Proces-verbal de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate. lipsa certificării pentru autenticitate de către procuror. sancţiuni

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Hotărâre nr. 3/CU/CP din data de 19.01.2016

Lipsa certificării pentru autenticitate de către procuror a procesului verbal de redare a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate, nu reprezintă un viciu care se regăsește printre ipotezele expres și limitativ prevăzut de art. 281 C. pr. pen privind regimul nulităților absolute.

Singurul criteriu prin prisma căruia poate fi analizată vătămarea dreptului la apărare al inculpatului este cel al nulității relative, însă lipsa semnăturii procurorului de pe procesul verbal, nu atrage nici această sancțiune, întrucât nu se poate susține că lipsa acestei semnături, a produs vătămarea drepturilor inculpatului de o asemenea manieră, încât aceasta nu ar putea fi înlăturată decât prin desființarea procesului verbal menționat.

Art. 143 alin. 4 rap. la art. 281 și art. 282 C. pr. pen.

A. Prin încheierea penală nr. x, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. xxx, judecătorul de cameră preliminară a dispus următoarele:

În baza art.345 C.proc.pen a admis, în parte, excepțiile formulate de inculpații XXX și XX și în consecință;

În temeiul art.102 alin.2 C.proc.pen a dispus excluderea următoarelor probe;

- proces verbal din data de xxxxxxxxxxxxxxx.

A respins celelalte cereri și excepții invocate de inculpații XXX și XX.

Totodată, s-a dispus comunicarea acestei încheieri Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, urmând ca procurorul care a întocmit rechizitoriul să comunice judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita dacă menține dispoziția de trimitere în judecată.

B. Prin încheierea penală nr. 3/CP din data de 18 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. xxx, judecătorul de cameră preliminară a dispus următoarele:

I. În baza art. 346 alin. (4) Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x din 06.15.2015, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, privind pe inculpații: XXX, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de "abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, "abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, "conflict de interese";, prev. de art. 301 al. 1 din Codul penal, "abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal și XX, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, și "instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale";, prev. de art. 47 din Codul penal rap. la art. 320 al. 1, 2 din Codul penal, "abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, "abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, "abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal.

S-a dispus începerea judecății cauzei.

II. S-a admis cererea inculpatului XX, privind modificarea obligațiilor impuse inculpatului prin încheierea penală nr. 1 din 18.06.2015, în dosarul nr. xxx de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita, definitivă prin încheierea judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Târgu Mureș nr. 28/CU/CP din 22 iunie 2015, astfel:

S-a permis inculpatului să ia legătura cu AS, MIT, AA și SI, în cadrul ședințelor ordinare și extraordinare ale Consiliului Local Miercurea Ciuc și în cadrul ședințelor comisiilor de specialitate.

Împotriva dispozițiilor cuprinse la pct. II din această încheiere PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREȘ a formulat contestație, care prin Încheierea penală nr. x, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost admisă și în urma desființării integrale a dispozițiilor cuprinse la punctul II din încheierea atacată s-a respins cererea precizată formulată de inculpatul XX, referitoare la modificarea obligațiilor impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar dispusă prin încheierea penală nr. 1 din 18.06.2015 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin încheierea nr. x din 22.06.2015 a Curții de Apel Tg. Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Pentru a hotărî în sensul celor dispuse la pct. I, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x din 06.15.2015, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, au fost trimiși în judecată inculpații XXX, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1. - abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,

2. - abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,

3. - conflict de interese, prev. de art. 301 al. 1 din Codul penal,

4. - abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal și

XX pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1. - abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, și instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 47 din Codul penal rap. la art. 320 al. 1, 2 din Codul penal,

2. - abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,

3. - abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,

În fapt s-a reținut că, inculpatul XX, în calitate de viceprimar al municipiului Miercurea Ciuc, a determinat modificarea ilegală, în favoarea lui BA, a contractului de închiriere nr. 99 din 26.03.2014, ce are ca obiect închirierea de către S.C. X S.R.L., (C.F. 6832896), din municipiul Gheorgheni, a unui spațiu comercial proprietate privată a administrației locale Miercurea Ciuc, utilizat de societate ca punct de lucru.

La data de 22.06.2014, în biroul său, XX a fost solicitat de BA să altereze conținutul contractului nr. 99 din 26.03.2014, în sensul ștergerii sau modificării interdicției chiriașului de a subînchiria spațiul dat în administrarea S.C. X S.R.L., pentru a permite chiriașului să subînchirieze parte din imobil. Modificarea conținutului contractului s-a solicitat în contradicție cu prevederile contractuale inițiale adoptate prin Hotărâre a Consiliului Local, constituind în același timp și o instigare la fals material în înscrisuri oficiale prin alterarea unui înscris oficial perfectat anterior.

La data de 23.06.2014, în biroul său, XX s-a conformat solicitării din ziua precedentă formulată de BA, de a schimba prevederea contractuală referitoare la interdicția chiriașului de a subînchiria spațiul dat în administrarea S.C. X S.R.L. Pentru modificarea, prin fals material în înscrisuri oficiale, a clauzelor inițiale ale contractului, în sensul stabilirii posibilității de a subînchiria în parte spațiul comercial, XX, la data de 23.06.2014, i-a ordonat subordonatei sale SI, din cadrul Compartimentului de evidență a patrimoniului, concesionări și închirieri, să modifice ilegal paragraful care privește interdicția subînchirierii. SI, la scurt timp s-a conformat ordinului nelegal dat de XX și a falsificat prin alterare contractul menționat, săvârșind astfel infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

XX, în calitate de președinte al Comisiei de evaluare a ofertelor depuse pentru procedura de achiziție publică aferentă anunțului de participare publicat în SEAP nr. 129155 din 26.08.2011, inițiată de autoritatea contractantă municipiul Miercurea Ciuc, a acceptat și declarat câștigătoare o ofertă neconformă depusă de către S.C. XXX S.R.L. (C.F. xx) din București, avându-l ca asociat și administrator unic pe XX, iar ulterior a semnat acte administrative pe baza cărora au fost aprobate decontări ilegale în favoarea firmei, în temeiul unei documentații neconforme realității care atesta lucrări pentru suprafață de teren mai mare decât cea reală.

Procedura de achiziție publică a fost derulată pentru atribuirea unui contract de lucrări având ca obiect "Amenajare zona verde str. Ret"; (tip procedură "licitație publică";, criteriu de atribuire "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic";, în valoare estimată de 1.320.170 lei), obiectiv de investiții co-finanțat din bugetul Administrației Fondului de Mediu, prin contractul pentru finanțare nerambursabilă nr. 231/N din 25.05.2011, încheiat între Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și administrația locală Miercurea Ciuc în cadrul "Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități";.

Finanțarea obiectivului de investiții a fost inițiată în baza unui studiu de fezabilitate întocmit de S.C. EH S.R.L. (C.F. 1x), din București, avându-l printre asociați și administratori pe XX, studiu de fezabilitate fiind aprobat la nivelul administrației locale prin H.C.L. Miercurea Ciuc nr. 143 din 25.09.2009.

Prin raportul procedurii de atribuire nr. 11679 din 23.09.2011, semnat și aprobat de către XX, achiziția publică a fost atribuită în favoarea singurului ofertant, S.C. XXX S.R.L. Ulterior a fost încheiat contractul nr. 533 din 03.10.2011, în valoare de 1.035.327,52 lei, cu privire la lucrări pentru un teren în suprafață de 184.500 m2, supradimensionat de 100 de ori față de documentația tehnică aferentă proiectului, referitoare la suprafața de 1.845 m2. În concret lucrările au constat în degajarea de deșeuri și corpuri străine a zonei verde și amenajarea unui parc de mici dimensiuni, cu loc de joaca, bănci, măsuțe și flori.

Proiectul de execuție a lucrărilor aferente obiectivului de investiții a fost efectuat tot de către S.C. XXX S.R.L., în baza contractului de servicii nr. 309 din 27.06.2011, încheiat cu administrația locală Miercurea Ciuc.

După executarea lucrărilor, XX a semnat și avizat documentații justificative prin care au fost acceptate plățile pentru lucrări aferente unei suprafețe de teren de 100 de ori mai mare decât cea reală.

