MASURA DE SIGURANTA CONFLICT NEGATIV DE COMPETENTA
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 205 /R din data de 19.04.2013
ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
-SECTIA PENALA -
DECIZIA PENALĂ NR 205 /R
MASURA DE SIGURANTA CONFLICT NEGATIV DE COMPETENTA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19-04-2013
PREȘEDINTE - BB
JUDECĂTOR - EMT
JUDECĂTOR - DRR
GREFIER - GM
cu participarea procurorului - AB - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de făptuitorul CGR împotriva sentinței penale nr.25/21.01.2013 pronunțata de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr.3062/338/2013.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art. 304 cod procedură penală .
La apelul nominal făcut in ședința publică se prezintă :
- recurentul făptuitor personal și asistat de avocat Crăciun Ovidiu.
Procedura îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei după care ,
Instanța procedează la identificarea recurentului făptuitor .
Se constată depuse la dosar relațiile solicitate .
Pentru recurent , avocat CO depune la dosar , în copie , decizia medicală asupra capacității de muncă a făptuitorului .
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat de făptuitorul CGR împotriva sentinței penale nr.25/21.01.2013 pronunțata de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr.3062/338/2013.
Având cuvântul , avocat CO apreciază că Tribunalul Brașov este competent a soluționa recursul penal de față motiv pentru care solicită respingerea excepției invocate din oficiu de către instanță . Solicită admiterea recursului formulat de făptuitorul CGR împotriva sentinței penale nr.25/21.01.2013 pronunțata de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr.3062/338/2013, casarea sentinței atacate , la rejudecare nedispunerea aplicării dispozițiilor prev de art 114 Cpp ci eventual a dispoz . art 113 Cpp. Dincolo de argumentele arătate la instanța de fond și în fața instanței de recurs , arată că își întemeiază această solicitare față de adresa comunicată pentru acest termen de judecată de către Spitalul de neuropsihiatrie Brașov , pe de-o parte , și pe de altă parte față de acea listă care cuprinde afecțiunile multiple de care suferă recurentul . Răspunsul comunicat de spitalul de neuropsihiatrie Brașov confirmă faptul că evoluția recurentului este favorabilă însă și faptul că acest spital nu poate asigura asistență medicală de specialitate pentru celelalte afecțiuni de care acesta suferă , fiind un spital mono-specializat . Arată că și Spitalul de la Ștei , unde urmează ca făptuitorul să suporte măsura internării , se află în aceeași situație ca și spitalul din Brașov iar acest aspect se poate verifica pe pagina de internet a acestuia . Solicită să se aibă în vedere multiplele afecțiuni de care făptuitorul suferă și mai ales la cele menționate la pozițiile , 1,3,5,7 ,10 . Solicită , de asemenea , să se aibă în vedere că acesta suferă de diabet zaharat , cataractă și după cum se știe diabetul zaharat dă complicații extrem de grave asupra văzului . În cazul în care spitalul in care va fi internat Colțea Gicu nu poate asigura asistență de specialitate și conformă cu planul de tratament pe care acesta îl are și de care nevoie . Nefiind internat într-un spital de specialitate bolile de care suferă Colțea Gicu se vor agrava . Apreciază de altfel că toate afecțiunile de care suferă făptuitorul nu pot fi tratate în spitale mono-specializate . Internarea lui C ca urmare aplicării art 114 Cpp nu va face decât rău acestuia, în condițiile in care tratamentul neuropsihiatric dă roade , fiind necesară doar obligarea acestuia la tratament medical pentru ca problemele făptuitorului să se rezolve . Solicită să se aibă în vedere înscrisul depuse azi la dosar care stabilește grad de invaliditate III pentru CGR iar aceasta stare de invaliditate este determinată de multele afecțiuni pe care acesta le are . Arată că , CGR urmează ca in anul 2014 să se prezinte pentru reevaluare însă tratamentul ce îl are de urmat a fost întrerupt de când acesta se află internat în Spitalul de Neuropsihiatrie Brașov , iar nerespectarea acestui plan de tratament are consecințe agravarea afecțiunilor de care acesta suferă. Apreciază că un alt aspect care este important este acela că nu este continuat iar măsurile impuse de către comisia de specialitate nu sunt urmate întocmai , o altă consecință pe care o poate suferi Colțea Gicu este pierderea dreptului la pensie care a fost stabilit prin decizia depusă azi la dosar . Apreciază că internarea medicală a lui Colțea Gicu conform art 114 Cpp este cel mai rău lucru pe care îl poate dispune instanța de judecată cu privire la Colțea Gicu , atât din punct de vedere medical cât și din punctul de vedere al stării materiale a acestuia care deja se află în pericol ca reevaluarea din anul 2014 să piardă dreptul la pensie . Pentru toate considerentele expuse solicită admiterea recursului penal de față .
