Litigiu de muncă. data naşterii drepturilor salariale şi data scadentă a acestora raportat la dispoziţiile dispoziţiilor art. 3 1 alin. 1 2 din oug nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin oug nr. 43/2016
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 3564 din data de 13.06.2017
Litigiu de muncă. Data nașterii drepturilor salariale și data scadentă a acestora raportat la dispozițiile dispozițiilor art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016
art. 3 alin. 1 și 1 2 din OUG nr. 57/2015
Se face confuzie între nașterea drepturilor salariale aferente lunii august 2016 și data când acestea sunt scadente raportat la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016, și anume 04.09.2016. Nu poate fi primită susținerea că drepturile salariale aferente lunii august 2016 trebuiau stabilite în conformitate cu dispozițiile legale introduse prin OUG nr. 43/2016 ( respectiv la nivelul maxim de salarizare pentru aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție stabilit conform actelor normative), deoarece actul normativ a intrat în vigoare abia la 04.09.2016. Drepturile salariale aferente lunii august 2016 erau dobândite sub imperiul dispozițiilor introduse de OUG nr. 20/2016 ( nivel maxim de salarizare pentru aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție, inclusiv obținut conform unor hotărâri judecătorești), chiar dacă plata lor se făcea pe 12.09.2016 nefiindu-le aplicabile dispozițiile legale ale art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia Nr.3564 din 13 iunie 2017)
Prin cererea de apel formulată în termen legal și motivată apelanta a criticat sentința de fond ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că nu poate fi reținută concluzia instanței potrivit căreia "contrar contestatoarei nu se poate vorbi de retroactivitate, întrucât plata efectivă a salariului aferent lunii august s-a efectuat sub incidența OUG nr.43/2016", motivat de faptul că salariul aferent lunii august s-a acordat în baza Deciziei președintelui A.N.R.S.C. nr.44/25.07.2016 dată pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr.20/2016 și nu pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr.43/2016, iar potrivit principiului neretroactivității legii civile, trecutul scapă legii civile noi, astfel că O.U.G. nr.43/2016 nu poate avea efect retroactiv.
Cât privește reținerile cu privire la dispozițiile prevederilor art.3A1 alin, 1A2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții pe care instanța și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii, ca "fiind legea existentă la data pronunțării hotărârii", se menționează faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr.794/15.12.2016 publicată în Monitorul Oficial al României din 21.12,2016 s-a admis excepția de neconstituționalitate, Curtea constatând că dispozițiile art.3 1 alin.12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, sunt neconstituționale.
Pentru punerea în aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr.794/15.12.2016 la nivelul A.N.R.S.C. a fost emisă Decizia Președintelui A.N.R.S.C. nr.2/16.01.2016 potrivit căreia începând cu data de 21.12.2016 apelanta a beneficiat de salariul de bază lunar brut de 3389 lei.
Se menționează că în această cauză la termenul de judecată din 09.12.2016 a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3A1 alin.1A2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015, iar prin hotărârea pronunțată în data de 16.12.2016 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mai sus menționate.
Apelanta arată că dreptul de a beneficia de nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției s-a născut la data de 01.08.2016, așa cum este menționat în O.U.G. nr.20/2016.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466, 470 și urm Cpc.
Prin întâmpinare, intimata A.N.R.S.C.U.P. a solicitat respingerea apelului.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că în fapt, la data intrării în vigoare a OUG nr. 43/2016, respectiv 31.08.2016, dreptul salarial aferent lunii august nu exista în patrimoniul contestatoarei, acesta urmând să intre conform datei de salarizare a personalului din instituțiile publice în perioada 5-15 septembrie, în cazul instituției intimate în data de 12 septembrie.
De altfel, chiar dacă s-ar merge pe raționamentul apelantei potrivit căruia "salariul aferent lunii august s-a acordat în baza Deciziei Președintelui nr.44/25.07.2016..." tot nu se poate discuta de retroactivitate întrucât "salariul aferent lunii august" (plata efectivă) a intrat în patrimoniul acesteia în data de 12 septembrie 2016, deci sub incidența OUG nr.4372016.