Respectivele centralizatoare conțineau și articolul de deviz TSH01A1, pentru o suprafață de 184.500 m2, în loc de 1.845 m2, rezultând plăți nejustificate de minim 188.011 lei, pentru terenul lipsă de 182.655 m2.

S-a produs prejudicierea bugetelor Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și Municipiului Miercurea Ciuc cu minim 188.011 lei, cauzată de către XX prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu ocazia atribuirii, în calitate de președinte de comisie, a contractului "Amenajarea zona verde str. Ret";, referitor la efectuarea de lucrări de amenajare pentru o suprafață de teren de 100 de ori mai mare decât cea reală de 1.845 m2, ce rezultă chiar din documentația tehnică aferentă proiectului, întocmită anterior atribuirii.

XXX, în calitate de primar al Mun. Miercurea Ciuc, a aprobat ilegal autorizația de construcție pe baza unor documentații incomplete, aferentă reabilitării/modernizării imobilului situat în x, în care își desfășoară activitatea filiala din Miercurea Ciuc a Universității Sapientia. În baza relațiilor dintre XXX și conducerea instituției de învățământ, primarul fiind și cadru didactic la filiala din municipiu a universității, acesta a aprobat, în septembrie-octombrie 2014, autorizația pentru efectuarea unor lucrări de construcție la imobil și amenajare a spațiului aferent - parcări și alei în proximitatea acestuia - demarate anterior, în condițiile în care documentațiile depuse pentru aprobare nu îndeplineau condițiile legale. Nu s-a ținut cont la emiterea autorizației de construcție pentru lucrări demarate anterior de lipsa avizului necondiționat de la Direcția Județeană pentru Cultură. Acest aviz era o condiție obligatorie prealabilă autorizării, datorită lipsei acordului proiectantului inițial al clădirii și vecinătății construcțiilor cu monument cultural istoric, Biserica ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Miercurea Ciuc.

Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către XXX au fost vătămate drepturile și interesele legitime ale persoanei juridice care administrează monumentul cultural istoric aflat în vecinătatea lucrărilor de construcție, Biserica ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Miercurea Ciuc, drepturi și interese legitime ce ar fi putut fi ocrotite doar dacă, anterior începerii lucrărilor de construcție, s-ar fi obținut, conform procedurilor legale, avizul necondiționat de la Direcția Județeană pentru Cultură Harghita.

XXX este cadru universitar la Universitatea Sapientia, din anul 2003 - prezent. Acesta predă în cadrul universității la disciplinele x - seminarii și bazele contabilității - seminarii. Pentru activitatea depusă, XXX este remunerat de Universitatea Sapientia.

Față de acestea rezultă comiterea de către XXX a infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 301 al. 1 din Codul penal, întrucât, în calitate de funcționar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-au obținut foloase patrimoniale pentru Universitatea Sapientia, constând în autorizarea nelegală a unor lucrări de construcție.

XXX, în calitate de ordonator de credite, și XX în calitate de ordonator delegat de credite, au aprobat efectuarea de plăți nejustificate, în mai multe tranșe, în Mun. Miercurea Ciuc, în favoarea S.C. XX S.A. (CF x) în lipsa recepției legale a lucrărilor de cadastru general efectuate de această firmă. Plățile nejustificate s-au efectuat în baza contractului nr. 1/2006, încheiat de Mun. Miercurea Ciuc cu S.C. XX S.A., în care s-a menționat inițial prețul de 640.904 lei, majorat la 961.304 lei prin actul adițional din 24.07.2009.

Plățile s-au efectuat în favoarea S.C. XX S.A., în perioada 2007-2011, în Miercurea Ciuc. Documentația întocmită de această firmă a fost restituită de OCPI Harghita, urmare depunerii spre avizare, datorită neîndeplinirii condițiilor tehnice și a celor de legalitate, fiind refuzată recepția lucrărilor de către singura autoritate abilitată pentru aprobarea lucrărilor de cadastru general - Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și organul din subordine la nivel de județ, respectiv OCPI Harghita.

OCPI Harghita, la fiecare din cele 3 restituiri ale documentației de cadastru întocmită de S.C. XX S.A., a înștiințat Primăria Mun. Miercurea Ciuc și executantul S.C. XX S.A., că actele nu pot fi luate în considerare la realizarea cadastrului general din localitate și sunt lipsite de orice efecte în domeniul de activități pentru care au fost realizate.

Plățile nejustificate în favoarea firmei S.C. XX S.A. sunt în valoarea de 961.304 lei. Parte dintre plăți, de circa 250.000 lei, a fost efectuate ulterior semnării de către inculpați a protocolului încheiat de primărie cu ANCPI, și notificărilor succesive transmise, începând cu vara anului 2010 de către OCPI Harghita. Toate plățile efectuate de Primăria Mun. Miercurea Ciuc în favoarea S.C. XX S.A. pentru lucrări de cadastru general în localitate, au fost nejustificate și constituie prejudiciu material adus unității administrativ teritoriale.

De asemenea, XXX și XX, în cursul anului 2014, pentru municipiul Miercurea Ciuc, au derulat două proceduri de achiziție publică având ca obiectiv atribuirea contractului de cadastru general din localitate, contract care în anul 2006 fusese atribuit către S.C. XX S.A. Procedurile demarate în 2014 au fost finalizate prin neîncheierea contractului, datorită unor carențe ale procedurii de achiziție publică demarate de primărie. Actele întocmite de S.C. XX S.A., pentru care aceasta a primit sumele de bani menționate în contractul și actul adițional întocmit, nu au avut ca rezultat deschiderea cărților funciare ori realizarea unei evidențe actualizate de cadastru și publicitate imobiliară, dovada clară rezultând din reluarea, în anul 2014, a procedurii de atribuire a acelorași lucrări.

Parchetul a mai reținut că inculpatul XX a luat autoturismului de serviciu, cu nr. de înmatriculare XXX, din dotarea primăriei, și s-a deplasat cu el strict în interes personal, de la domiciliul din Miercurea Ciuc, în perioada 18-21.07.2014, în concediu la rude din jud. Tulcea. Cheltuielile cu combustibilul au fost imputate Primăriei Mun. Miercurea Ciuc, iar valoarea combustibilului și uzura autovehiculului constituie prejudiciu material cauzat Mun. Miercurea Ciuc.

În perioada 27-29.03.2015, XXX s-a deplasat cu autovehiculul de serviciu cu nr. de înmatriculare XXX, de la Miercurea Ciuc în Mun. Hunedoara, în interese personale, fără legătură cu atribuțiile de serviciu.

Cheltuielile cu combustibilul au fost imputate Primăriei Mun. Miercurea Ciuc, iar valoarea combustibilului și uzura autovehiculului constituie prejudiciu material cauzat Mun. Miercurea Ciuc. XXX s-a deplasat cu familia pentru participarea/asistarea la Concursul de Orientare derulat în Mun. Hunedoara, la data de 28.03.2015.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă:

• xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Prin încheierea nr. x din 08.10.2015,l judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita a constatat că rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 328 C.proc.pen.

Astfel, rechizitoriul se referă în cazul fiecărui inculpat la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute de art. 286 alin. 2 C. proc. pen., datele privitoare la faptele reținute în sarcina fiecărui inculpat și încadrarea juridică a acestora, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziția de trimitere în judecată.

De asemenea, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul șef-secție.

În ce privește legalitatea administrării probelor invocat de inculpatul XXX, cerere la care a achiesat și inculpatul XX, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de prim grad a constatat următoarele ;

Art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, garantează dreptul la viață privată.

Interceptarea convorbirilor telefonice de către autorități constituie o restrângere a dreptului la viață privată.

În mod cert s-a stabilit că exercitarea acestui drept (art. 8) nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea, prevăzute de lege, și trebuie să constituie măsuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea naționala, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertăților altora.

S-a statuat că ingerința în dreptul la corespondență pe care o asemenea prerogativă o presupune nu ar putea fi considerată conformă dispozițiilor Convenției decât dacă este însoțită de toate garanțiile necesare împotriva folosirii ei excesive.