Reprezentantul Parchetului , având cuvântul privitor la excepția invocată din oficiu de către instanță apreciază că Tribunalul este competent în soluționarea recursului penal de față . Arată că în cadrul Încheierii de ședință din 27-02-2012 pronunțată în dosarul penal nr 3062/338/2012 Tribunalul Brașov a avut în vedere la acel moment aceeași discuție cu privire la competența materială . Dacă s-ar fi trimis în judecată și nu ar fi existat acel impediment care să dispună scoaterea de sub urmărire penală, competența materială ar fi aparținut tot Tribunalului , fiind vorba de art 193 si art 180 al 2/1 Cod penal .
Pe fondul cauzei constată că în esență, în recurs, se solicită modificarea acestei măsuri din art 114 Cpp, luată provizoriu de către Judecătoria Zărnești și confirmată în art 113 Cpp , deci o altă măsură de siguranță. În ceea ce privește posibilitatea de a modifica în recurs acest aspect, apreciază că în lipsa unui nou raport din care să rezulte modificări care avizate de Comisia de specialitate , să îndreptățească instanța la luarea unei alte măsuri de siguranță decât cea prev de art 114 Cpp care este o măsură restrictivă de libertate ,apreciază că în recurs fără o asemenea probă nu poate fi admisă o asemenea cerere iar , în cadrul judecătorii nu s-a solicitat de către recurent prin apărător efectuarea unui nou raport pornind și de la faptul că datorită circumstanțelor speciale ale speței într-adevăr de la momentul avizării și până în prezent a trecut un timp suficient iar adresa depusă la dosar la acest termen de judecată din partea unității medicale arată o evoluție favorabilă. Pentru aspectele arătate solicită respingerea recursului penal de față . Arată că înțelege aspectele invocate din punct de vedere medical de către recurent însă nu s-a relevat în cadrul recursului nici un element care să constituie cel puțin o garanție cu privire la crearea unui climat de siguranță în cadrul familiei prin neconfirmarea măsurii de siguranță .
Având ultimul cuvânt recurentul solicită admiterea recursului penal de față. Solicită să se aibă în vedere că are vârsta de 55 ani , 28 de ani de căsătorie . Își însușește concluziile puse de apărătorul său .
T R I B U N A L U L
Apreciem că în cauză instanța competentă să se pronunțe asupra recursului formulat este Curtea de Apel urmare a aplicării dispozițiilor art. 281 pct. 3 C. proc. Pen pentru următoarele considerente:
1.Pe de o parte, prezenta cerere nu este formulată în cursul executării unei măsuri de siguranță, întrucât măsura dispusă de prima instanță reprezintă o sentință de confirmare a internării medicale provizorii dispusă în cadrul procedurii inițiale.
Doar după rămânerea definitivă a sentinței instanței de fond se stabilește unitatea medicală unde se execută măsura dispusă potrivit art. 114 Cp și, prin urmare, abia la acest moment procesual măsura devine definitivă.
Soluția instanței de fond este executorie, însă nu și definitivă, iar cele două noțiuni nu se confundă. De altfel, dispozițiile art. 429,432 Cpp prevăd în mod neechivoc faptul că măsura de siguranță a internării medicale luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicare hotărârii….";.