Mai mult, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.
Or, în speță, dreptul care se naște ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr.20/2016, își produce efecte sub incidența O.U.G. nr.43/2016, respectiv data salarizării apelantei.
Pentru punerea în aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr.794/15.12.2016, se precizează că, așa cum chiar apelanta recunoaște, A.N.R.S.C. a emis Decizia Președintelui nr.2/16.01.2017, potrivit căreia începând cu data de 21.12.2016, data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale, apelanta va beneficia de salariul "de bază lunar brut de 3.389 lei".
Astfel, A.N.R.S.C. a respectat întocmai dispozițiile legale, acordând apelantei dreptul stabilit.
În ceea ce privește afirmația apelantei că "dreptul de a beneficia de nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare... s-a născut la data de 01.08.2016", se precizează că aceasta nu se susține având în vedere dispozițiile art.147 alin.4 din Constituția României, .
Mai mult, Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe, ori dispoziției unei legi sau unei ordonanțe, în vigoare, este definitivă și obligatorie, producând efecte de la data publicării sale asupra cauzelor în care își are incidența textul legal declarat neconstituțional.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cpc.
Curtea a încuviințat, la cererea apelantei proba cu înscrisuri, și anume Decizia nr. 2/16.01.2017 emisă de ANRSCUP.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 44/25.07.2016 emisă de ANRSCUP ( f. 16 -18 dosar fond), având în vedere și dispozițiile OUG nr. 20/2016 pentru modificarea și completare OUG nr. 57/2015, s-a statuat că începând cu data de 01.08.2016 cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor aferente personalului și funcțiilor de demnitate publică din cadrul Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice-ANRSC, este cel prevăzut în statutul de personal din anexă, iar apelanta având funcția de consilier juridic era trecută la poziția 22 cu un salariu de 3.026 lei.
Conform art. 3 1 alin. 1 introdus în OUG nr. 57/2015 prin OUG nr. 20/2016 " Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.";
Raportat la aceste dispoziție legală apelanta a învederat faptul că în cadrul aceluiași ordonator de credite salariul maxim aflat în plată aferent poziției de consilier juridic gradul IA, gradația 5 era de 3.389 lei ( poziția 24) în timp ce salariul său era de 3.026 lei. S-a făcut precizarea că salariul prevăzut la poziția 24 a fost obținut prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin OUG nr. 43/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 673/31.08.2016 a fost introdus și art. 3 1 alin. 1 2 potrivit căruia " În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.";
Prima critică formulată de către apelantă vizează împrejurarea că salariul aferent lunii august 2016 s-a acordat în baza Deciziei nr. 44/2016 ANRSC dându-se efect retroactiv dispozițiilor OUG nr. 43/2016, mai precis nou introdusului art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015. De asemenea, apelanta a invocat și faptul că art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016.
Referitor la aplicarea OUG nr. 43/2016 intimata a invocat faptul că în mod normal s-au aplicat dispozițiile OUG nr. 43/2016 drepturilor salariale din luna august 2016, deoarece plata acestora s-a efectuat pe 12.09.2016, prin urmare nu ar fi vorba de aplicarea retroactivă a dispozițiilor legale.
Curtea apreciază această interpretare ca fiind eronată, deoarece se face confuzie între nașterea drepturilor salariale aferente lunii august 2016 și data când acestea sunt scadente raportat la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016, și anume 04.09.2016. Nu poate fi primită susținerea că drepturile salariale aferente lunii august 2016 trebuiau stabilite în conformitate cu dispozițiile legale introduse prin OUG nr. 43/2016 ( respectiv la nivelul maxim de salarizare pentru aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție stabilit conform actelor normative), deoarece actul normativ a intrat în vigoare abia la 04.09.2016. Drepturile salariale aferente lunii august 2016 erau dobândite sub imperiul dispozițiilor introduse de OUG nr. 20/2016 ( nivel maxim de salarizare pentru aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție, inclusiv obținut conform unor hotărâri judecătorești), chiar dacă plata lor se făcea pe 12.09.2016 nefiindu-le aplicabile dispozițiile legale ale art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016.