Reglementarea internă oferă garanții adecvate contra unor abuzuri ce puteau fi comise printre aceste garanții se regăsește și art. 143 alin. 4 C. proc. pen. care impune procurorului obligația de a certifica pentru autenticitate procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Nu este însă suficientă existența unor norme legale interne compatibile cu dispozițiile convenției compatibilă cu acestea trebuie să fie și aplicarea lor, în cazul de față de procuror. În cazul de față în dosarul de urmărire penală există o serie de procese verbale care nu au fost certificate pentru autenticitate de procuror.

Dacă procedura impune certificarea pentru autenticitate lipsa certificării face ca actul să nu poată fi considerat autentic, în atare situație se află procesele verbale din data de xxxxxxx dos. UP.

O altă categorie de nereguli privește indicarea în cuprinsul proceselor-verbale mandate a căror valabilitate a expirat, fie mandate care la data purtării conversației nu erau încă emise lipsind astfel inculpatul de un control eficace al măsurii căreia a fost supus.

xxxxxxxxxxxxxxxx;

În privința lipsei semnăturii traducătorului autorizat de pe unele din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, s-a reținut că inculpatul nu a contestat corectitudinea traducerii, posibilitate pe care o are în cursul judecății și nu în faza camerei preliminare, iar în ce privește forma și rigurozitatea actului acesta spre deosebire de lipsa certificării sau indicarea unor mandate greșite în conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, nu afectează valabilitatea probei contestate.

În privința constatării nulității relative a mandatelor de supraveghere tehnică emise de înalta Curte de Casație și Justiție în baza Legii 53/1991 și corelativ nelegalitatea proceselor-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate în baza acestora judecătorul de cameră a ținut să reamintească apărării că nu exercită un control de legalitate și nu efectuează o analiză sub aspectul temeiniciei emiteri acestor mandate.

Cu privire la audierea martorilor XX și XX în afara cadrului procesual din analiza actelor de urmărire penală rezultă că la data de 09.04.2015 urmărirea penală era începută in rem, etapă în care procurorul are posibilitatea legală să administreze orice probă care-i permite identificarea persoanei pretins vinovate și continuarea urmăririi penale față de acesta art. 305 alin. 3 C. proc. pen.

Audierea martorei Xx nu s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, nu a fost identificat în dosarul de urmărire penală vreo solicitare din partea apărătorilor inculpaților în acest sens, situație în care procurorul nu avea obligația de a încunoștința apărătorii despre audierea martorei.

Pentru aceste considerente în baza art. 345 C. proc. pen., au fost admise în parte excepțiile formulate de inculpații XXX și XX și în consecință;

În temeiul art. 102 alin. 2 C. proc. pen., s-a dispus excluderea următoarelor probe;

- xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Față de acestea procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, care a întocmit rechizitoriul în termen legal a comunicat judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita că menține dispoziția de trimitere în judecată.

În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea rechizitoriului nr. x din 06.15.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției. Totodată, s-a dispus începerea judecății cauzei.

Împotriva dispozițiilor cuprinse la pct. I din încheierea mai sus menționată, precum și împotriva încheierii nr. 5 din 08 octombrie 2015, au formulat contestație inculpatul XXX și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREȘ.

În motivarea căii de atac declarate de procuror, se arată că soluția pronunțată este netemeinică, arătându-se că excluderea probelor este o sancțiune procesuală aplicabilă în materia probelor administrate cu încălcarea prejudiciului legalității și loialității, precum și în cazul în care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenția europeană.

În prezenta cauză s-a invocat incidența art. 102 alin. 2 C.p.p., care, însă, nu prevede excluderea automată, in abstracto, a oricărei probe administrate nelegal. Nu orice încălcare a unei prevederi legale ar putea atrage excluderea probei nelegale, ci numai acelea care reprezintă o încălcare substanțială și semnificativă a codului de procedură penală ce reglementează administrarea probelor, dacă prin aceasta se aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal prin vătămarea drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, sau care poate ridica un dubiu serios cu privire la credibilitatea probei (a se vedea Mihail Udroiu - "Procedură penală. Partea generală", Editura C.H. Beck, 2014, București, pag. 658, 659).

Interpretând și dispozițiile art. 102 alin. 3 C.p.p., se afirmă că excluderea probelor nu este o sancțiune procesuală autonomă, ci este subsecventă sancțiunii nulității, intervenind numai în măsura în care se constată nulitatea, fie absolută, fie relativă, a actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unor probe ori prin care aceasta a fost administrată.

Ca urmare, dacă înlăturarea dispoziției legale nu atrage sancțiunea nulității unui asemenea act, proba - chiar nelegală - va putea fi folosită în cadrul procesului penal.

Aplicând aceste considerații teoretice cauzei de față, se arată în primul rând, că lipsa mențiunii privind certificarea pentru autenticitate, ce ar fi trebuit să fie făcută de procuror pe procesul verbal de redare a convorbirilor, comunicărilor, conversațiilor interceptate și înregistrate (art. 143 alin. 4 C.p.p.), nu atrage sancțiunea nulității nici absolute si nici relative.

Condițiile de valabilitate ale unui mandat de supraveghere tehnică, prevăzute de art. 141 C.p.p., sunt respectate în integralitatea, așa cum - de altfel - și judecătorul de cameră preliminară a constatat.

De asemenea, procedura de punere în executare a mandatelor de supraveghere corespunde celei impuse de art. 142 C.p.p.

În realitate, vătămarea invocată nu are legătură cu legalitatea dispunerii și punerii în aplicare a măsurii de supraveghere tehnică, ci cu procedura de transpunere scriptică a probelor (împrejurărilor de fapt) obținute. Or, lipsa semnăturii procurorului pentru atestarea autenticității mijlocului de probă obținut nu atrage sancțiunea nulității. Astfel, nu putem reține că ar fi aplicabilă sancțiunea nulității absolute, deoarece obiectul acesteia este exclusiv și limitativ prevăzut de art. 281 C.p.p.

Nu este aplicabilă nici sancțiunea nulității relative, deoarece, în esență, nu s- a produs vreo vătămare drepturilor inculpaților, de o asemenea tărie încât aceasta nu ar putea fi înlăturată decât prin desființarea proceselor verbale de consemnare a rezultatelor obținute prin măsurile de supraveghere. în fapt, inculpații nu au dovedit, în concret, care ar fi vătămarea suferită de dânșii, în condițiile în care mandatele de supraveghere tehnică se află la dosar, au continuitate temporală, iar suporturile care conțin rezultatul activităților de supraveghere tehnică sunt depuse la dosar pentru comparație.

Reținând că operațiunea de redare a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate s-a făcut direct de către procuror, certificarea pentru autenticitate a propriilor acte efectuate este superfluă.

În concluzie, excluderea, ca sancțiunea procesuală, nu își poate produce efectele, deoarece dispunerea și punerea în executare a mandatelor de supraveghere s-au făcut în condiții de legalitate, astfel încât probele obținute profită cauzei. Nici sancțiunea nulității relative a actelor prin care se materializează din punct de vedere probatoriu probele obținute (adică procesele verbale de redare) nu este aplicabilă, nefiind făcută dovada unei vătămări efective a inculpaților.

În al doilea rând, nici indicarea eronată a mandatelor de supraveghere tehnică în cuprinsul proceselor verbale de redare a activităților de supraveghere tehnică desfășurate nu poate atrage sancțiunea excluderii probelor obținute.

Și în această ipoteză vătămarea invocată nu are vreo legătură cu legalitatea dispunerii și punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică, ci doar cu mijloacele de probă prin care s-a trecut la valorificarea probelor legal obținute. Deci, și în această ipoteză singura sancțiune procesuală ce ar putea fi luată în discuție ar fi nulitatea.

În mod evident cerințele de aplicabilitate a sancțiunii nulității absolute (art. 281 C.p.p.) nu sunt îndeplinite, astfel încât analiza se va opri la realizarea cumulativă sau nu a condițiilor pentru incidența sancțiunii nulității relative (art. 281 alin. 1 C.p.p.).

Nici sub acest aspect nu s-a făcut dovada vreunei vătămări concrete, efective a drepturilor inculpaților, deoarece indicarea greșită a numărului mandatului de supraveghere tehnică în conținutul procesului verbal de redare a activităților efectuate este o simplă eroare.

