Minori. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1377 din data de 10.09.2014
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr…../260/2013 pe rolul Judecătoriei Moinești, jud. Bacău reclamanta F.M. a chemat in judecată pe pârâtul Feru M. M. solicitând desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr…. DIN ….în Registrul Stării Civile al Primăriei S., jud.Bacău prin acordul părților , reluarea numelui avut anterior căsătoriei, stabilirea locuința minorei F.D.R născută la data de…., la tată , obligarea la plata pensiei de întreținere in favoarea minorei, stabilirea ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinți cu privirea la minorei , să fie încuviințat să aibă legătură cu minora în ultimele două sâmbete și duminici în fiecare lună , de vineri orele 17 până duminică orele 17 , cu luarea minorei de la domiciliu tatălui , două săptămâni în vacanța de iarnă , începând cu data de 27 decembrie a fiecărui an , precum și în vacanța de vară o lună , la reședința din Italia a reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta și-a modificat acțiunea (fila 82 dosar) în sensul de a se stabili domiciliul minorei la mamă.
Acțiunea a fost timbrată cu 200 ron prin chitanța nr…../01.11.2013 și în motivare arată reclamanta că relațiile de căsătorie s-au deteriorat , se dorește un divorț prin acord , datorită faptului că nu i se permite să aibă legături firești cu minora se impune acordarea de către instanță a acestui drept și în condițiile modificării acțiunii , este în favoarea minorei să stea cu mama sa deoarece tatăl îi influențează negativ dezvoltarea psihică și fizică prin faptul că încearcă să îî întrerupă orice contact cu reclamanta.
Cererea a fost motivată în drept în conformitate cu art.373 lit.a , 383 alin.3, art.397 , 400 alin.2 , art.401 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care arată că este de acord cu divorțul , ca minora să-i fie stabilit domiciliul la tată , autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți , reclamanta să-și reia numele purtat anterior căsătoriei dar la stabilirea dreptului de a avea legături personale cu minora , să se ia act că se opune ca aceasta să își viziteze mama în străinătate .
După modificarea acțiunii , reclamantul a depus întâmpinare în care menționează că nu este de acord ca minorei să aibă domiciliul la mamă deoarece aceasta locuiește încă de la naștere cu tatăl care este ajutat de mama sa și între aceștia și minoră există puternice relații afective.
În drept au fost invocate prevederile art.205 Cod proc civilă.
În cauza s-au depus acte ,s-a întocmit rapoarte psihosociale , au fost audiați martori , probatorii din analiza cărora instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la ….și din căsătoria acestora a rezultat minora F.D.R .
Conform art.248 Cod proc civilă , instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Pârâtul prin întâmpinare a invocat excepția lipsei interesului reclamantei în promovarea capătului de cerere privind stabilirea de către instanță a dreptului de a avea legătură personală cu minora deoarece nu a interzis mamei să-și exercite acest drept.
Excepția va fi respinsă deoarece interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamantă prin promovarea acțiunii.
Interesul există atunci când prin admiterea acesteia reclamantul ar obține recunoașterea unui drept , din actele dosarului rezultând faptul că părțile sunt în litigiu în ceea ce privește situația juridică a minorei după desfacerea căsătoriei .
Reclamanta și pârâtul au solicitat pronunțarea unei hotărâri de desfacere a căsătoriei prin acordul părților.
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 373 din Noul Cod Civil, divorțul poate avea loc: prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț.
În baza art.930 CPC , în cazul în care cererea de divorț se întemeiază, în condițiile prevăzute de Codul civil, pe acordul părților, ea va fi semnată de ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică , la termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor și, în caz afirmativ, va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre culpa soților.
În conformitate cu art.383 alin .3 cod civil , dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încu¬viințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei.
În conformitate cu dispozițiile art. 397 din Noul Cod Civil: " După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel";.
În cauză, nu s-a făcut dovada existenței vreunui motiv temeinic pentru care pârâtul să fie decăzut din dreptul de exercitare a autorității părintești asupra minorului , astfel că autoritatea părintească va fi exercitată în comun de ambii părinți.
Conform art. 400 (1) "În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copi¬lului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.";
Minora F.D.R, a locuit în permanență la domiciliul actual , inclusiv după plecarea mamei în străinătate în urmă cu 4 ani.
Aceasta a fost în grija tatălui care era sprijinit de bunica paternă , acest lucru rezultând din audierea martorilor B.D. (fila 120) și F.V. (fila 121).
Din studiul raportului psihosocial , întocmit la domiciliul pârâtului, rezultă că acesta are condițiile necesare pentru o dezvoltare normală a minorei.
Raportul psihosocial efectuat prin comisie rogatorie internațională , la reședința actuală a reclamantei relevă că aceasta locuiește într-un apartament închiriat , cu trei camere , bucătărie și alte utilități , pe care îl împarte cu un alt locatar și că are contract de muncă .
Un rol decisiv în soluționarea cererilor având ca obiect "încredințare minor"; îl are interesul copiilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art. 8 din Convenție, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesele copilului este întotdeauna de o importanță fundamentală (Johansen împotriva Norvegiei, hotărârea din 7 august 1996), interesul copilului trebuind considerat ca fiind primordial.
