înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 53/A din data de 27.01.2016
Înlocuirea unei măsuri de plasament cu o altă măsură de plasament, atrage aplicarea în cauză în ceea ce privește exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, a dispozițiilor cuprinse în Capitolul III, Secțiunea a 2-a din Legea nr. 272/2004, respectiv art.66 alin.3 potrivit cărora drepturile și obligațiile părintești față de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanță în situația copilului părăsit în unități sanitare, sunt exercitate de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Legea nr. 272/2004: art. 43 lit. a și b, art. 6 al. 3.
Prin sentința civilă nr. xxx pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr. xxx și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 20 noiembrie 2015, s-a admis cererea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș, în contradictoriu cu numita L.L. și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu și, în consecință: s-a dispus înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului stabilită prin sentința civilă nr. 1805/2011 a Tribunalului Mureș, în favoarea minorului L.Ș., născut la data de xxx, din părinții: tatăl necunoscut și mama L.L., cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist Ț.M., jud. Sibiu; s-a dispus delegarea exercitării respectiv îndeplinirii drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana minorului în favoarea Directorului General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu.
Instanța de fond a reținut în esență că din probele administrate în cauză rezultă că reintegrarea copilului în familie nu este posibilă, întrucât mama acestuia nu dispune de condiții materiale. S-a mai avut în vedere că finalitatea măsurii de protecție este reprezentată de reintegrarea copilului în familie și că mama acestuia dorește redarea copilului în familie și și-a manifestat interesul în ceea ce privește menținerea relațiilor cu minorul, însă nu a avut posibilitatea de a se prezenta la întrevederi din cauza situației materiale precare. S-a apreciat în aceste condiții, că stabilirea unei măsuri de protecție pe raza județului Sibiu, unde domiciliază mama copilului, este în măsură să faciliteze reluarea și menținerea relațiilor dintre minor și mamă. S-a stabilit astfel înlocuirea măsurii plasamentului pentru copilul L.Ș. în județul Mureș, cu plasament la asistent maternal profesionist Ț.M., jud.Sibiu.
Cu privire la capătul de cerere constând în delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești, instanța de fond a apreciat neîntemeiată cererea D.G.A.S.P.C. Sibiu de delegare a drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului în favoarea asistentului maternal profesionist Ț.M.. S-a avut în vedere faptul că măsura de protecție a plasamentului a fost instituită în baza ar.60 lit.d din Legea nr.272/2004 (copil părăsit în unități sanitare), fiind incidente în ceea ce privește delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești, prevederile art.66 alin.3 din Legea nr. 272/2004.
Împotriva acestei sentințe pârâta D.G.A.S.P.C. Sibiu prin directorul general în calitate de reprezentant, a formulat în termen legal apel, prin care solicită schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul a respinsrii celui de-al doilea capăt de cerere privind delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești pentru copilul L.Ș. pe seama Directorului D.G.A.S.P.C. Sibiu. Solicită a se dispune delegarea exercitării acestor drepturi și obligații cu privire la persoana copilului, pe seama asistentului maternal profesionist care a primit copilul în plasament, iar cele cu privire la bunurile copilului de către Directorului D.G.A.S.P.C. Sibiu.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta pârâtă arată că instanța de fond a reținut doar prevederile art.66 alin.3 din Legea nr. 272/2004, fără a ține seama de prevederea legală potrivit căreia interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului se realizează în corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie, consacrată cu titlu de principiu la art.6 alin.1 din Legea nr. 272/2004.
Apelanta invocă prevederile art. 62 alin. 1 lit.b coroborat cu art.68 alin.4 și 5 din Legea nr. 272/2004, susținând că este în favoarea minorului ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana copilului să fie încredințate asistentului maternal profesionist care îl are în grijă, iar administrarea bunurilor copilului și cele referitoare la încheierea ori încuviințarea unor acte juridice să fie exercitate de directorul D.G.A.S.P.C. Sibiu. Invocă interesul superior al copilului cu privire la modalitățile în care se exercită drepturile și trebuie îndeplinite obligațiile părintești, conform art.43 lit.b din Legea nr.272/2004, precum și practica judiciară în materie.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea sentinței atacate prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea are în vedere că prin cererea de apel, apelanta D.G.A.S.P.C. Sibiu critică soluția pronunțată de prima instanță cu privire la exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului. Nu se aduc critici soluției pronunțată de instanța de fond cu privire la măsura de protecție specială stabilită pentru copilul L.Ș..
În aceste limite ale judecății apelului, determinate de ceea ce s-a apelat conform art.477 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 43 lit. a și b din Legea nr. 272/2004 invocate de apelantă "Instanța judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunțe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la: a) persoana care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile părintești în situația în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinților săi; b) modalitățile în care se exercită drepturile și se îndeplinesc obligațiile părintești";.
Legiuitorul a reglementat în cuprinsul Legii nr. 272/2004, în Capitolul III "Protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi";, atât o serie de dispoziții comune (Secțiunea 1), cât și reglementări specifice fiecărei măsuri de protecție specială. Astfel, Secțiunea a 2-a cuprinde reglementări privind măsura plasamentului, iar secțiunea a 3-a cuprinde reglementări privind măsura plasamentului în regim de urgență.
Obiectul principal al cererii de chemare în judecată constă în înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului stabilit de instanța de judecată pentru copilul Ș., cu o altă măsură de plasament, pe raza altui județ.
Prin urmare, instanța de fond nu a fost investită cu o măsură de plasament în regim de urgență, pentru a se putea discuta incidența sau nu în prezenta cauză, a prevederilor specifice acestei măsuri de protecție specială, cuprinse în Legea nr. 272/2004, Cap. III, Secțiunea a 3-a, la art.68 alin. 4, 5.
Înlocuirea unei măsuri de plasament cu o altă măsură de plasament, atrage aplicarea în cauză în ceea ce privește exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, a dispozițiilor cuprinse în Capitolul III, Secțiunea a 2-a din Legea nr. 272/2004, respectiv art.66 alin.3 potrivit cărora drepturile și obligațiile părintești față de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanță în situația copilului părăsit în unități sanitare (aceasta fiind situația copilului L.Ș.), sunt exercitate de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.
| ← Tarif de despăgubire. Jurisprudență Contestaţie la executare | Actiune de punere sub interdictie → |
|---|