O asemenea inadvertență poate fi remediată în modul cel mai simplu, printr-un examen comparativ al actelor de dispoziție cu suporturile pe care sunt arhivate rezultatele activităților de supraveghere, ce se află deja la dosar.

In concluzie, în ambele ipoteze analizate excluderea nu este o sancțiune de aplicat, probele fiind obținute în condiții de legalitate, iar pentru sancțiunea nulității relative nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 282 alin. 1 C.p.p., actele procedurale criticate putându-și produce efectele.

Inculpatul XXX, în actul intitulat "Memoriu"; șu depuis în fața noastră, a arătat că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, sub aspectul soluțiilor pronunțate cu privire la cele invocate în "Cererea de constatare a neregularităților actului de sesizare a instanței" și a reiterat criticile formulate în cuprinsul cererii depuse în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței de prim grad (pct. I).

Totodată, la pct. II din "Memoriu";, s-a mai arătat că încheierea atacată este nelegală si netemeinică sub aspectul soluțiilor dispuse de judecătorul de cameră preliminară vizând nelegalitatea administrării mijloacelor de probă indicate în excepția depusă la dosarul cauzei la punctele:

- XXX.

Examinând contestațiile formulate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 347 alin. 1și 2 Cod procedură penală, raportat la art. 346 alin. 1 și la art. 4251 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș găsește calea de atac declarată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREȘ fondată, iar contestația declarată de inculpatul XXX nefondată, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare:

Subliniem, pentru început, că prezentele contestații sunt formulate împotriva dispozițiilor cuprinse la punct. I din încheierea nr. 3/CP din data de 18 noiembrie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, în dosarul penal nr. xxx. În același timp căile de atac vizează și încheierea nr. 5 din data de 08 octombrie 2015, pronunțată în cursul procedurii de cameră preliminară, în același dosar penal, fiindcă în cuprinsul ei sunt analizate cererile și excepțiile formulate de cei doi inculpați referitoare, atât la legalitatea actelor de urmărire penală, cât și a rechizitoriului.

Lecturând piesele dosarului, observăm că, în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita inculpații au invocat mei multe cereri și excepții după cum urmează:

A. Inculpatul XXX, în actul intitulat "Cerere de constatare a neregularităților actului de sesizare"; (filele 99-104), a arătat că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este neregulamentar întocmit pentru următoarele considerente:

1. Imposibilitatea stabilirii limitelor judecății cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului la pct. III din rechizitoriu.

Observând descrierea faptei de la pct. III din rechizitoriu se poate constata că instanța a fost sesizată cu o altă stare de fapt decât cea față de care s-a exercitat acțiunea penală în cauza. Mai precis, nu a mai fost reținută îndeplinirea defectuosă a actului de aprobare a autorizației de construire pentru persoana care utiliza imobilul și nici prejudiciul de 80.000 lei cauzat Municipiului Miercurea-Ciuc. Totodată, s-a apreciat că totuși documentația îndeplinea condiția existenței unui aviz din partea DJC Harghita, însă acesta era doar unul formal.

În aceste condiții, inculpatul a fost trimis în judecată cu o acuzație față de care nu a putut formula apărări.

2. Imposibilitatea stabilirii limitelor judecății cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului la pct. IV din rechizitoriu.

Sub aspectul acestei acuzații există necorelări în privința perioadei infracționale imputate inculpatului. Astfel, acuzația adusă prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale vizează perioadă 2007-2014, în timp ce actul de sesizare reține perioada infracțională ca fiind 2007-2011.

3. Imposibilitatea stabilirii limitelor judecății în raport de toate faptele care au făcut obiectul dosarului penal nr, 127/P/2014.

Neregularitatea actului de sesizare constă în încălcarea dispozițiilor art. 328 alin. (3) din C. proc. pen.. Concret, nu a fost dispusă soluție in cauză cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu referire la fapta privind Parcul Ret. în condițiile în care prin ordonanța de extindere a urmăririi penale din 14.04.2015, a fost extinsă urmărirea penală cu privire la pretinse infracțiuni de abuz în serviciu, reținându-se în acest context și implicarea inculpatului XXX prin acte materiale de semnare a documentelor de dispoziție de plată, nu pot fi stabilite limitele sesizării instanței sub aspectul acelor acte materiale.

4. Nelegala stabilire a cadrului procesual în raport de persoana vătămată - Biserica Ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Miercurea-Ciuc.

Sub acest aspect, rechizitoriul încalcă dispozițiile art. 328 alin. (2) din C. proc. pen. Actul de sesizare indică persoana vătămată prin infracțiunea de abuz în serviciu, descrisă la pct. III din rechizitoriu, ca fiind Biserica Ortodoxă Sf. Ap. Petru si Pavel din Miercurea-Ciuc.

Din corespondența purtată în cursul urmăririi penale între DNA (adresa de la filele 37-39 vol. V dos. UP) și persoana vătămată, rezultă că Episcopia Ortodoxă, reprezentant legal al Bisericii Ortodoxe, și-a manifestat poziția în sensul că nu dorește să participe la procesul penal și nu dorește să se constituie parte civilă în cauză (fila 3 vol. V dos. UP).

5. În privința acuzațiilor reținute în sarcina inculpatului la pct. III din rechizitoriu (filele 6-7), se omite descrierea faptelor de abuz in serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit și conflict de interese, într-un mod detaliat și precis prin prisma tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor imputate, conform exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Adrian Constantin c. României, par. 17și 18).

6. Cu privire la acuzația de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului la pct. IV din rechizitoriu, neregularitatea actului de sesizare constă în omisiunea descrierii folosului necuvenit obținut de către inculpat ori de către o altă persoană, element constitutiv impus de dispozițiile art. 135 din Legea nr. 78/2000. În esență, nu s-a specificat care este folosul efectiv obținut, persoana care 1-a obținut și din ce rezultă caracterul necuvenit al acestuia.

Același inculpat a mai depus, în fața judecătorului de cameră preliminară din prim grad, un alt înscris denumit "Excepție cu privire la legalitatea administrării mijloacelor de probă"; (filele 87-98), în care a solicitat excluderea probelor nelegal administrate, după cum urmează:

1. Procesele verbale, de redare a convorbirilor telefonice și ambientale interceptate in baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, întocmite cu nerespectarea dispozițiilor art. 143 alin. 3 C. proc. pen.

1.1. Potrivit doctrinei în materie, atât în actualul cod de procedură penală, cât și în codul de procedură penală anterior, mijlocul de probă care rezultă în urma procedeului probatoriu al interceptărilor și înregistrărilor telefonice, respectiv a supravegherii tehnice este procesul-verbal în care sunt redate activitățile interceptate.

Procesul-verbal de redare a convorbirilor interceptate trebuie să cuprindă, potrivit dispozițiilor legale o serie de mențiuni, dintre care cele mai importante se referă la numărul și data autorizației sau a încheierii în "baza căreia au fost efectuate, numărul sau numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile sau comunicările [A. Petre, C. Grigoraș, înregistrările audio ii audio-video, Ed. Ch. Beck, București, 2010, p. 73].

În acest context, trebuie precizat că la dosarul cauzei exista o serie de procese-verbale care nu corespund acestor cerințe și în privința cărora nu se poate susține că prezintă convorbiri interceptate în baza unei autorizații emise în condițiile legii.

a. xxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

În ceea ce privește procesele-verbale enumerate mai sus se poate constata că mandatele indicate și în baza cărora se susține că ar fi fost realizate interceptările convorbirilor telefonice vizează altă persoană decât cele despre care se susține că ar fi purtat conversațiile.

Astfel, prin mandatul nr. x emis în baza încheierii judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București din data de 03.04.2015 pronunțată în dos. nr. 11491/3/2015 a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul XXX de la posturile telefonice cu numerele de apel xxxxxxx. De asemenea, numărul de telefon indicat în procesele-verbale, respectiv xxxxxx și de la care se susține că numitul AA a purtat conversațiile redate, a fost autorizat ca fiind folosit de numitul XX. Pentru persoana indicată ca fiind cea care poartă toate conversațiile, respectiv AA au fost autorizate alte posturi telefonice, respectiv x și x și prin alt mandat.

b. xxxxxxxxxxxxxxx;

În acest proces-verbal este indicat mandatul nr. x precum și postul telefonic cu numărul de apel x autorizat pentru numitul XX, iar convorbirile se susține că ar fi fost purtate de numitul AA.

