Măsura plasamentului. interesul minorului. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 59/A din data de 04.02.2016
În aprecierea interesului superior al copilului, instanța are în vedere asigurarea protecției copilului prin înlăturarea situațiilor de risc și totodată, asigurarea unui climat corespunzător pentru dezvoltarea fizică și psihică a copilului, ținând cont de vârstă, de nivelul de maturitate și de circumstanțele care au condus la luarea măsurii de plasament în regim de urgență.
Solicitarea de redare a minorei în familie la mamă, nu este la acest moment în interesul copilului. Apelanta nu oferă niciun element de fapt care să creeze convingerea instanței că situațiile de risc la care este expusă minora prin obiceiul de a pleca de la domiciliu neînsoțită, nesupravegheată, vor fi înlăturate.
Legea nr. 272/2004: art. 2, art. 62 alin.1 lit. c - art.67.
Prin sentința civilă nr. xxx pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr. xxx, s-a admis cererea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș în contradictoriu cu intimata R.A.V. și, pe cale de consecință, s-a constatat temeinicia măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a copilului R.M., născută la data de xxx, având ca părinți pe: tatăl necunoscut și mama R.A.V., stabilită prin Dispoziția nr.546 din 21.07.2015 și s-a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență mai-sus amintită cu măsura plasamentului la Casa de tip familial Sărmașu. S-a dispus totodată delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana și la bunurile copilului, în sarcina Directorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș.
Instanța de fond a reținut că din actele dosarului reiese că minora se afla la data instituirii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, într-o situație de risc, având un comportament pe care bunica maternă nu îl poate gestiona, plecând frecvent de la domiciliul acesteia. S-a reținut că minora se află în continuare în situație de risc, întrucât deși mama acesteia a declarat în fața instanței că dorește redarea copilului în familie, nu a făcut niciun demers în vederea preluării copilului din centrul de plasament, nu a vizitat-o pe minoră după instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență și nu există date din care să rezulte că mama minorei este în măsură să gestioneze comportamentul acesteia și să prevină noi plecări de la domiciliu. S-au avut în vedere concluziile planului individualizat de protecție, potrivit cărora se impune înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului la casa de tip familial Sărmașu. În drept, s-au reținut prevederile art.62-67 din Legea nr.272/2004, iar cu privire la delegarea exercitării și îndeplinirii drepturilor și obligațiilor părintești pentru copil, s-au avut în vedere prevederile art.66 alin.3 din Legea nr.272/204.
Împotriva acestei hotărâri intimata R.A.V. a declarat în termen legal apel, prin care solicită în esență schimbarea sentinței atacate în sensul redării copilului R.M. în familia naturală, la mamă.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta intimată arată că își ia angajamentul de a avea grijă de copil și de a nu se mai repeta situația care a condus la luarea măsurii plasamentului în regim de urgență.
Intimata petentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței civile nr.1112/30.09.2015. Intimata petentă arată că minora R.M. provine dintr-o relație ocazională a mamei, filiația față de tată nefiind stabilită. Copilul a fost crescut de bunica M.A., care prin Adresa nr.455/20.07.2015 înregistrată la S.I.R.U. Mureș, își dă acordul privind instituționalizarea minorei, întrucât aceasta fuge de acasă fără a o anunța. Se mai arată că Primăria orașului Iernut, prin adresele nr.16805/12.06.2015 și nr.17853/23.06.2015 înregistrate la D.G.A.S.P.C. Mureș, a sesizat această instituție cu privire la faptul că minora se afla într-un real pericol pe stradă, fiind nesupravegheată de bunica maternă, iar mama minorei nu este interesată de îngrijirea, creșterea și educarea ei.
Intimata petentă mai arată că potrivit certificatului medical nr.281/27.02.2014 eliberat de Ambulatoriu Pediatrie Tg.Mureș și a adeverinței medicale nr.3824/2015 eliberată de dr. M.M., copilul R.M. este diagnosticat cu întârziere mentală moderată. Minora a plecat în repetate rânduri de la domiciliul bunicii, pentru mai multe zile și fără ca bunica să știe unde se afla copilul. Se arată că minora dormea prin scări ale unor blocuri, sau la o grădiniță aflată în construcție, cerșea în zona magazinelor alimentare și chiar lua anumite bunuri.
Cu privire la cererea apelantei intimată R.A.V. de redare a copilului în familie, la mamă, intimata petentă D.G.A.S.P.C. Mureș arată că mama minorei nu a întreprins niciun demers în vederea depunerii unei solicitări scrise în acest sens la D.G.A.S.P.C. Mureș, nu există date din care să rezulte că este în măsură să gestioneze comportamentul minorei, să prevină noi plecări de la domiciliu. Se mai arată că mama copilului nu are condiții materiale și locative necesare pentru îngrijirea, creșterea și educarea minorei.
