Minori. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 768 din data de 28.04.2016
Prin acțiunea înregistrată în data de 07.07.2015 sub nr. 2751/260/2015, reclamantul LDG a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta L R, să i se permită să aibă legături personale cu minora LȘ născută la 03.04.2013 după următorul program: primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, cu luarea minorei la domiciliul său de vineri de la ora 16 până duminică la ora 18, în luna aprilie o săptămână cu luarea minorei la domiciliul său, în luna decembrie o săptămână de Crăciun în anii pari și o săptămână de Anul Nou în anii impari, cu luarea la domiciliul său, pe perioada verii o lună, respectiv în luna august cu luarea minorei la domiciliul său, precum și să i se permită să participe la serbările și evenimentele școlare și extrașcolare ale minorei precum și la ziua de naștere a acesteia..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin convenția încheiată în procedura divorțului nr. 6937/01.07.2013 la BNP SL a stabilit cu pârâta un program de vizită în ceea ce privește modalitatea de a avea legături cu minora LȘ
De la încheierea acestei convenții situația de fapt s-a schimbat, iar în prezent îi este tot mai greu să aibă legături cu minora. Pârâta lucrează în prezent în B, iar minora locuiește împreună cu bunicii materni care nu îi permit să ia legătura cu fiica sa.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 401 și următoarele din Codul civil.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta a arătat că minora are vârsta de doi ani și jumătate și a sta la această vârstă departe de cei care o cresc și o îngrijesc așa cum solicită reclamantul este mult prea mult pentru aceasta deoarece minora nu a stat niciodată singură în preajma reclamantului și nu a fost despărțită o perioadă atât de lungă de persoanele care o îngrijesc.
Pârâta a mai arătat că reclamantul nu a fost niciodată împiedicat să ia legătura cu minora și să-și petreacă timpul în preajma acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, art. 401 din Codul civil.
La termenul din 11.02.2016, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu anchetă socială.
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Potrivit art. 401 alin. 1 cod civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit alin. 2, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
De asemenea, potrivit art. 496 alin. 5 teza I din Codul civil, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.
Pe lângă a fi un drept al copilului, relațiile personale reprezintă și un drept al părintelui care nu locuiește cu copilul.
Din căsătoria părților a rezultat minora LȘ, născută la 03.04.2013, astfel cum rezultă din certificatul de naștere(fila 8 dosar).
Situația de fapt învederată de către reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată a fost dovedită prin probatoriul administrat în cauză.
Astfel, martorul BGV, audiat în prezenta cauză, a declarat că înainte de luna ianuarie 2016 nu a văzut-o pe minoră să vină la locuința reclamantului, însă începând cu luna ianuarie 2016 a observat că reclamantul venea periodic cu minora la el acasă o dată pe lună. Martorul a mai arătat că a constatat personal că, atunci când minora venea acasă la reclamant, acesta era afectuos cu minora.
Martorul LDC, audiat în prezenta cauză, a declarat că reclamantul are o relație foarte bună cu fiica sa și îl vedea foarte fericit atunci când urma să se întâlnească cu aceasta, însă aceste întâlniri se desfășurau destul de rar, nicidecum atât cât și-ar fi dorit reclamantul. Întâlnirile reclamantului cu minora aveau loc doar atunci când pârâta sau bunicii materni îi permiteau acest lucru și numai în prezența pârâtei sau a unuia dintre bunicii materni.
Martorul CG, audiat în prezenta cauză, a declarat că după divorțul dintre reclamant și pârâtă, reclamantul a venit la locuința sa de foarte multe ori să o viziteze pe minoră, însă până anul acesta nu a luat-o pe minoră la locuința lui deoarece aceasta era prea mică. Martorul a mai arătat că, de regulă, reclamantul o vizita pe minoră atunci când pârâta venea acasă de la serviciu.
Din ancheta socială efectuată la locuința reclamantului instanța reține că acesta locuiește în casa părinților săi, compusă din cinci camere bine mobilate și îngrijite corespunzător.
Instanța nu va reține argumentul pârâtei referitor la faptul că minora nu a stat niciodată singură în preajma reclamantului și nu a fost despărțită o perioadă atât de lungă de persoanele care o îngrijesc deoarece reclamantul, în calitate de tată al minorei are dreptul de a avea legături personale cu aceasta la locuința lui, iar faptul că acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent nu constituie un argument pentru a i se respinge astfel de legături cu minora pentru viitor.
Pentru aceste considerente arătate mai sus, în temeiul art. 401 alin. 1 și art. 496 alin. 5 cod civil, instanța va admite acțiunea și va dispune ca reclamantul să aibă legături personale cu minora LȘ prin luarea acesteia la locuința sa în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, începând cu ziua de vineri ora 16 și până duminică la ora 16, precum și prin luarea minorei la locuința reclamantului o săptămână în luna aprilie, în luna decembrie o săptămână de Crăciun în anii pari și o săptămână de Anul Nou în anii impari, iar pe perioada lunii august în fiecare an.
De asemenea, stabilește ca reclamantul să poată participa la serbările și evenimentele școlare și extrașcolare ale minorei LȘ precum și de ziua de naștere a acesteia.
În temeiul art. 453 cod procedură civilă, instanța va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
| ← Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) | Contestatie privind alte drepturi de asigurări sociale.anularea... → |
|---|
