Neachitarea taxei judiciare de timbru. Cale de atac
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 12/R din data de 15.01.2014
Instanța de control judiciar nu mai este în măsură să cenzureze aspectele de stabilire a taxei de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.
Doar partea interesată respectiv reclamantul avea deschisă calea cererii de reexaminare, a ori a cererii de ajutor public judiciar, de care nu a uzat.
Prin sentința civilă nr. 117 din data de 21.02.2013, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 3999/289/2011, s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, invocată de instanță din oficiu și s-a anulat ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamantul B. J. I. L., în contradictoriu cu pârâta R.N.P. - R. prin Direcția Silvică Tg.-Mureș, și chematele în garanție Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Mureș și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstolița.
Prin decizia civilă nr. 247/22 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a respins apelul declarat de apelantul B. I. I. L. împotriva sentinței civile nr. 117 din 21.02.2013, pronunțată de Judecătoria Reghin, ca nefondat.
În considerentele hotărârii instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar art. 18 alin. 1, 2 și 3 din același act normativ, stipulează că determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată în cazul acțiunilor în justiție, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate. Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă. Pe cale de consecință, activitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru beneficiază de o procedură separată, care se soldează în cele din urmă cu pronunțarea unei încheieri irevocabile, ceea ce înseamnă că ea nu va mai putea fi pusă în discuție nici în cadrul unei căi de atac cum este apelul. Desigur că, pentru identitate de rațiune, în cazul în care împotriva dispoziției prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru, partea îndatorată nu exercită calea specială de atac a cererii de reexaminare, atunci însăși dispoziția prin care a fost stabilită această taxă devine irevocabilă, ea nemaiputând fi criticată de parte în cadrul unei eventuale căi de atac ordinare.
Tot astfel, după stabilirea irevocabilă a taxei judiciare de timbru, partea îndatorată să o plătească poate beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008. Aceste drepturi sunt recunoscute în cuprinsul antemenționatei ordonanțe de urgență a guvernului, precum și în cuprinsul dispozițiilor art. 21-21^2 din Legea nr. 146/1997. Aceste norme juridice reglementează și procedura de urmat, stabilind la art. 21^1 alin. 2, 3 și 4 din Legea nr. 146/1997 că asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Încheierea se comunică solicitantului și părții adverse, dacă este cazul. Împotriva încheierii, părțile interesate pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă. Rezultă așadar, că și în cadrul acestei proceduri conexe taxei judiciare de timbru există reguli suficient de clare și căi de atac distincte, în final pronunțându-se o încheiere irevocabilă, deci care nu poate nici ea să fie cenzurată în calea de atac a apelului.
Instanța de apel a reținut că, în mod corect s-a stabilit că apelantul reclamant a trebuit să plătească suma de 22.296,60 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și suma de 5 lei cu titlu de timbru judiciar, dar nu s-a conformat acestei obligații nici până la termenul de judecată stabilit de instanță, astfel că soluția primei instanțe, de anulare a cererii ca insuficient timbrată, este corectă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul constatării ca acțiunea ce face obiectul cauzei este scutită de taxă judiciară de timbru, casarea integrală a deciziei atacate și a sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru continuarea judecății.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat în esență că, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, acțiunea formulată de reclamant fiind scutită de taxă de timbru conform prevederilor art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, art. 42 din Legea nr. 1/2000, art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Instanța de fond a considerat că obiectul cererii se referă la simple pretenții bănești pe care reclamantul le-a formulat împotriva pârâtei, sens în care ar fi supuse regimului de drept comun în această materie. În această ordine de idei, s-au apreciat ca fiind scutite de la plata taxei judiciare de timbru, numai cererile vizând dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv de către statul comunist, potrivit regimului instituit prin Legile fondului funciar, nu și cererile vizând accesoriile acestui drept.
Recurentul a mai arătat că cererea principală este o cerere formulată în temeiul legilor fondului funciar, prin care se valorifică drepturi ale persoanelor îndreptățite, purtând asupra suprafețelor care fac obiectul legii reparatorii.
Faptul că o astfel de solicitare la obligarea plății profitului realizat nu putea fi efectuată anterior soluționării plângerii împotriva hotărârii Comisiei județene de invalidare a cererii de revendicare, prin soluție irevocabilă, o interpretare contrară ar fi fost neproducătoare de efecte în contextul în care întinderea dreptului nu era stabilită anterior.
Cu privire la fondul cauzei, s-a precizat că, potrivit reglementărilor referitoare la constituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate în mod abuziv, persoanelor îndreptățite la restituirea terenurilor cu vegetație forestieră li se cuvin și sumele reprezentând profiturile realizate din valorificarea de către R.N.P. R. a masei lemnoase aferente amplasamentelor revendicate.
Consideră că în speță sunt aplicabile prevederile OG nr. 96/1998, dreptul de creanță al reclamantului luând naștere în momentul înregistrării cererii de restituire a terenurilor, așadar la data de 24.11.2005, sub condiția suspensivă a reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Acest drept este unul câștigat, neputând fi aplicate în mod retroactiv prevederile Codului silvic, o asemenea interpretare contravenind art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta R.N.P. R., s-a solicitat, în principal, a se constata nulitatea recursului declarat de reclamant, acest nefiind motivat în drept, iar în subsidiar, respingerea integrală a recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, în sensul de a se constata că acțiunea reclamantului nu este scutită de taxă judiciară de timbru și că este supusă timbrajului. Totodată, solicită a se respinge petitul privind casarea integrală a deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare a fondului la prima instanță.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureș, s-a solicitat respingerea recursului reclamantului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate.
