LIBERARE CONDITIONATA – RECURS - RESPINGERE. Jurisprudență Liberare condiţionată
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 209/R din data de 25.04.2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ
LIBERARE CONDITIONATA - RECURS - RESPINGERE
DECIZIE PENALĂ Nr. 209/R
Ședința publică din 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE EMT
Judecător DRR
Judecător MGD
Grefier ITP
Cu participare procuror - AB - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BRAȘOV , împotriva sentinței penale nr.139/01.02.2013, pronunțată de Judecătoria Brașov, privind pe intimatul petent RI, având ca obiect cerere de liberare condiționată (art.450 C.p.p., art.55 ind.1 și următoarele C.p.).
Dezbaterile în cauză au fost înregistrate conform art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25.04.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința penală nr. 139/2013 Judecătoria Brașov a dispus:
În baza art. 450 Cod procedură penală raportat la art. 59 Cod penal admite cererea formulată de petentul condamnat RI și pe cale de consecință dispune liberarea condiționată a acestuia din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.216/2008 a Tribunalului Sibiu, mandat de executare nr.342/2009.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că petentul condamnat RI a solicitat instanțe ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.216/2008 a Tribunalului Sibiu, mandat de executare nr.342/2009.
În motivarea cererii petentul a arătat că în cauză sunt îndeplinite cerințele obiective și subiective prevăzute de art.59 Cod penal pentru a se dispune liberarea sa condiționată.
Instanța de fond a reținut că în cauză s-a depus procesul verbal nr.13/08.01.2013 al Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Codlea privind pe deținutul TS aflat în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.113/2010/2011 emis de Judecătoria Brasov conform dispozițiilor sentinței penale nr.92/2010
La dosarul cauzei au fost depuse procesul verbal nr.372/18.12.2012 al Comisiei de individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea în cadrul căruia s-a solicitat amânarea liberării condiționate a petentului până la data de 17.12.2013, raportat la pedeapsa aplicată de instanță și caracterizarea privind comportamentul condamnatului pe timpul detenției (f.5).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că potrivit procesului-verbal amintit rezultă că deținutul-condamnat a început executarea pedepsei la data de 01.11.2007 iar aceasta urmează să expire la data de 31.10.2016. Până la data încheierii procesului-verbal de către comisia din cadrul Penitenciarului Codlea, condamnatul a executat un număr de 1644 zile de închisoare. Potrivit prevederilor art. 59 al. 2 Cp, pentru a putea fi liberat condiționat, condamnatul trebuia să execute 2192 zile, condiție îndeplinită în cauză în opinia instanței de fond, întrucât acesta a executat efectiv până la data încheierii procesului-verbal 1644 zile, având un total de 2195 zile câștigate si executate.
Potrivit prevederilor art. 59 al. 1 Cp, pentru a putea fi liberat condiționat, condamnatul trebuie să execute 2/3 din durata pedepsei aplicate, condiție care față de cele mai sus prezentate este îndeplinită în speță, precum și să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Cu privire la aceste din urmă condiții, prima instanță a reținut din caracterizarea depusă la dosar că deținutul a avut un comportament conformist, a participat la programe educaționale și s-a implicat constat in activități productive, ca urmare a muncii prestate considerându-se ca executate 320 de zile, nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de 14 ori, aspectele prezentate fiind de natură a dovedi îndeplinirea în cauză a tuturor condițiilor prevăzute de art. 59 alin.1 C.p.
Pentru motivele prezentate, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cp, va dispune în baza art. 450 Cpp rap. la art. 59 Cp liberarea condiționată a condamnatului RI din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.216/2008 a Tribunalului Sibiu, mandat de executare nr.342/2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Ministerul Public, criticând soluția instanței de fond sub aspectul temeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Public arată că instanța de fond nu a avut în vedere la analizarea dispozițiilor art. 59 Cp: antecedența penală a condamnatului și gravitatea faptei pentru care s-a dispus condamnarea; deținutul a mai fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat; în prezent deținutul execută o pedeapsă pentru o faptă gravă astfel încât perioada de 5 ani executată, din totalul de 9 ani stabilit de instanță, este insuficient pentru a se considera că scopul a fost atins. Se apreciază că nu se pot nega concluziile comisiei din cadrul Penitenciarului Codlea care a susținut în unanimitate respingerea cererii formulate de condamnat.
În recurs condamnatul a depus un set de înscrisuri: diplomă pentru absolvirea cursului de "autocunoaștere";, chitanțe ce dovedesc plata cheltuielilor judiciare , extras de pe dispozitivul sentinței penale nr. 347/2013 a Judecătoriei Brașov privind schimbarea regimului de detenție a condamnatului, 3 rapoarte de recompensare, adresă a directorului penitenciarului Codlea către Asociația Europeană pentru susținerea Drepturilor Omului, Combaterea discriminării și corupției, note scrise.
Examinând cauza, Tribunalul constată recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile obiective pentru a se putea discuta solicitarea de liberare condiționată, în raport de zilele câștigate prin muncă de condamnat fiind realizată fracția obligatorie de 2/3 din durata pedepsei aplicate.