La data de 25 ianuarie 2015 intimata petentă a depus note scrise în care precizează că de la data comunicării sentinței primei instanțe, minora nu a fost contactată sau vizitată de niciun membru din familie (fila 19 dosar apel).
La data de 04 februarie 2016 instanța a procedat la audierea copilului M. în cameră de consiliu, în prezența doamnei psiholog C.C. din cadrul SIRU Mureș (Serviciului de intervenție în regim de urgență, abuz, trafic, migrare, telefonul copilului Mureș).
Analizând legalitatea sentinței atacate prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea a apreciat că apelul declarat de intimata R.A.V. este nefondat, pentru următoarele considerente:
În orice demers judiciar primează interesul copilului, iar potrivit prevederilor art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004, interesul superior al copilului primează inclusiv în raport de drepturile ce le revin părinților.
În aprecierea interesului superior al copilului R.M., instanța are în vedere asigurarea protecției copilului prin înlăturarea situațiilor de risc și totodată, asigurarea unui climat corespunzător pentru dezvoltarea fizică și psihică a copilului, ținând cont de vârstă, de nivelul de maturitate și de circumstanțele care au condus la luarea măsurii de plasament în regim de urgență (art.2 alin.2 coroborat cu art.2 alin.6 și art.29 alin.4 din Legea 272/2004).
Probele administrate în cursul judecății în primă instanță (respectiv referatul inițial nr.455/21.07.2015 privind situația minorei R.M. existent la filele 6-13 dosar; raportul nr.455/S.I.R.U./14.09.2015 privind evaluarea complexă a situației psiho-socio-medicală a minorei - filele 61-65 dosar; planul individualizat de protecție - filele 66-69 dosar; certificat medical nr.281/27.02.2014 privind starea de sănătate a copilului, eliberat de dr. L.Z., director medical Ambulator Pediatrie Tg.Mureș - fila 19; adeverință medicală privind starea de sănătate a copilului, eliberată la data de 13.07.2015 de dr. M.M. - fila 20; ancheta socială efectuată la data de 20 iulie 2015 la domiciliul minorei - filele 11-13 dosar; declarațiile mamei și ale bunicii minorei, date la S.I.R.U.Mureș - filele 22-24 dosar; proces-verbal întocmit de S.I.R.U. Mureș la 25.05.2015, cu ocazia găsirii copilului pe stradă, nesupravegheat - fila 25; sesizări ale Primăriei orașului Iernut transmise S.I.R.U.Mureș cu privire la situația copilului - filele 36-39), stabilesc faptul că la momentul instituirii măsurii plasamentului în regim de urgență, minora s-a aflat într-o situație de risc.
Pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, Curtea a apreciat că solicitarea apelantei de redare a minorei în familie la mamă, nu este la acest moment în interesul copilului. Apelanta nu oferă niciun element de fapt care să creeze convingerea instanței că situațiile de risc la care este expusă minora prin obiceiul de a pleca de la domiciliu neînsoțită, nesupravegheată, vor fi înlăturate.
Din coroborarea înscrisurilor enumerate mai sus, rezultă că minora M. împreună cu o soră a acesteia, au fost crescute de bunica maternă M.A.. Minora mai are 7 frați, din care patru locuiesc cu apelanta petentă R.A.V., iar doi frați locuiesc cu tatăl lor.
Așadar minora M. nu a fost în grija mamei apelante.
Copilul M. obișnuia să plece nesupravegheată de la locuința bunicii materne și lipsea mai multe zile fără ca bunica maternă să aibă cunoștință unde se afla minora.
Astfel, în prima decadă a lunii iunie 2015, minora a plecat de la locuința bunicii materne timp de 4 zile, fără ca bunica să știe unde se afla copilul. Minora a fost găsită pe stradă și dusă la locuința bunicii de către subcomisarul din cadrul Poliției orașului Iernut. Bunica și-a luat angajamentul de a o supraveghea pe minoră (aspecte redate în adresa nr.12702/10.06.2015 transmisă de Primăria orașului Iernut către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - fila 39 dosar fond).
Cu toate acestea, la scurt timp angajații Primăriei orașului Iernut au văzut-o pe minoră din nou nesupravegheată. Potrivit adresei nr. 13143/19.06.2015 transmisă de Primăria orașului Iernut către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (fila 38 dosar fond), minora a fost văzută în dimineața zilei de 19.06.2015, orele 6,40, mergând singură pe stradă, în tricou și cu o pătură pe spate. Avea în mână o brichetă și câțiva bănuți, spunând că a fost trimisă de bunica maternă să cumpere pâine. Cu acea ocazie angajații Primăriei orașului Iernut au contactat-o pe bunica minorei, care a spus că minora plecase de acasă în data de 18.06.2015 și nu s-a mai întors.
În luna iulie 2015 minora a plecat din nou de la domiciliu, timp de două zile. În cursul serii de 8 iulie 2015 a fost găsită în urma unui apel la 112 și a fost dusă la locuința bunicii materne (adresa nr.13958/09.07.2015 transmisă de Primăria orașului Iernut către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - fila 37 dosar fond).
