Înţelesul noţiunii de durată a procesului pentru aprecierea tergiversării judecăţii
| Comentarii |
|
Încălcarea dreptului la soluţionarea procesului civil într-un termen optim şi previzibil poate fi invocată în procedura contestaţiei reglementată de art. 522 NCPC.
Durata procesului civil în raport de care se apreciază respectarea termenului optim şi previzibil nu cuprinde intervalul curs între momentul înregistrării cererii de chemare în judecată şi data de recomandare alocată în sistemul ECRIS.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3649 din 8 noiembrie 2013
Prin încheierea pronunţată la data de 6.09.2013, Tribunalul Argeş a respins contestaţia împotriva tergiversării procesului, formulată de contestatorul P.P. în contradictoriu cu intimata C.S. de P. a S.R.I., având în vedere „data de recomandare” – 12.02.2014, denumită astfel în programul ECRIS ca fiind data fixată pentru demararea procedurii de verificare a cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 200 C.proc.civ.
Potrivit art. 1031alin. (2) ROI, această dată a fost stabilită funcţie de încărcătura completelor de judecată raportat la volumul optim de activitate implementat prin „Programul pentru stabilirea volumului optim de muncă” (Hotărârile Plenului CSM nr. 2119/2009, nr. 945/2010 şi nr. 4/2012). Intervalul scurs între momentul înregistrării acţiunii şi data de recomandare (alocată de sistemul ECRIS – program informatic conceput pentru evidenţa activităţii judiciare) nu intră în durata cercetării procesului ce trebuie estimată de judecător astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil, interesând numai perioada care începe să curgă o dată cu primul termen de judecată (art. 238 C.proc.civ.). Având în vedere că cererea formulată nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 C.proc.civ., instanţa a respins contestaţia împotriva tergiversării procesului.
Împotriva încheierii din data de 6 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, a formulat în termen plângere petentul P.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, intimată fiind C.S. de P. a S.R.I. În motivarea plângerii, petentul arată că în mod eronat tribunalul a reţinut că cererea formulată nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 C.proc.civ. Apreciază petentul că în mod evident tribunalul a nesocotit dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 NCPC, care justifică contestaţia împotriva tergiversării procesului „atunci când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu; atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului”. Nefondat este şi motivul reţinut de Tribunalul Argeş, care susţine că „intervalul scurs între momentul înregistrării acţiunii şi data de recomandare (alocată de sistemul ECRIS – program informatic conceput pentru evidenţa activităţii judiciare) nu intră în durata cercetării procesului ce trebuie estimată de judecător astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi rezonabil, interesând numai perioada care începe să curgă odată cu primul termen de judecată (art. 238 C.proc.civ.). Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, petentul arată că în mai multe cauze s-a reţinut că autorităţile naţionale sunt singurele responsabile pentru durata excesivă a procedurii şi că autorităţile naţionale nu pot invoca numărul mare de litigii cu care sunt confruntate pentru a justifica depăşirea „termenului rezonabil” de soluţionare a cauzelor.
De aceea, în considerarea tuturor celor arătate mai sus, se solicită admiterea plângerii.
Examinând plângerea de faţă, Curtea a constatat că nu este întemeiată.
Astfel în Noul Cod de procedură civilă,art. 6 prevede, într-o formulare care reproduce în parte dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.
Cu privire la articolul din Convenţie, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că pentru state reprezintă o obligaţie nu numai respectarea „termenului rezonabil” prin crearea unui sistem judiciar eficient care să nu permită întârzieri procedurale sau administrative, ci şi oferirea unor remedii efective pentru situaţia depăşirii duratei rezonabile a procedurilor judiciare, conform art. 13 din Convenţie.
În acest context, a fost introdusă pentru întâia oară în reglementarea procesual civilă contestaţia privind tergiversarea procesului, scopul său fiind acela de a remedia încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.
Având în vedere cele expuse mai sus, prima instanţă a reţinut că cererea de faţă nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 C.proc.civ. Astfel, instanţa arată că data de 12.02.2014, „dată de recomandare”, a fost stabilită în funcţie de încărcătura completelor de judecată raportat la volumul optim de activitate implementat prin „Programul pentru stabilirea volumului optim de muncă”, în acest sens fiind hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit Hotărârii nr. 976/23.10.2013, Plenul CSM a constatat că intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă implică o creştere considerabilă a volumului de activitate la nivelul tuturor instanţelor de judecată, iar soluţia viabilă pentru evitarea acestei situaţii şi pentru desfăşurarea actului de justiţie în condiţii de normalitate este continuarea într-o formă adaptată a Programului privind volumul de activitate al instanţelor. Limitarea numărului de cauze nou intrate, se arată în hotărâre (indiferent de momentul sesizării instanţei), la un număr predeterminat de puncte de încărcare pe complet va conduce, fără doar şi poate, la fluidizarea circuitului instanţei, la păstrarea unei încărcături rezonabile pe magistrat, respectiv grefier, dar şi la creşterea calităţii actului de justiţie.
În ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 522 alin. (2) pct. 4 NCPC, pe care petentul susţine că instanţa l-ar fi încălcat, urmează a se observa că din redactarea textului prin referirea la termenul optim şi previzibil de soluţionare a cauzei pare că are în vedere tergiversarea judecăţii în ansamblul său, dar, în realitate, deschide calea contestaţiei pentru neîndeplinirea ori nedispunerea măsurilor de îndeplinire a oricărui act de procedură necesar judecării cauzei de către instanţă însăşi.
În raport de cele arătate, în mod corect prin încheiere instanţa a reţinut că intervalul scurs între momentul înregistrării acţiunii şi data de recomandare (alocată de sistemul ECRIS) nu intră în durata cercetării procesului ce trebuie estimată de judecător, ţinând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 238 alin. (1) NCPC.
De aceea, Curtea a constatat că susţinerile şi criticile petentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă pentru considerentele arătate şi conform dispoziţiilor art. 525 NCPC, Curtea a respins plângerea.
(Judecător Ion Rebeca)
| ← Exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Acceptarea... | Proba cu expertiză tehnică de specialitate. Decăderea din... → |
|---|