Procesul-verbal xxxxxxxxxxxxx.

În aceste procese-verbale este indicai mandatul nr. x precum și postul telefonic cu numărul de apel x autorizat pentru numitul AA, iar convorbirile se susține că ar fi fost purtate de numitul XX.

1.2. a. La dosarul cauzei există o serie de procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice care nu au fost certificate de procuror.

În concret este vorba despre: xxxxxxxxxxxxxxxx.

Potrivit dispozițiilor art. 143 alin. 4 teza finală C.proc.pen. "procesul verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror". Certificarea presupune printre altele și contrasemnarea procesului-verbal de către procuror, dincolo de aplicarea ștampilei "certificat pentru autenticitate".

Lipsa certificării de către procuror are drept consecință înlăturarea proceselor-verbale din ansamblul materialului probator, în condițiile in care nu sunt respectate condițiile impuse de textul de lege indicat pentru a avea calitatea de mijloc de probă.

b. Lipsa semnăturii traducătorului de pe unele dintre filete proceselor-verbale mai jos indicate:

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

1.3. În cuprinsul proceselor-verbale mai jos menționate sunt indicate fie mandate a căror valabilitate a expirat, fie mandate care la data purtării conversației nu erau încă emise:

xxxxxxxxxxxxxxx;

2. Nulitatea relativă a mandatelor de supraveghere tehnică emise de Înalta Curte de Casație si Justiție în baza Legii 51/1991 și corelativ nelegalitate proceselor-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate în baza acestora.

În concret se face referire la următoarele:

a. mandate: xxxxxxxxxxxxxxxxxx și

b. Procese-verbale:

xxxxxxxxxxxxxxxxx.

2.1. Cu titlu preliminar trebuie precizat faptul că obiectul procedurii de cameră preliminară vizează verificarea legalității actelor de urmărire penală, a mijloacelor de probă etc., cu alte cuvinte a dosarului înaintat instanței conform art. 329 alin. 2 C. proc. pen..

Totodată, conform art. 327 C. proc. pen. rezolvarea cauzelor are loc atunci când se constata că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și există probele necesare și legal administrate. Cu alte cuvinte legalitatea administrării probelor trebuie să rezulte din actele dosarului care este înaintat instanței de judecată.

Plecând de la aceste considerente și raportat la actele dosarului, legalitatea mandatelor emise de înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi în mod corespunzător analizată atâta timp cât la dosarul cauzei nu există încheierile în baza cărora acestea au fost emise.

2.2. Chiar în lipsa încheierilor de autorizare a măsurilor de supraveghere tehnică din succesiune actelor procesuale ale dosarului de urmărire penală transpare neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 51/1991 conform căruia "Activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentate ale omului se efectuează numai în situațiile în care; a) nu există alte posibilități ori sunt posibilități limitate pentru cunoașterea, prevenirea sau contracararea riscurilor ori amenințărilor ta adresa securității naționale; b) acestea sunt necesare și proporționale, date fiind circumstanțele situației concrete."

2.3. În plus, procesele-verbale la care s-a făcut trimitere mai sus nu au fost întocmite potrivit dispozițiilor art. 143 alin. 4 C. proc. pen., nefiind certificate pentru autenticitate de procuror,

Astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor-verbale mai sus enumerate, ele au fost întocmite de către procurorul care a efectuat urmărirea penală, însă nu cuprind mențiunea "certificat pentru autenticitate""" și contrasemnarea de către procuror a proceselor-verbale.

3. Declarațiile de martori luate cu încălcarea dreptului Ia apărare a inculpatului XXX și cu încălcarea dispozițiilor legale privind audierea martorilor: în concret se face referire la declarației XX din data de xxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

3.1. Audierea martorilor XX si XX din data de 09.04.2015, s-a realizat în afara unui cadru procesual.

Astfel, din conținutul declarațiilor la care s-a făcut trimitere rezultă cu certitudine că obiectul audierii acestora era reprezentat de "atribuirea de către Primăria Miercurea Ciuc a contractului de cadastru și derularea acestuia", acești doi martori fiind audiați de către procuror la data de 09.04.2015. Totodată, analizând declarațiile în discuție se poate constata că ele au vizat exclusiv contractul de cadastru general, neavând vreo legătură cu celelalte fapte imputate inculpatului, astfel că nu se poate susține că aceste mijloace de probă ar fi fost administrate în mod legal în cadrul urmăririi penale demarate pentru, alte fapte.

3.2. Declarația numitei Xx din data de 27.03.2014 (filele 24-25 voi. ÍV dos. UP).

Astfel cum rezultă din declarația la care s-a făcut trimitere anterior audierea susnumitei s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 119,120,121 și 123 C proc. pen.

În concret, susnumitei nu i-a fost adusă la cunoștință calitatea în care urmează să fie audiată, obiectul audierii, drepturile și obligațiile pe care le are în calitate de martor, nu a depus jurământul prevăzut de lege și declarația nu a fost consemnată conform normelor înscrise în art. 110 C. proc. pen. Cu alte cuvinte audierea numitei Xx s-a realizat cu încălcarea tuturor dispozițiilor legale incidente cu privire la procedura audierii martorului, ceea ce conduce la excluderea acestei declarații ca nelegală, conform art. 102 alin. 2 C. proc. pen.

De altfel, din înscrisul la care s-a făcut referire anterior nu rezultă nici calitatea în care această persoană a fost audiată, fiindu-i ulterior atribuită calitatea de martor.

Nu în ultimul rând, declarația a fost dată înafara procesului penal, în condițiile în care urmărirea penală în prezenta cauză a fost demarată în data de 31.03.2014 sens în care se face trimitere la Procesul verbal de sesizare din oficiu din aceeași dată (filele 100-102 vol. I dos. UP) și Ia Ordonanța de începere a urmăririi penale nr. xxxxx.

3.3. Declarația martorei Xx din data de 23.04.2015 (filele 65-69 voi. I dos, UP).

Audierea martorei a avut loc ulterior emiterii Ordonanței de efectuare a urmăririi penale in personam din data de 20.04.2015 (filele 40-52 vol. I dos. UP), însă anterior aducerii la cunoștință a calității de suspect numitului XXX, din data de 29.04.2015.

Audierea martorei în acest interval de timp a încălcat dreptul la apărare a inculpatului XXX, drept care presupune printre altele posibilitatea inculpatului prin intermediul apărătorului ales de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală.

B. Inculpatul XX, în actul intitulat "Cerere de constatare a neregularităților actului de sesizare"; (filele 105-109), a arătat că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este neregulamentar întocmit pentru următoarele considerente:

1. Imposibilitatea stabilirii limitelor judecății/ a caracterului penal aș faptei cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu și instigare la fals în înscrisuri oficiale reținută în sarcina inculpatului la pct. I din rechizitoriu, în condițiile în care în fapt lipsesc elementele constitutive de care depinde caracterul penal al faptei.

2. În ceea ce privește neregularitățile de la pct. IV din rechizitoriu, acuzatul a achiesat în totalitate la excepția invocată de inculpatul XXX.

3. Neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările privind acuzația de la pct. III din actul de sesizare a instanței, în sensul că se reține răspunderea inculpatului, ultima persoană semnatară a actelor de achiziție publică și nu acelor care au avut calitatea de responsabil de proiect și diriginte de șantier, cei care răspund pentru lucrare atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.

4. Raportat la acuzația de la pct. V referitor la folosirea autoturismului de serviciu în scopuri personale, procurorul avea obligația ca în actul de sesizare a instanței să aducă elemente noi în sprijinul acuzației, raportat la motivarea încheierii pronunțate de Tribunalul București, în dosarul nr. 15.664/3/2015 în care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă, judecătorul de drepturi și libertăți statuând că raportat la modalitatea în care este descrisă fapta și la periclitarea minimă a valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu există interes public în urmărirea acestei fapte.