Bunica maternă și-a luat de mai multe ori angajamentul în fața reprezentanților primăriei, de a supraveghea minora (filele 23-25 dosar fond), însă fără rezultat favorabil pentru copilul. La data de 20 iulie 2015 numita R.A. a declarat în fața asistentului social M.L. din cadrul S.I.R.U., că este de acord cu stabilirea unei măsuri de protecție pentru minora M., întrucât "fuge de acasă"; fără să îi spună (fila 21 dosar fond).
Prin urmare, copilul s-a aflat într-o situație de risc cauzată de lipsa de supraveghere. Prin obiceiul minorei de a pleca de la domiciliu fără să îi spună bunicii și fără a fi supravegheată, aceasta este expusă pericolelor.
Potrivit pieselor dosarului, mama copilului nu s-a implicat și nu a acționat în nici un fel pentru a evita aceste situații de risc la care se expunea minora.
Din procesul-verbal nr.13443/26.06.2015 încheiat de Primăria Iernut cu ocazia găsirii minorei nesupravegheată și aducerii acesteia la locuința bunicii, rezultă că bunica maternă a luat legătura telefonic cu apelanta, care i-a comunicat faptul că dorește să plece în Franța.
De altfel, la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea prezentului apel, s-a prezentat în instanță numita M.A. (bunica maternă), care a arătat că apelanta avea cunoștință de termenul de judecată, dar este plecată în Franța.
În aceste condiții și față de circumstanțele cauzei redate mai sus, instanța a apreciat că la acest moment elementele de fapt nu sunt de natură a crea convingerea asupra posibilității apelantei de a asigura supravegherea efectivă și permanentă a minorei.
Pe de altă parte, instanța nu poate identifica nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia unei împiedicări a mamei de a păstra relațiile cu minora. Dimpotrivă, din cuprinsul raportului privind evaluarea complexă a situației minorei întocmit la data de 14.09.2015 reiese că minora a fost contactată telefonic de către mama apelantă (fila 64 dosar fond). Ulterior, după pronunțarea sentinței, minora nu a mai fost contactată sau vizitată de vreun membru al familiei (filele 19, 20 dosar apel).
De asemenea, circumstanțele de fapt redate mai sus, conduc la concluzia că anterior luării măsurii plasamentului în regim de urgență, Primăria Iernut și S.I.R.U. Mureș au încercat evitarea separării copilului de familie, prin menținerea minorei în mediul familial în care a crescut - la bunica maternă. Situațiile repetate de risc la care era expusă minora au impus însă luarea inițial a măsurii plasamentului în regim de urgență și apoi a prezentei măsuri de plasament la Casa de tip familial Sărmașu.
Minora M. are doar 10 ani și un nivel scăzut de înțelegere a consecințelor negative ale acestui comportament.
Din certificatul medical nr.281/27.02.2014 și din adeverința medicală din 13 iulie 2015 existente la filele 19, 20 dosar fond, reiese că minora M. prezintă întârziere mintală moderată.
La audierea în cameră de consiliu din data de 4 februarie 2016, minora a arătat că cel mai mult îi place "acasă";. Potrivit precizărilor psihologului care a participat la audiere, minora se referea la locuința bunicii materne (aceasta fiind de altfel locuința în care a crescut).
Raportat la prevederile art.264 Cod civil, art.29 alin.4 Legea nr.272/2004, instanța are în vedere vârsta copilului (10 ani împliniți în cursul judecății prezentului apel, la 27 ianuarie 2016), gradul scăzut de maturitate și pe de altă parte, necesitatea asigurării unor condiții corespunzătoare pentru dezvoltarea fizică, psihică și comportamentală a copilului și pentru înlăturarea situației de risc descrisă mai sus.
În acest context, Curtea a apreciat că, așa cum corect a reținut judecătorul de fond, toate elementele cauzei creează certitudinea că la acest moment, măsura plasamentului la casa de tip familial Sărmașu este în interesul copilului.
Potrivit planului individualizat de protecție, serviciile oferite copilului la Casa de tip familial Sărmașu prin intermediul cuplului parental și psihologul Direcției, vor asigura un nivel educativ potrivit potențialului minorei, stimularea cognitivă prin intermediul activităților de joc, stimularea limbajului prin comunicare permanentă cu copilul, activități cotidiene și recreative corespunzătoare vârstei și invitații și înștiințări ale mamei cu privire la situația minorei, cu organizarea de întrevederi cu mama în vedere menținerii legăturilor de familie.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art.2 și art. 62 alin.1 lit.c - art.67 din Legea nr.272/2004, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins prezentul apel.
| ← Pretenţii. conflict de competenţă. competenţa de... | Clauze abuzive, contracte de credit bancar. Jurisprudență... → |
|---|