Ocrotirea părintească se realizează în primul rând prin părinți și, doar în mod excepțional, de către alte persoane, dacă la părinți dezvoltarea psihică și fizică a copiilor este primejduită , cum în cauză s-a făcut dovada faptului că la părinții minorului, acesta va fi în pericol și față de îngrijirea care i-a fost acordată de către bunicii materni, instanța apreciază că este în interesul minorului să fie încredințat, spre creștere și educare acestora .
Părțile au achiesat ca minora deși are vârsta de 9 ani să fie audiată și să se ia în considerare punctul său de vedere pentru stabilirea de către instanță a domiciliului acesteia.
Minora și-a manifestat dorința de a rămâne în mediul în care a crescut și să locuiască cu tatăl (fila 129 dosar).
Chiar dacă ambii părinți ar avea condiții materiale și morale similare , pentru creșterea și educarea minorei , se va avea în vedere interesul acesteia , în ceea ce privește eliminarea dezechilibrului care s-ar produce prin schimbarea radicală a mediului , a limbii , a formei de școlarizare , în condițiile în care nu își dorește acest lucru.
Pe cale de consecință va fii respins capătul de cerere formulat de reclamantă pentru ca minora rezultată din căsătorie să aibă stabilit domiciliul la mamă , instanța apreciind că în prezent este în favoarea acesteia să locuiască în domiciliul pe care l-a avut până în prezent , la tată.
Cu privire la contribuția reclamantei la cheltuielile de creștere și întreținere în natură, instanța reține următoarele :
Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, (1)Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
(4) În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
În cauză, părțile nu s-au înțeles asupra modalității de contribuție a reclamantei la întreținerea minorei , astfel ea va fi stabilită prin plata unei pensii lunare de întreținere, raportat la venitul minim pe economie, cuantumul urmând a fi stabilit de instanță pe baza criteriilor prevăzute de lege.
Conform art.529 din Noul Cod Civil "când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii";.
Cuantumul lunar al pensiei de întreținere trebuie stabilit astfel încât să asigure un just echilibru între nevoile de întreținere ale minorului și cheltuielile obiectiv necesare pe care le are pârâtul.
A rezultat din audierea martorei B.D. , propusă de reclamantă , că există probleme în ceea ce privește comunicarea dintre mamă și fiică , tatăl și mama acestuia împiedicând în ultimul timp orice legătură.
Martora pârâtului , mama acestuia , F.V. declară că relația dintre fiică și mama este normală, neexistând impedimente de contactare dar relatează că ultimul pachet nu a mai fost acceptat și minora a vorbit de pe telefonul bunicii , existând probleme tehnice ale aparatului său iar de pe telefonului tatălui nu mai vrea să vorbească cu mama .
Conform prevederilor art.14 din legea 272/2004 "copilul are dreptul a menține relațiile personale și contactele directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.";
Modalitatea concretă în care se realizează aceste relații personale și contacte directe este subordonată cu prioritate interesului superior al copilului, instanța fiind ținută a se călăuzi după acest principiu, potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004.
În atari împrejurări se reține că menținerea relațiilor personale și a contactelor directe cu mama sa nu contravine, de principiu, interesului copilului (nefiind dovedite împrejurări de fapt care să indice o potențială periclitare a dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului).
Dezvoltarea copilului în plan afectiv ar avea de suferit prin restrângerea drastică a contactelor cu reclamanta.
La pronunțarea hotărârii instanța va avea în vedere interesul minorului. Acest principiu este expres consacrat de Legea nr. 272/2004 care în art. 2 alin. 3 prevede că "principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești";, precum și art. 18 pct. 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 republicată, care consacră, de asemenea, expressis verbis, principiul interesului suprem al copilului.
Nici o dispoziție legală nu determină conținutul concret al noțiunii de "interesul copilului";, motiv pentru care acesta trebuie determinat în fiecare situație în funcție de mai mulți factori care sunt apreciați de către instanță.
Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său este garantat atât de noul cod civil cât și de Legea 272/2004 acest drept putând fi interzis sau restrâns numai dacă se face dovada că prin exercitarea lui se aduce vătămare intereselor copilului.
Totodată potrivit art. 16 din aceeași lege copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații sau contacte directe cu ambii părinți cu excepția când acest lucru contravine interesului superior al copilului.
În lumina jurisprudenței CEDO (Hotărârile Eriksson împotriva Suediei din 22.06.1989 și Ignaccolo-Zenide împotriva României din 25.01.2000) instanța are în vedere sarcina de a adopta mijloacele juridice adecvate și suficiente pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi incumbă în temeiul art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și care sunt inerente respectării" efective a vieții de familie.
Instanța apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să mențină pe cât posibil legăturile firești cu ambii părinți și nu numai cu cel în a cărui îngrijire se află, așa încât instanța apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă legături personale cu mama sa, inclusiv să o viziteze în străinătate , fiind folositoare deplasarea inclusiv pentru educația sa .
În consecință, în temeiul art. 496 alin. 5 Cod civil se va admite cererea reclamantei de a avea legături personale cu minora .
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Plata pensiei de întreţinere faţă de minor. Jurisprudență Minori → |
|---|