Liberarea condiționată constituie un beneficiu acordat de legiuitor persoanelor condamnate care, după executarea unei fracții de pedeapsă, fac dovada certă a faptului că scopul pedepsei a fost atins, sens în care liberarea lor se poate face și înainte de termenul stabilit. Liberarea condiționată se face ținând seama și de antecedența penală a condamnatului, starea de recidivă fiind apreciată prin raportare atât la primul cât și la al doilea termen al acesteia. Chiar dacă prima condamnare a fost suferită de deținut cu peste 20 de ani anterior pedepsei prezente, nu există la dosar o hotărâre de reabilitare cu referire la aceasta; deși se încadrează în dispozițiile art. 38 Cp, ea nu este avută în vedere de instanță la aplicarea unei noi pedepse, dar ea apare în antecedența persoanei condamnate.
Potrivit procesului verbal întocmit de comisia pentru propuneri de liberare condiționată, condamnatul a mai fost cercetat penal și internat într-o școală de muncă și reeducare în anul 1991; chiar dacă această internare nu constituie un termen al recidivei, instanța o poate avea în vedere în antecedența penală a condamnatului. Se remarcă astfel că în anul 1991 deținutul RI a fost cercetat pentru infracțiunea de furt calificat; deși cunoștea rigorile legii penale, în cauză fiind pronunțată sentința penală nr. 893/1991 a Judecătoriei Sibiu, în anul 2007 , de această dată major fiind condamnatul comite o nouă faptă prevăzută de legea penală, infracțiunea mult mai gravă în raport cu fapta din anul 1991.
Instanța remarcă că într-adevăr condamnatul a adoptat un comportament conformist la mediul penitenciar, aspect care este evidențiat, dar care nu constituie o excepție de la regulă. Împrejurarea că deținutul a respectat normele de conduită în mediul penitenciar relevă normalitatea și nu determină aprecieri separate în cadrul aspectelor subiective avute în vedere potrivit art. 59 Cp. Instanța nu evaluează din nou fapta pentru care s-a dispus condamnarea intimatului, însă nu poate face abstracție de aceasta, de impactul pe care lăsarea în libertate, înainte de termen, îl poate avea asupra societății.
Instanța remarcă faptul că din comisia de propuneri pentru punere în libertate condiționată a făcut parte și psihologul așezământului penitenciar care a concluzionat, alături de ceilalți membri ai comisiei, că este necesar să fie amânată discutarea liberării condiționate a deținutului. Instanța are astfel în vedere că persoanele cele mai în măsură a stabili întrunirea condițiilor subiective prev de art. 59 Cp sunt membrii comisiei din cadrul Penitenciarului Codlea, a căror opinie instanța o are în vedere cu preponderență, cu atât mai mult cu cât din comisie fac parte: magistrat, medic, psiholog, consilier de probațiune, agenți de ordine și supraveghere din mediul penitenciar. Astfel, instanța are în vedere că toți membrii comisiei au concluzionat că se impune amânarea discutării propunerii de liberare condiționată, în condițiile în care fracția de pedeapsă executată se compune din perioada efectiv executată și perioada câștigată ca urmare a muncii prestate.
Pedeapsa mică aplicată condamnatului pentru o infracțiune gravă nu are nici o relevanță pentru instanță în aprecierea cererii prezente, aceasta nedovedind că fapta s-a comis cu intenție indirectă, preterintenție etc; instanța reține că pedeapsa este aplicată pentru o infracțiune de omor prev. de art. 174 Cp, infracțiune de o gravitate deosebită privită și prin prisma faptului că nu este singura abatere de la normele juridice din viața deținutului. Instanța are în vedere că doar împlinirea fracției de pedeapsă prevăzută de lege, dublată de o atitudine corespunzătoare la normele penitenciare, fără a fi avută în vedere antecedența penală a condamnatului, nu poate constitui un argument suficient pentru admiterea cererii.
Prin urmare, se constată că în mod neîntemeiat instanța de fond a admis contestația formulată de deținut împotriva comisiei de propuneri pentru libertate condiționată și a dispus admiterea cererii.
Tribunalul reține însă în mod pozitiv că în perioada executării pedepsei deținutul a participat la activități și cursuri de perfecționare, ceea ce semnifică faptul că dorește să se reintegreze în mediul social din care provine. De asemenea, recompensele primite pentru activitățile depuse, precum și executarea pedepsei în regim semideschis , iar mai apoi deschis, converg spre reducerea termenului stabilit de comisia de propuneri pentru liberare condiționată la data de 1.06.2013.
Pentru considerentele anterior expuse, constatând că recursul formulat de Ministerul Public este întemeiat, în temeiul art. 385/15 al 1lit d Cpp se va proceda la casarea hotărârii primei instanțe, iar la rejudecare se va respinge cererea de liberare condiționată și se va stabili termen pentru reînnoirea cererii după data de 1.06.2013.
Văzând și dispozițiile art. 189,192 al 3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nrt.139/01.02.2013 a Judecătoriei Brașov pe care o casează.
Rejudecând:
În baza art. 450 al. 2 cod de procedură penală respinge cererea de liberare condiționată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 216/2008 a Tribunalului Sibiu formulată de condamnatul RI.
Fixează termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată după 01.06.2013.
În baza art. 192 al. 2 cod de procedură penală obligă condamnatul să plătească statului 130 lei cheltuieli judiciare de la fond, din care 50 lei reprezintă onorariul parțial al avocatului din oficiu.
În baza art. 192 al. 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare din recurs, care includ onorariul parțial al avocatului din oficiu, de 50 de lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.04.2013.
| ← Calitate procesuală pasivă decurgând din contract de furniyare | Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe. Jurisprudență... → |
|---|
