţia naşterii copiilor gemeni. Natura juridică a indemnizaţiei. Scopul legii
| Comentarii |
|
Indemnizaţia pentru creşterea copilului prevăzută de O.U.G. nr. 148/2005 suplineşte veniturile părintelui, nefiind un drept al copilului. Naşterea a doi copii gemeni nu determină acordarea a două indemnizaţii.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 660 din 12 octombrie 2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanta U.T. în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială Neamț a formulat contestație împotriva deciziei nr. 16774/24.04.2008 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei și obligarea pârâtei la plata sumei de 1200 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea gemenilor minori U.F. și U.I. născuți la 10.01.2008 în municipiul Piatra-Neamț.
în motivarea cererii reclamanta arată că la data de 10.01.2008 a născut pe minorii U.F. și U.I. S-a adresat cu cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 148/2005. Prin decizia nr. 10157/18.02.2008 Direcția de Muncă și Protecție Socială a dispus să i se acorde doar suma de 600 lei pentru ambii copii. A formulat contestație împotriva deciziei date, dar prin decizia nr. 16774/24.04.2008 pârâta a respins contestația.
Reclamanta consideră nelegale actele administrative emise de pârâtă.
în art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 se prevede dreptul la o indemnizație de creștere a copilului de 600 lei. în tot cuprinsul ordonanței se face referire doar la un singur copil, ca beneficiar al indemnizației, motiv pentru care în cazul a doi copii se impune acordarea unei sume duble de 1200 lei. Atâta timp cât reclamanta are doi copii, aceasta se consideră îndreptățită să beneficieze de indemnizație pentru fiecare dintre aceștia.
în apărările formulate Direcția de Muncă și Protecție Socială Neamț a depus întâmpinare susținând legalitatea și temeinicia deciziei atacate și solicitând respingerea acțiunii. Se invocă art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Potrivit acestuia, „concediul și indemnizația lunară, sau după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare primele trei nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 (...)”. în art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 se subliniază: „(...) prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii”. Reclamanta este beneficiara indemnizației pentru creșterea copilului pentru nașterea survenită la 10 ianuarie 2008, în cuantum de 600 lei.
în dovedire au fost depuse decizia nr. 10157/18.02.2008 și decizia nr. 16774/22.04.2008 emise de pârâtă, certificatele de naștere ale copiilor U.I. și U.F., precum și adeverința din care reiese că reclamanta are calitatea de salariată în funcția de medic a Spitalului O.R. De asemenea, reclamanta a depus soluția dată asupra excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Examinând materialul probator, actele și susținerile părților, instanța de fond a reținut că în fapt reclamanta a născut doi gemeni și pretinde indemnizația prevăzută de O.U.G. nr. 148/2005 pentru fiecare dintre ei.
Pârâta a decis acordarea unei singure indemnizații.
Reclamanta susține că indemnizația trebuie acordată raportat la numărul de copii.
Pârâta susține că indemnizația se acordă pentru naștere, indiferent dacă s-a născut unul sau mai mulți copii.
Prin sentință instanța a reținut că este adevărat că art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 prevede că indemnizația este un drept cuvenit persoanelor beneficiare ale concediului și nu un drept cuvenit copilului sau copiilor.
Din interpretarea restrictivă a acestui text ar rezulta că indemnizația este unică, indiferent de numărul de copii născuți la o singură naștere și reprezintă un drept cuvenit celui aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani.
însă, preambulul O.U.G. nr. 148/2005 tratează drepturile stabilite ca drepturi cuvenite copilului (copiilor). Scopul prevăzut de legiuitor este „susținerea familiei în vederea creșterii copilului”. Fiind un drept cuvenit copilului, creșterea a doi copii implică drepturi pentru fiecare dintre aceștia.
Instanța a avut în vedere excepția de nelegalitate admisă cu privire la art. 2 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1825/2005. Astfel, în considerentele deciziei nr. 1947/4.04.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal - s-a reținut că „acordarea indemnizației lunare de creștere a copiilor trebuie făcută, în virtutea dispozițiilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, prin raportare la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor. Este nelegală prevederea cuprinsă în art. 2 din H.G. ce definește nașterea drept aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, ce adaugă astfel actului normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă”.
Față de cele arătate mai sus, pentru identitate de rațiune, art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 adaugă la lege, iar adăugirea referitoare la definiția nașterii este nelegală.
