Plata unei sume. Jurisprudență Plăţi

Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 473 din data de 17.03.2016

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 08.05.2015 sub nr. 1957/260/2015, reclamanta CNCF "CFR"; S.A. B prin Sucursala Regională CF G a chemat în judecată pârâtul BEJ B J solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să acesta să fie obligat la plata sumei de 893,63 lei reprezentând despăgubiri civile.

De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, în temeiul titlului executoriu sentința civilă nr. 1256/20.07.2007 pronunțată de Tribunalul G în dosarul nr. 4381/121/2007, a formulat în anul 2010 o cerere de executare silită împotriva debitorului A N, înregistrată pe rolul BEJ B J sub nr. 3/2011.

În perioada anilor 2011-2014 a formulat cereri pentru continuarea executării silite solicitând totodată executorului judecătoresc comunicarea actelor de executare efectuate din care să rezulte stadiul executării silite. Abia în anul 2014 BEJ B J a comunicat reclamantei faptul că debitorul figurează cu o locuință în suprafață de 31 mp menționând că, în situația în care debitorul este căsătorit, imobilul este bun comun și nu poate fi urmărit decât în condițiile unei acțiuni oblice de împărțire bunuri comune.

Reclamanta a mai arătat că a revenit cu adresa nr. 711/2241/23.05.2014 și a solicitat lămurirea situației imobilului, însă ulterior BEJ B J nu i-a mai comunicat niciun răspuns și nici nu există dovada că ar mai fi efectuat acte de executare.

Reclamanta a arătat că pârâtul i-a creat un prejudiciu prin abandonarea executării silite cu care a fost investit în mod legal astfel încât se impune obligarea acestuia la plata sumei ce face obiectul cererii de executare silită.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și art. 1357 din codul civil.

În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 67,55 lei.

Pârâtul BEJ B J a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a arătat că solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâtul a arătat că reclamanta nu poate să-și satisfacă o creanță prescrisă printr-o acțiune îndreptată împotriva executorului judecătoresc, precizând totodată că a depus diligențele necesare pentru identificarea bunurilor și veniturilor urmăribile.

Pârâtul a depus la dosar procesul-verbal nr. 3 din 07.02.2014 întocmit în dosarul de executare nr. 3/2011.

Prin încheierea din 17.12.2015 instanța a încuviințat atât pentru reclamantă cât și pentru pârât proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 248 cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată de pârâtul BEJ B J instanța reține că, potrivit art. 43 din Statutul profesiei de executor judecătoresc, biroul executorului judecătoresc și societatea civilă profesională nu sunt persoane juridice. Cu toate acestea, potrivit art. 56 alin. 2 din noul cod de procedură civilă, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.

Totodată, potrivit art. 40 din Statutul profesiei de executor judecătoresc, executorii judecătorești își desfășoară activitatea în cadrul unor birouri, individual sau prin asociere în baza unui contract de societate civilă.

Instanța reține că, capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.

Prin urmare, având în vedere considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 56 alin. 2 din noul cod de procedură civilă coroborat cu art. 40 și 43 din Statutul profesiei de executor judecătoresc, instanța apreciază că pârâtul BEJ B J are capacitate procesuală de folosință, astfel că urmează să respingă excepția lipsei capacității procesuale de folosință.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ B J instanța reține că, potrivit art. 36 cod procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul judiciar dedus judecății.

Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.

Având în vedere că reclamanta și-a întemeiat acțiunea în pretenții pe dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 coroborat cu art. 1357 din codul civil instanța reține că, în cauza de față, există identitate persoana chemată în judecată și cel care este subiectul pasiv în raportul dedus judecății, respectiv BEJ B J, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ B J În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare(fila 39 dosar), instanța reține că în realitate aceasta reprezintă o apărare de fond, pârâtul solicitând respingerea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că reclamanta în calitate de creditor a solicitat executarea silită pentru o creanță care era prescrisă. În aceste condiții, instanța urmează a analiza această apărare a pârâtului odată cu fondul cauzei.

Pe fondul cauzei, instanța reține că, potrivit art. 399 alin. 1 teza a II-a din vechiul cod de procedură civilă, se poate face contestație la executare și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

În situația în care reclamanta, deși a solicitat executorului judecătoresc continuarea executării silite în dosarul nr. 3/2011, a constatat că acesta refuză să îndeplinească acte de executare în dosarul de executare silită nr. 3/2011 avea deschisă calea formulării unei contestații la executare în temeiul art. 399 alin. 1 teza a II-a din vechiul cod de procedură civilă prin care să solicite îndeplinirea actelor de executare de către executorul judecătoresc, însă nu a uzat de această procedură. Prin urmare, nu poate solicita obligarea executorului judecătoresc la plata prejudiciului ca urmare a neexecutării debitului ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 3/2011 aflat pe rolul BEJ BJ, în condițiile în care nu a uzat de toate mijloacele legale pentru continuarea executării silite, respectiv, în speța de față, contestația la executare prevăzută de art. 399 alin. 1 teza a II-a din vechiul cod de procedură civilă.

Instanța nu va reține apărarea pârâtului referitoare la faptul că debitul pentru care reclamanta a solicitat executarea silită era prescris având în vedere că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că titlul executoriu sentința civilă nr. 1256 a fost pronunțată de Tribunalul G în data de 20.07.2007(fila 12, 13 dosar), iar cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc în data de 31.05.2010(fila 11 verso dosar), respectiv înainte de împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Pentru considerentele arătate mai sus, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CNCF "CFR"; S.A. B prin Sucursala Regională împotriva pârâtului BEJ B J ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, în temeiul art. 452 cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Având în vedere că pârâtul nu a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, instanța va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata unei sume. Jurisprudență Plăţi