Remarcăm că, în conformitate cu prevederile art. 342 Cod procedură penală: "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.";

În cadrul procedurii reglementate de prevederile art. 342 și următoarele din Codul procedură penală, judecătorul de cameră preliminară efectuează un control de legalitate, atât a actului de sesizare, cât și a probelor pe care se bazează aceasta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie verificată, iar actele procesuale, procedurale, probele efectuate sau obținute cu nesocotirea prevederilor legale să fie eliminate. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă și nici nu are posibilitatea de a ordona Ministerului Public efectuarea unor acte de urmărire penală.

 Referitor la cererile formulate de cei doi inculpați și descrise în considerente la pct. A 1-6, în cazul inculpatului XXX și la punctul B 1-4 în situația inculpatului XX, în opinia noastră, acestea sunt neîntemeiate și pentru a formula acest punct de vedere arătăm următoarele:

Contrar opiniei inculpaților, apreciem că în expozitivul rechizitoriului la secțiunile intitulate "În fapt"; și "Încadrare juridică";, procurorul a descris în mod detaliat activitățile pretins ilicite, efectuate de cei doi acuzați și care în opinia procurorului formează elementul material al fiecărei infracțiuni pentru care acuzații au fost deferiți justiției. Totodată, în actul de sesizare, procurorul a realizat o analiză detaliată a probelor administrate în cursul urmăririi penale, descriind mijloacele de probă care fundamentează temeinicia învinuirilor aduse inculpaților și care au stat la baza adoptării soluției pronunțate.

Așadar, apreciem că, în rechizitoriu faptele sunt descrise într-o manieră clară și precisă, în așa fel încât, atât inculpații, cât și instanța pot să le identifice, fără dificultăți, iar probele administrate în cursul urmăririi penale au fost analizate de procuror, în mod corespunzător și în consecință susținerile inculpaților potrivit cărora nu se pot stabili limitele judecății nu au un suport real.

Reamintim că nu cade în sarcina judecătorului de cameră preliminară să cerceteze temeinicia trimiterii în judecată și a efectuării urmăririi penale, problemele legate de temeinicia urmăririi penale și a sesizării instanței urmând să fie dezbătute și dezlegate de către instanța de judecată pe parcursul fazei judecății, care este fixată de prevederile art. 371 Cod procedură penală, la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare.

În ceea ce privește menționarea Episcopiei Ortodoxe a Harghitei și Covasnei în citativul rechizitoriului în calitate de persoană vătămată, deși această entitate prin înscrisul înaintat la dosar a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză și nu dorește să participe la procesul penal (fila 3, vol. V dosar de urmărire penală), nu conduce la nelegala stabilire a cadrului procesual și nu constituie un motiv de nelegalitate a rechizitoriului, aspectul semnalat poate fi remediat, fără dificultăți, în cursul judecății.

În aceeași ordine de idei, mai notăm că prerogativa strângerii mijloacelor de probă și aprecierea asupra administrării materialului probator și în final asupra oportunității trimiterii/sau nu în judecată aparține procurorului, iar aceste împrejurări nu pot forma obiectul unor discuții în procedura camerei preliminare.

 Referitor la excepțiile formulate de inculpatul XXX și menționate în considerente la pct. A 1.1 - 3.3, în opinia noastră, nici acestea nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:

Așa cum rezultă din actele dosarului, în cauză, prin încheierea din 03.04.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în dosarul nr. 11.491/3/2014 s-a încuviințat supravegherea tehnică, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 04.04.2014, până la data de 03.05.2014 constând în:

- xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

Totodată, în baza art. 144 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea pe o durată de 30 de zile, de la data de 04.05.2014 și până la data de 02.06.2014 a mandatelor de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

În baza acestei încheieri au fost emise mandatele de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxxxxxxxxxxx (filele 143-148, vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin încheierea penală din 26.05.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în dosarul nr. x, s-a dispus prelungirea mandatelor de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxx, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.06.2014 până la data de 02.07.2014 (filele 169-175, vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin încheierea penală din 25.06.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în dosarul nr. xxx, s-a dispus prelungirea pe o durată de 30 de zile, de la data de 03.07.2014 până la data de 01.08.2014 mandatelor de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxx (filele 188-194, vol. IV dosar de urmărire penală).

Așa cum rezultă din conținutul mandatelor nr. x (filele 122-124, vol. I dosar de urmărire penală), judecătorul desemnat din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a autorizat, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 17 din Legea nr. 51/1991, raportat la art. 3 lit. a, f, h și l din Legea nr. 51/1991, pe o perioadă de 6 luni, de la data de 01.08.2014, orele 15,00, până la data de 31.01.2015, orele 15,00, printre altele:

- xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Ulterior judecătorul desemnat din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a autorizat, în temeiul art. 14, art. 15, art. 16 și art. 17 din Legea nr. 51/1991, raportat la art. 3 lit. a, h și l din Legea nr. 51/1991, prelungirea măsurilor de supraveghere dispuse, în cazul numiților XXX, XX, AA și XXX, pe o perioadă de 3 luni, de la data de 31.01.2015, orele 15,00, până la data de 30.04.2015, orele 15,00, emițând mandatele nr. xxxxxx.

Prin încheierea din 04.09.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în dosarul nr. x s-a încuviințat supravegherea tehnică, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 05.09.2014, până la data de 04.10.2014 constând în:

1. Interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de numiții:

- xxxxxxxxxxx;

2. interceptarea convorbirilor și comunicărilor purtate în mediul ambiental ce către numiții xxxxxxxxxxxxxx;

3. supravegherea video, audio și prin fotografiere a numiților xxxxxxxxxxxxx;

4. localizarea și urmărirea prin mijloace tehnice a numiților xxxxxxxxxxx, precum și a aparatelor telefonice și a mijloacelor de transport utilizate de aceștia (filele 241-247, vol. IV dosar de urmărire penală).

În baza acestei încheieri au fost emise mandatele de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxxxxxxxxxxxx (filele 248-265, vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin încheierea penală din 02.10.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în dosarul nr. x, s-a dispus prelungirea pe o durată de 30 de zile, de la data de 05.10.2014 până la data de 03.11.2014 mandatelor de supraveghere tehnică nr. xxxxx (filele 289-296, vol. IV dosar de urmărire penală).

Menționăm că, procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică este reglementată de prevederile art. 140 Cod procedură penală, unde în alin. 5 sunt descrise condițiile de valabilitate atât ale încheierii pronunțate, cât și cele referitoare la conținutul unui mandat de supraveghere tehnică.

Mijlocul de probă care rezultă în urma procedeului probatoriu al interceptării convorbirilor este procesul verbal în care sunt redate activitățile de supraveghere tehnică efectuate și care în acord cu prevederile art. 143 alin. 4 teza finală Cod procedură penală, se impune să fie certificat pentru autenticitate de procuror.

• În ceea ce privește cele patru procese verbale descrise la pct. 1.2.a din considerente, care nu ar fi fost certificate de procuror conform susținerii apărătorului inculpatului XXX, observăm că dintre cele arătate, doar Procesul-verbal din data de xxxx, nu poartă semnătura procurorului.

Dispozițiile art. 281 Cod procedură penală, reglementează cazurile în care intervine sancțiunea nulității absolute, însă viciul anterior semnalat nu se regăsește printre ipotezele expres și limitativ prevăzut de prevederile legale menționate.

Așadar, singurul criteriu prin prisma căruia poate fi analizată vătămarea dreptului la apărare al inculpaților este cel al nulității relative, însă lipsa semnăturii procurorului de pe procesul verbal arătat, nu atrage nici această sancțiune, întrucât nu se poate susține că lipsa acestei semnături, a produs vătămarea drepturilor inculpaților de o asemenea manieră, încât aceasta nu ar putea fi înlăturată decât prin desființarea procesului verbal menționat.

În concret, inculpații nu au dovedit care ar fi vătămarea suferită și menționăm că la sfârșitul tuturor proceselor verbale întocmite, conținând rezultatele activităților de supraveghere tehnică, sunt indicate seriile suporturilor optice pe care sunt stocate înregistrările efectuate și prin urmare conținutul fiecărei înregistrări și redarea acesteia în formă scrisă poate fi comparat, cu ușurință, în cursul cercetării judecătorești.