În plus, Curtea reține că prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 2019/21.12.2016 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. 1 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.
În considerentele deciziei s-a reținut că "… norma criticată stabilește, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
………………………………………………………………………………………………
26. Curtea reține că hotărârea judecătorească, chiar dacă are efecte inter partes, interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, și în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica și a limpezi sensul exact al normei, și pentru a defini, cu toată precizia, voința legiuitorului. ………………………………………………………………..
28. De asemenea, dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, afectează principiul fundamental al separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece, printr-un act normativ emis de Guvern, ca legiuitor delegat potrivit art. 115 alin. (4) - (6) din Constituție, se consacră, pe cale legislativă, nerecunoașterea hotărârilor judecătorești definitive, respectiv definitive și irevocabile, emise de puterea judecătorească.
29. Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție, Curtea reține că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, din moment ce situația juridică a personalului bugetar de același grad, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și aceleași studii este identică, atunci și tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizația de încadrare - trebuie să fie același, nefiind permis, spre exemplu, ca magistrați de același grad, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și aceleași studii, să aibă indemnizații de încadrare diferite.
30. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. De altfel, dispozițiile de lege criticate lipsesc de sens și, practic, anulează voința legiuitorului și rațiunea esențială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, și de a elimina inechitățile existente. Așadar, dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, generează inegalități în ceea ce privește calculul indemnizației/salariului de bază al magistraților, respectiv personalului asimilat, cu același grad, gradație, condiții de vechime și de studii, și, prin urmare, contravin art. 16 din Constituție.
31. Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
32. În consecință, ca efect al neconstituționalității art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.";
Ca efect al acestei decizii a Curții Constituționale, prin Decizia nr. 2/16.01.2017 emisă de ANRSC ( f. 6 dosar apel) s-a dispus ca începând cu data de 21.12.2016 apelanta să beneficieze de salariul de bază lunar brut de 3.389 lei care reprezenta salariul de bază lunar brut al domnului Filimon Dorel-consilier juridic grad profesional IA, clasa de salarizare 70-gradația 5 conform Sentinței civile a Tribunalului Botoșani nr. 2906 din dosarul nr. 3157/40/2010.
Prin urmare, au rămas în discuție drepturile salariale ale apelantei pentru perioada 01.08.2016-20.12.2016, cu mențiunea că pentru cele aferente lunii august 2016 Curtea a prezentat deja argumentele pentru care nu puteau fi aplicabile prevederile art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 introdus prin OUG nr. 43/2016.
Curtea apreciază că din moment ce situația juridică a personalului bugetar de același grad, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și aceleași studii este identică, atunci și tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizația de încadrare - trebuie să fie același. Prin "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești astfel că și pentru perioada 01.08.2016-20.12.2016 drepturile salariale ale apelantei trebuiau stabilite prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare al salariatului având aceeași funcție, grad profesional, clasă de salarizare, gradație din cadrul aceluiași ordonator de credite, indiferent că acesta era stabilit conform unei hotărâri judecătorești.
Pentru aceste considerente, reținând și susținerea apelantei în sensul că nu mai solicită modificarea Deciziei nr. 44/25.07.2016 emisă de ANRSC, aceasta nemaiproducându-și efectele deoarece începând cu data de 01.03.2017 salarizarea în cadrul intimatei se face în baza unui contract colectiv de muncă, în baza art.480 alin.2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta ca, începând cu data de 01.08.2016 și până la data de 20.12.2016, să acorde reclamantei P. A. un salariul de bază lunar brut în cuantum de 3.389 lei și să plătească diferențe dintre acest salariu de bază și cel efectiv încasat în această perioadă și va păstra celelalte dispoziții.
| ← Conflict negativ de competenţă-litigii cu profesionişti.... | Sub aspectul raportului dintre fapte şi judecăţi de valoare,... → |
|---|