Având în vedere și caracterul discriminatoriu al adăugirii, instanța de fond a înlăturat aplicabilitatea textului adăugat, iar prin hotărâre a dispus admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
împotriva sentinței nr. 165/15.07.2008 a formulat recurs Direcția de Muncă și Protecție Socială Neamț, criticând sentința recurată sub aspectul interpretării dispozițiilor O.U.G. nr. 148/2005. Se arată că prin nașterea intervenită la 10.01.2008, reclamanta a adus pe lume doi copii, dar, conform prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 148/2005, nu poate beneficia decât de o indemnizație. Reținerea de către instanța de fond a considerentelor deciziei nr. 1947/4.04.2007 a I.C.C.J. nu are relevanță în cauză.
Intimata a solicitat respingerea recursului apreciind ca legală hotărârea instanței de fond. Astfel, arată că legile în vigoare nu sunt perfecte, ci perfectibile, că scopul legii este acela de a susține familia în vederea creșterii copiilor, această indemnizație fiind un drept al copilului, iar stabilirea indemnizației doar pentru un copil însemnă încălcarea acestui drept celuilalt copil. Se arată că prin art. 2 din H.G. nr. 1025/2006 se instituie discriminări cu privire la peroane aflate în situații identice.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, această instanță apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
în fapt reclamanta a dat naștere la doi copii gemeni, împrejurare față de care a solicitat acordarea indemnizației prevăzute de O.U.G. nr. 148/2005 pentru ambii copii. Prin decizia nr. 10157/18.02.2008 D.M.P.S. Neamț a aprobat plata unei singure indemnizații.
Actul emis de intimată este în acord cu dispozițiile legale în vigoare, respectiv O.U.G. nr. 148/2005, instanța de fond procedând la o interpretare greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 148/2005.
Din analiza în ansamblu a actului normativ rezultă că scopul a fost de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinind veniturile realizate din exercitarea unei profesii.
Concluzia că indemnizația prevăzută de art. 2 nu este în favoarea copilului rezultă din coroborarea art. 1,art. 4,art. 5,art. 6,art. 8 din O.U.G. nr. 148/2005. Astfel, potrivit art. 5, de indemnizație beneficiază oricare dintre părinții firești ai copilului dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 și dacă depune înscrisurile prevăzute de art. 8. Din art. 1, cât și din art. 8, rezultă că pot beneficia de indemnizație doar părinții care au realizat timp de 12 luni, anterior datei nașterii copilului, venituri supuse impozitului pe venit, ceea ce denotă că indemnizația suplinește venitul părintelui aflat în concediu de creștere a copilului. Dacă indemnizația ar fi fost prevăzută ca un drept al copilului, condiția ca anterior datei nașterii, părintele să fi realizat venituri, nu mai era inserată în actul normativ și s-ar fi dispus plata indemnizației pentru fiecare copil, indiferent dacă părintele a realizat sau nu venituri.
Singurul drept care este înscris în favoarea copilului este alocația reglementată de art. 4, alocație care se acordă pentru fiecare copil, așa încât, în speță celor doi copii ai reclamantei li se cuvin două alocații în cuantumul prevăzut de art. 4.
Relevanță deosebită în interpretarea legii o au alin. (3)-(4) ale art. 6. Astfel, se prevede că în ipoteza în care în perioada de 2 ani în care un părinte se află în concediu de creștere a copilului intervine o nouă naștere, durata concediului se prelungește corespunzător, însă se acordă o singură indemnizație, din conținutul art. 4 rezultând fără echivoc că indemnizația nu a fost prevăzută pentru copil, ci în sprijinul îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei.
Este adevărat că pentru creșterea a doi copii se impun cheltuieli mai mari și că, așa cum apreciază intimata, legile nu sunt perfecte, ci perfectibile, însă instanța este ținută a aplica O.U.G. nr. 148/2005 în forma în vigoare, doar legiuitorul fiind în măsură a modifica legea atunci când apreciază că nu este în acord cu situația economică, socială, cu normele europene etc.
Invocarea deciziei nr. 1947/04.04.2007 a I.C.C.J. nu are relevanță în cauză, deoarece, ca principiu, admiterea unei excepții de nelegalitate nu este opozabilă decât părților din litigiul în care a fost invocată, iar pe de altă parte, la data emiterii de către recurentă a deciziei contestate, H.G. nr. 1825/2005 era abrogată, fiind în vigoare H.G. nr. 1025/2006. în fața instanței de fond nu s-a invocat nelegalitatea H.G. nr. 1025/2006 și oricum instanța de fond nu avea competența, față de faptul că H.G. nr. 1025/2006 este act emis de autoritatea centrală, să analizeze legalitatea acesteia.
Mai mult, instanța apreciază că față de forma în care este în vigoare O.U.G. nr. 148/2005, dispozițiile H.G. nr. 1025/2006 nu au relevanță în interpretarea noțiunii de indemnizație.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 C.proc.civ. și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., instanța a admis recursul, a modificat sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
| ← Protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Limitarea... | Acţiune în uzucapiune. Căi de atac → |
|---|