• În privința lipsei semnăturii și a ștampilei traducătorului de pe fila 2 a procesului-verbal din data de xxxxxx, precum și a lipsei semnăturii de pe fila 11 a procesului-verbal din data de xxxxxxxxxxxxx, (pct. 1.2.b din considerente), este adevărat că nici prima filă arătată, nu este semnată și ștampilată de traducător și nici cea ce a doua filă menționată, nu este semnată de traducător, însă în condițiile în care toate celelalte file ale proceselor verbale analizate poartă atât semnătura cât și ștampila traducătorului, aceste aspecte reprezintă omisiuni regretabile și punctul de vedere anterior expus, prin prisma nulității relative, rămâne valabil și în această situație.

• În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în cazul proceselor-verbale enumerate la pct. 1.1.a și 1.1.b din considerente, mandatele indicate și în baza cărora se susține că ar fi fost realizate interceptările convorbirilor telefonice vizează altă persoană decât cele despre care se susține că ar fi purtat conversațiile, punctul de vedere exprimat nu poate fi primit pentru următoarele:

În cauza pendinte, măsurile de supraveghere tehnică au fost încuviințate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, prin încheierea din 03.04.2014, pronunțată în dosarul nr. xxxxx, începând cu data de 04.04.2014 - încheiere în care sunt enumerate atât persoanele vizate cât și posturile telefonice utilizate - după care prin încheierile penale din 28.04.2014, din 26.05.2014 și din 25.06.2014, pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul aceleiași instanțe, măsurile încuviințate au fost prelungite succesiv, până la data de 01.08.2014.

Ulterior, prin încheierea din 04.09.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în dosarul nr. xx s-au încuviințat mai multe metode se supravegherea tehnică, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 05.09.2014, până la data de 04.10.2014 și în final, încheierea penală din 02.10.2014, prelungirea acestor măsuri până la data de 03.11.2014.

Aceste măsuri de supraveghere au fost încuviințate în temeiul art. 139 și urm. Cod procedură penală și ulterior prelungite, în conformitate cu dispozițiile art. 144 Cod procedură penală.

Mai notăm că, așa cum rezultă din conținutul mandatelor nr. xxx din 31.07.2014 (filele 122-124, vol. I dosar de urmărire penală), judecătorul desemnat din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a autorizat, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 17 din Legea nr. 51/1991, raportat la art. 3 lit. a, f, h și l din Legea nr. 51/1991, pe o perioadă de 6 luni, de la data de 01.08.2014, orele 15,00, până la data de 31.01.2015, orele 15,00, printre altele, interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice efectuate de numiții XXX, XX și AA.

Ulterior judecătorul desemnat din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a autorizat, în temeiul art. 14, art. 15, art. 16 și art. 17 din Legea nr. 51/1991, raportat la art. 3 lit. a, h și l din Legea nr. 51/1991, prelungirea măsurilor de supraveghere dispuse, în cazul numiților XXX, XX și AA, pe o perioadă de 3 luni, de la data de 31.01.2015, orele 15,00, până la data de 30.04.2015, orele 15,00 (filele 126-128, vol. I dosar de urmărire penală).

În condițiile în care, în conținutul încheierilor pronunțate în baza Codului procedură penală și mandatele de supraveghere emise, sunt arătate atât numele persoanelor supuse măsurilor de supraveghere tehnică, cât și elementele de identificare ale fiecărui număr de telefon, greșita menționare a unui post telefonic, prin inversarea acestora, în conținutul unui mandat care se referă la o altă persoană supusă măsurii, reprezintă o eroare materială și nu este în măsură să atragă nelegalitatea proceselor verbale menționate, în condițiile în care în încheierea de încuviințare a metodelor de supraveghere tehnică s-au avut în vedere toate persoanele menționate, precum și toate posturile telefonice mobile și fixe vizate. Împrejurarea semnalată referitoare la numerele de telefon inversate și trecute în mandatele emise față de numiții XX și AA a fost remediată prin încheierea penală din 28.04.2014.

În aceeași ordine de idei, mai notăm că nu am identificat nicio situație în care față de vreo persoană fizică sau post telefonic mobil/fix s-ar fi realizat interceptări, fără ca elementele de identificare ale acestora să nu fie menționate în încheierile emise de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București.

Totodată, observăm că nu există întreruperi în privința valabilității mandatelor de supraveghere tehnică emise și prin urmare putem conchide că acestea au continuitate temporală.

Mai notăm că, normele procedural penale nu prevăd un termen limită până la care organele de urmărire penală ar avea obligația să întocmească procesele verbale care conțin rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică dispuse, sens în care actele respective, credem că pot fi întocmite în cursul urmăririi penale, oricând.

• În privința susținerii referitoare la procesele-verbale menționate la pct. 1.3 din considerente, potrivit căreia în conținutul acestora sunt indicate fie mandate a căror valabilitate a expirat, fie mandate care la data purtării conversației nu erau încă emise, menționăm că aspectele semnalate sunt reale, însă raportându-ne la data efectuării convorbirilor telefonice/în medii ambientale sau trimiterii mesajelor SMS, ale căror conținuturi sunt redate și anume:

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

- data de 21.07.2014, în situația procesului-verbal din data de xxxxxxxxxxxxxxxxxxx,

remarcăm că datele arătate se situează în interiorul termenelor de valabilitate ale mandatelor de supraveghere tehnică emise și menționarea unor alte numere de mandate, în cuprinsul proceselor verbale întocmite, decât cele aferente zilelor în care s-a procedat la interceptarea comunicațiilor, reprezintă, în aprecierea noastră, greșeli de tehnoredactare evidente care nu sunt în măsură să afecteze valabilitatea procedurilor.

• În ceea ce privește nulitatea relativă a mandatelor de supraveghere tehnică emise de Înalta Curte de Casație și Justiție în baza legii nr. 51/1991 și corelativ nelegalitatea celor 26 de procese-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate în baza acestora, menționate la pct. 2 din considerente, în aprecierea noastră solicitarea inculpatului nu poate fi primită având în vedere următoarele:

Procedura emiterii mandatului de interceptare pe motive de siguranță națională este una specială, diferită de procedura de drept comun, prevăzută de Codul de procedură penală și este reglementată de prevederile Legii nr. 51/1991, privind securitatea națională a României.

În cauză, mandatele emise în baza legii speciale de judecătorul desemnat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, având numerele xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Așa cum rezultă din conținutul mandatelor emise pe motive de siguranță națională, acestea au fost emise de un judecător, care a efectuat un control a priori asupra condițiilor prevăzute de lege și care trebuiau să fie îndeplinite în cadrul procedurii speciale, dispunând în consecință, context în care putem conchide că în situația persoanelor vizate, în speță, a fost respectat principiului dezvoltat în practică și statuat în numeroase hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia, orice persoană care face obiectul unei măsuri întemeiate pe motive de siguranță națională trebuie să aibă garanții împotriva caracterului arbitrar (cauza Geleri contra României, cauza Dumitru Popescu contra României, nr.2).

În acest moment, întreprinderea unui control asupra temeiniciei interceptării convorbirilor efectuate în baza mandatelor emise în temeiul legii speciale, în aprecierea noastră, excede obiectului camerei preliminare.

Observăm că în cazul tuturor celor 26 de procese verbale menționate mai sus, operațiunea de redare a convorbirilor s-a făcut direct de către procuror și în aceste condiții, în aprecierea noastră, necesitatea certificării acestor mijloace de probă, de același procuror care le-a și întocmit sub propria semnătură, este lipsită de finalitate juridică, iar solicitarea inculpatului, în acest sens, este nefondată.

• Referitor la susținerile inculpatului XXX, arătate la pct. 3 din considerente, potrivit cărora declarațiile martorilor XX din data de xxxxxxxxxxxxx ar fi fost luate cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatului XXX și cu încălcarea dispozițiilor legale privind audierea martorilor, în aprecierea noastră nu sunt susținute de materialul probator administrat în etapa prealabilă judecății.

În cauză, prin Ordonanța emisă la data de 31.03.2014, orele 15,30 procurorul a dispus începerea urmăririi penale, sub aspectul comiterii infracțiunilor menționate în acest act procesual (filele 103-109, vol. I dosarul de urmărire penală), precum și în procesul verbal de sesizare din oficiu, întocmit la aceeași dată, la orele 14,30 (filele 103-109, vol. I dosarul de urmărire penală).