Dispozițiile art. 431, 434 Cpp privesc o hotărâre dispusă de instanța de judecată în cursul executării unei măsuri de siguranță și, doar în aceste situații recursul formulat împotriva unei astfel de sentințe s-ar fi încadrat în dispozițiile art. 27 al 3 Cpp(indiferent de natura infracțiunii). În cazul de față măsura nu a fost cerută potrivit art. 431, 434 Cpp.
Așa fiind, Tribunalul constată că prezentul recurs nu are în vedere o hotărâre pronunțată în materia executării hotărârilor penale.
2.Pe de altă parte Tribunalul reține că prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, a fost modificat art. 27 pct. 3 C. proc. pen. care reglementează competența tribunalului, ca instanță de recurs și art. 281 pct. 3 C. proc. pen., care reglementează competența curții de apel, ca instanță de recurs.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate a rezultat că, în ceea ce privește competența de soluționare a recursului în materie penală, prin modificările aduse Codului de procedură penală, curtea de apel a dobândit o competență generală, iar tribunalul, o competență specială, limitată la cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 27 pct. 3 C. proc. pen.
Potrivit art. 27 pct 3 Cpp Tribunalul soluționează "recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate";. Textul de lege nu dispune că și cererile accesorii unor astfel de infracțiuni se judecă, în calea de atac a recursului, de către Tribunal. De altfel, ori de câte ori legiuitorul a prevăzut excepții de la regula generală - cum este și cazul măsurilor preventive care se soluționează în recurs la Tribunal indiferent de natura infracțiunii care formează obiectul cercetării - a prevăzut acest fapt în mod expres.
Sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate au în vedere sentințele care privesc fondul pricinii, astfel încât magistratul să poată dispune inclusiv asupra încadrării juridice. Ori, în cazul de față instanța constată că doar s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală, care nu poate fi analizată de magistrat în prezenta procedură.
În prezentul recurs instanța nu este investită cu soluționarea infracțiunii de lovire , ci cu soluționarea unei cereri privind luarea unei măsuri de siguranță. Nu se poate confunda analiza fondului cauzei, cu analiza oportunității dispunerii unei măsuri de siguranță, între ele fiind o deosebire care vizează natura juridică a cererii.
În același sens este și decizia ICCJ, Secția penală, încheierea nr. 1365 din 8 septembrie 2011, unde într-o cauză, de asemenea adiacentă (art. 278/1 Cpp) unei infracțiuni care se pedepsește la plângerea prealabilă a persoanei vătămate s-a statuat că: "Împrejurarea că infracțiunea pentru care s-au efectuat cercetări de către organul de urmărire penală, care a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală - împotriva căreia recurentul petent a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. -, face parte din categoria acelora pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, nu are relevanță sub aspectul stabilirii instanței competente să soluționeze recursul declarat în cauză, în condițiile în care hotărârea atacată este o sentință pronunțată în prima instanță de către judecătorie, care nu face parte din categoria celor care, potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, pot fi atacate cu recurs la tribunal";.
Amintim că încheierea ICCJ nr. 399 din 19 martie 2012 are în vedere o măsură de siguranță dispusă în mod definitiv de către o instanță de judecată, măsură care se solicită a fi înlocuită în cadrul procedurii prev. de art. 431 al 1/2 Cpp (când instanța Tribunalului este competentă în recurs).
Cum Judecătoria nu a soluționat o infracțiune pentru care punerea în mișcare se face la plângerea prealabilă a părții vătămate, ci o cerere formulată de Ministerul Public după soluționarea definitivă a unui conflict de drept penal, constatăm că în cauză competentă să soluționeze pricina este Curtea de Apel Brașov potrivit regulii generale prev. de art. 28/1 pct 3 Cpp, normele de competență neputând fi stabilite prin analogie.
Constatând ivit conflictul de competență între cele două instanțe, se va dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru stabilirea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov în soluționarea recursului împotriva sentinței penale nr. 25/2003 a Judecătoriei Zărnești.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.
Constată ivit conflictul negativ de competentă cu instanța Curții de Apel Brașov și trimite cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.04.2013
| ← Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe. Jurisprudență... | Contestatie la raport de activitate. Jurisprudență... → |
|---|