Examinând lucrările dosarului prin raportare la motivele invocate de recurenți prin recursurile formulate, precum și din oficiu, Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată de reclamantul B. I. I. L., s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Mureș, obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumelor reprezentând profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase încerpând cu data de 24 noiembrie 2005 până la momentul efectuării expertizei de evaluare ce se va efectua în cauză și în continuare până la momentul punerii în posesie a reclamantului, pentru suprafețele de pădure retzrocedate pe vechiul amplasament în suprafață de 1.825 ha, aflate în raza Ocolului Silvic Răstolița:I) UP IV Mijlocu : u.a. 32 (16,5 ha), 43-84 (1087 ha), 85 (33,6 ha), 86-90 (193,2 ha), 91, 236-245 (315,2 ha), 248 (10,8 ha);II) UP II Bistra Stegea: u.a.31-35 (168,7 ha); și obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumelor reprezentând profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase începând cu data de 24 noiembrie până la momentul efectuării expertizei de evaluare ce se va efectua în cauză și în continuare și până la momentul punerii în posesie a acestuia, pentru suprafețele de pădure retrocedate pe amplasamente echivalente învecinate celor vechi, în suprafață de 435,81 ha, aflate în raza Ocolului Silvic Răstolița: III) UP IV Secu Mijlocu : u.a. 121.132 (345,2 ha), u.a. % 96-100 (90,61 ha), % 96 cu 16,01 ha; și obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a tuturor cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu, în cuantumul și specificația pe care o va preciza ulterior, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Din lucrările dosarului rezultă că atât hotărârea instanței de fond, cât și de apel sunt legale și temeinice, având în vedere dispozițiile prevăzute în art. 2 din Legea nr. 146/1997 , respectiv, acțiunile și cererile evaluabile în bani, se taxează în raport de valoarea acestora.
Prin urmare față de obiectul acțiunii formulate de reclamantă, enunțat mai sus, rezultă că este evaluabilă în bani și astfel sunt aplicabile prevederile anterior enunțate.
În raport cu art. 20 alin.1 Legea nr.146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, sub sancțiunea anulării cererii, prevăzută de alin. 3 al aceluiași text legal, iar în cazul în care se efectuează o evaluare printr-o expertiză ( , taxa se calculează la valoarea rezultată din expertiză, astfel cum prevăd Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.
De asemenea precizăm, tot din lucrările dosarului rezultă că acțiunea se întemeiază pe prevederile pe dispoziții din Codul Civil, OG. 96/1998 din Legea nr. 46/1998 ,Constituția României și nu pe Legea nr. 1/2000 și pe Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în ; art. 42 din Legea nr.1/2000 care arată că "cererile sau acțiunile în justiție, cererile accesorii și incidente, precum și întabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991 republicată , cu modificările și completările ulterioare și a prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru și de timbru judiciar";, precum și dispozițiile art.15 alin.r. din Legea nr.146/1997, care scutesc taxa de timbru pentru cererile de chemare în judecată ce se întemeiază pe prevederile Legii nr.1/2000 și pe Legea nr.247/2005 .
Față de prevederile mai sus arătate, s-a admis excepția netimbrării acțiunii și pe cale de consecință s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamant.
Astfel, instanța de control judiciar nu mai era în măsură să cenzureze aspectele de stabilire a taxei de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.
Doar partea interesată respectiv reclamantul avea calea deschisă de reexaminare, a ori a cererii de ajutor public judiciar, de care nu a uzat decât parțial , deci reclamantul putea să beneficieze de scutiri, amânări ale taxei judiciare de timbru în condițiile prevăzute de OUG nr.51/2008.
În mod irevocabil s-a stabilit că reclamantul trebuia să plătească cu titlu de taxă judiciară de timbru suma de 22,296,60 lei și timbru judiciar de 5 lei , dar reclamantul nu a achitat această obligație, până la termenul de judecată acordat și astfel s-a constatat că cererea sa a fost anulată ca insuficient timbrată.
Totodată, se reține că tot în faza procesului reclamantul a înteles că trebuie să achite această taxa de timbru, dar după efectuarea expertizei de stabilire a valorii profitului. Stabilită astfel taxa, reclamantul a refuzat să o continue, respectiv să îndeplinească obligația procesuală stabilită de instanță.
Astfel, argumentele înfățișate de recurent în legătură cu taxa judiciară de timbru, prin care a susținut că nu datorează această taxă, ori că această taxă îi încalcă dreptul la liberul acces la justiție, sunt neadevărate. Întrucât pentru a-și afirma aceste drepturi, reclamantul avea deschisă calea cererii de reexaminare, ori a cererii de ajutor public judiciar, dar acesta nu a uzat decât parțial, în context ce problemele cu pricina au fost tranșate în mod irevocabil.
In concluzie, reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, de a achita suma de 22.296,60 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și suma de 5 lei cu titlu de timbru judiciar, până la termenul de judecată fixat de instanță, astfel că soluția primei instanțe este corectă, fiind intitulată o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile art.550 din vechiul Codului civil .
Prin urmare, raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar art. 18 alin. 1, 2 și 3 din același act normativ, stipulează că determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată în cazul acțiunilor în justiție.
Având în vedere faptul că reclamantul nu s-a conformat dispoziției instanței, dispoziție care are ca temei legal art.2, alin.2 din Legea nr.146/1997 modificată și completată, iar cererea de chemare în judecată ce formează prezentul dosar nu se întemeiază pe prevederile Legii nr.1/2000 și nici pe Legea nr.247/2005, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. I. I. L., împotriva deciziei civile nr. 247 din 22 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Mureș.
| ← Indemnizaţii reparatorii acordate în baza Legii nr. 341/2004.... | Recurs. Cale extraordinară de atac. Motivul de nelegalitate... → |
|---|