În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 Cod procedură penală, după începerea urmăriri penale organele de cercetare penală au obligația, ca din proprie inițiativă - în respectarea principiului oficialității procesului penal - să caute și să strângă date/informații cu privire la existența infracțiunilor și identificarea persoanelor care au comis infracțiuni și să strângă probe pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. Cu alte cuvinte, după începerea urmăriri penale, organele de urmărire penală au obligația să administreze materialul probator necesar referitoare la realitatea faptelor sesizate, stabilirea caracterului ilicit al acestora și identificarea făptuitorului.

Analizând data audierii martorilor XX și XX ….. (filele 52-55 și 56-62, vol. II dosarul de urmărire penală), observăm că la data de 09.04.2015, data administrării acestor mijloace de probă, urmărirea penală era începută în rem, împrejurare care permitea ascultarea acestor persoane în calitate de martori.

În urma administrării materialului probator cu privire la fapta ce formează obiectul urmăririi penale, este posibil ca în cursul anchetei desfășurate să fie descoperite fapte noi, situație în care organul de urmărire penală, în acord cu prevederile art. 311 alin. 1 Cod procedură penală, dispune extinderea urmăririi penale și pentru noile fapte.

Notăm că, la baza constatării acestor fapte noi nu pot să stea decât mijloace de probă administrate în timpul urmăririi penale și în speța de față declarațiile celor doi martori satisfac aceste cerințe și se încadrează în categoria mijloacelor de probă administrate după debutul primei faze a procesului penal și prin urmare nu se poate susține că aceste declarații au fost luate fără o urmărire penală începută, adică în afara unui proces penal.

În privința declarației date de numita Xx, la data de 27.03.2014, aflată la filele 24-25, din vol. IV al dosarului de urmărire penală, observăm că cele relatate în conținutul acestei declarații reprezintă încunoștințarea organelor de urmărire penală cu privire la posibila comitere a unor activități ilicite, împrejurare care - raportat și la forma actului - în opinia noastră, conferă acestui înscris caracterului unui denunț scris.

În acest context, în momentul redactării acestui act d-na Xx nu avea calitatea de martor și prin urmare nu erau incidente regulile procedurale aplicabile în cazul audierii martorilor. În aceeași ordine de idei, ținând cont de aspectele anterior relatate, remarcăm că nici punctul de vedere exprimat de inculpat, potrivit căruia "declarația"; respectivă ar fi fost dată în afara procesului penal, nu are acoperire faptică.

În ceea ce privește susținerea inculpatului potrivit căreia declarația martorei Xx din data de 23.04.2015 (filele 65-69, vol. I dosarul de urmărire penală) a fost luată cu încălcarea dreptului la apărare, în condițiile în care audierea martorei a avut loc ulterior emiterii Ordonanței de efectuare a urmăririi penale in personam din data de 20.04.2015 (filele 40-52, vol. I dosarul de urmărire penală), însă anterior aducerii la cunoștință a calității de suspect acuzatului XXX din data de 29.04.2015, nici această critică nu este fondată.

Pentru a formula acest punct de vedere, menționăm că prevederile art. 10 alin. 3, raportat la art. 307 Cod procedură penală, reglementează dreptul persoanei care a dobândit calitatea de suspect dreptul de a i se aduce la cunoștință de procuror, de îndată și înainte de prima audiere această calitate, fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, încadrarea juridică a acesteia, precum și drepturile și obligațiile procesuale înserate în economia art. 83 Cod procedură penală și respectiv 108 Cod procedură penală.

În speță observăm că dl. XXX a dobândit calitatea de suspect la data de 20.04.2015, care este data emiterii ordonanței prin care procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam, însă așa cum rezultă din conținutul procesului verbal aflat la filele 202-208, vol. I din dosarul de urmărire penală procurorul i-a adus la cunoștința acuzatului calitatea lui de suspect, precum și drepturile și obligațiile procesuale doar la data de 29.04.2015.

În intervalul de timp cuprins între 20.04.2015 - 29.04.2015 organele de urmărire penală au procedat la audierea martorei Xx, mijlocul de probă fiind administrat la data de 23.04.2015.

Prin această manieră a procurorului de audiere a martorei amintite, în perioada de timp cuprinsă între momentul dispunerii efectuării în continuare a urmăririi penale in personam și aducerii la cunoștință a calității de suspect, dl. XXX se consideră lezat în dreptul său la apărare, apreciind totodată că prin aceasta a fost încălcată echitatea procedurilor.

Notăm că, încălcarea drepturilor procesuale poate atrage nulitatea relativă a actelor de urmărire penală efectuate cu nesocotirea dispozițiilor legale, însă acuzatul trebuie să arate și să probeze care a fost în concret vătămarea care i s-a adus prin actul procurorului.

De altfel, necesitatea arătării și dovedirii în toate cazurile a vătămării procesuale din partea celui care invocă o nulitate relativă în procesul penal este elementul primordial, iar nedovedirea acestora atrage neaplicarea acestor sancțiuni.

În aprecierea noastră, nu reprezintă o vătămare a dreptului la apărare simpla afirmație a inculpatului că audierea martorei la data de 23.04.2015, i-a adus atingere acestui drept, în condițiile în care administrarea acestei probe nu pune nicio problemă de ilegalitate. În plus, acuzatul nu a indicat în concret cum s-ar fi schimbat soarta urmăririi penale dacă el sau apărătorul lui ar fi asistat la audierea martorei.

Totodată, remarcăm faptul că inculpatul a avut acces la materialul dosarului de urmărire penală, putea să conteste credibilitatea martorei și temeinicia celor relatate de aceasta și a avut deschisă posibilitatea să propună noi probe în apărare care să le demonteze pe cele anterioare.

În orice caz, și în cursul judecății inculpatul va avea ocazia adecvată să conteste temeinicia probelor, să obțină reaudierea martorilor, să adreseze întrebări acestora și să le discute declarațiile în condiții de contradictorialitate și publicitate.

În speța analizată, nu am identificat vreo neregularitate a rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, emis în dosarul nr. 127/P/2014. Astfel, actul de sesizare se limitează la faptele și persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, conține datele prevăzute de art. 328 Cod procedură penală, fixează fără echivoc limitele judecății și a fost supus verificărilor de legalitate și temeinicie din partea procurorului ierarhic superior.

Sintetizând cele mai sus menționate:

I. În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 347 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, vom respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul XXX, împotriva punct. I din încheierea nr. 3/CP din data de 18 noiembrie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, în dosarul nr. xxx.

II. În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 347 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, vom admite contestația formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREȘ, împotriva punct. I din încheierea nr. 3/CP din data de 18 noiembrie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, în dosarul nr. xxx și în consecință:

Vom desființa integral, atât dispozițiile cuprinse la punct. I din încheierea menționată, cât și încheierea nr. 5 din data de 08 octombrie 2015, pronunțată în același dosar și soluționând cauza:

În temeiul art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, vom respinge, ca neîntemeiate, toate cererile și excepțiile formulate și ridicate de inculpații XXX și XX.

Vom constata legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, a administrării probelor și regularitatea rechizitoriului emis la data de 15.06.2015, în dosarul nr. 127/P/2014 de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SECȚIA DE COMBATERE A CORUPȚIEI, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

a.) XXX, sub aspectul comiterii infracțiunilor de:

- conflict de interese, prevăzută de art. 301 alin. 1 din Codul penal și

toate în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

b.) XX, sub aspectul comiterii infracțiunilor de:

- abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal și instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 din Codul penal, raportat la art. 320 alin. 1, 2 din Codul penal,

- abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit";, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal,

toate în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

În baza art. 346 alin. 4 Cod procedură penală vom dispune începerea judecății,

Pornind de la soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, vom obliga inculpatul XXX să plătească în favoarea statului suma de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat în procedura soluționării prezentelor contestații și în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, suma de 280 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare parțiale avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 360 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului XX, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Mureș.

← Nu au probat calitatea lor de proprietari ai drumului aflat în...		Cerere de încuviinţare a efectuării unui act de dispoziţie... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Proces-verbal de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate. lipsa certificării pentru autenticitate de către procuror. sancţiuni