Recurs. Cale extraordinară de atac. Motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Limite
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 8/R din data de 14.01.2014
Recursul este o cale de atac extraordinară ce poate fi primită doar pentru motive de nelegalitate strict în raport cu prevederile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă. Așadar, în calea de atac a recursului, instanța este chemată să analizeze nelegalitatea unei hotărâri judecătorești și nu netemeinicia acesteia.
Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2009, reclamanții K. I., K. A., L. D., L. M. au chemat în judecată pârâții B. C., M. J., V. S. și B. I. solicitând instanței obligarea pârâților să ridice garajele construite abuziv pe terenul proprietatea reclamanților, teren situat în xxx și înscris în CF 92903/N, nr. cadastral 3797/32 (2043), iar, în caz contrar, să îndreptățească reclamanții să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților. Totodată, reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților B. C. și M. J. la plata contravalorii impozitului pe garaje pe ultimii trei ani.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în xxx și pe acest teren pârâții au ridicat fără autorizație și fără acordul proprietarilor garaje din cărămidă sau demontabile. Deși pârâții au fost notificați în nenumărate rânduri să-și ridice construcțiile, pârâții nu au acționat în consecință.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1073, 1074 Cod civil, art. 480 și următoarele cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
Judecătoria Târgu-Mureș, prin sentința civilă nr. 1889 din 09.03.2012, a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților, pe care i-a obligat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii s-au arătat următoarele:
Reclamanții sunt proprietari ai imobilului situat în xxx, imobil compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 461 mp. În apropierea intersecției dintre str. Predeal și str. Stejeriș au fost edificate de către pârâți, în perioada 1976 - 1981, patru garaje cu suprafață totală de 61 mp, pe terenul aflat la acea dată în proprietatea Statului Român, cu consimțământul autorităților administrative locale de la acea vreme.
Rapoartele de expertiză efectuate în cauză au dovedit faptul că terenul identificat are o suprafață mai mare decât terenul proprietatea reclamanților și că garajele se află în afara perimetrului acestuia.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel reclamanții, solicitând desființarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
Hotărârea instanței de fond este eronată și se bazează pe înlăturarea pur și simplu a concluziilor din unul dintre rapoartele de expertiză, cel efectuat de domnul R. M.
Instanța de fond a dat o dezlegare greșită pricinii și pentru că se întemeiază pe răspunsurile la interogatorii, răspunsuri de unde ar rezulta că aceste garaje au fost construite pe proprietatea statului și cu consimțământul autorităților locale. Nu există nicio altă probă care să confirme acest aspect și, mai mult, din adresa nr. 8627/2010 a Municipiului Târgu-Mureș rezultă fără dubiu că aceste garaje au fost construite fără autorizație.
Cu ocazia judecății de fond a cauzei au fost efectuate două rapoarte de expertiză, în ambele s-au făcut măsurători la fața locului, însă raportul întocmit de către domnul R. M. este foarte bine documentat și ține cont de forma terenului, așa cum apare pe hartă. În acest raport se arată că garajele construite de pârâți ocupă o parte din terenul proprietatea reclamanților.
Tribunalul Mureș, după administrarea unei completări la raportul de expertiză, a respins, prin decizia civilă nr. 98 din 14.05.2013, apelul reclamanților ca nefondat, obligându-i pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâți în apel.
În motivarea hotărârii Tribunalul Mureș a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților să ridice mai multe construcții despre care au afirmat că se află pe proprietatea reclamanților, teren în suprafață de 461 mp.
Cu ocazia judecății de fond au fost efectuate două expertize, concluziile acestora fiind diferite. Expertul M. M. a concluzionat că garajele nu se află pe terenul proprietatea reclamanților, ci pe terenul proprietatea Statului Român, în suprafață de 136 mp. În urma examinării celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, se constată că în mod legal și temeinic s-a dat eficiență celor cuprinse în raportul întocmit de către expertul M. M.
Concluziile acestui expert se impun și prin prisma faptului că, în chiar cuprinsul expertizei contrarii, s-a precizat faptul că forma și dimensiunile parcelei proprietatea reclamanților sunt diferite față de cele din planul de carte funciară veche, iar suprafața de teren determinată prin măsurători este mai mare cu 100,55 mp. Ca urmare, având în vedere că forma și dimensiunea parcelei de teren a suferit modificări în momentul în care s-a făcut înscrierea în CF 92903/N nou înființată, în mod temeinic prima instanță a dat valoare probatorie documentației cadastrale inițiale, din care rezultă că garajele pârâților nu se suprapun pe terenul proprietatea reclamanților.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii civile, așa cum a fost ea formulată.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Instanța de fond a constatat că în cele două expertize topografice s-a ajuns la concluzii diferite și s-a dat eficiență raportului de expertiză efectuat de domnul M. M. având în vedere și faptul că Statul Român este proprietar asupra unui teren în suprafață de 136 mp., teren înscris în cartea funciară.
Cu toate acestea, se poate observa că expertiza efectuată de domnul R. M. a avut la bază planul de carte funciară vechi, planul topografic, ortoplanul și planul de situație întocmite cu ocazia măsurătorilor. Se poate observa faptul că parcela cu nr. topografic 3797/32 are o formă dreptunghiulară, formă de care a ținut cont expertul R. M. și ignorată de către expertul M. M.
Expertul R. M. a arătat de ce cele două documentații diferă și a măsurat terenul aflat în litigiu ținând cont de planul de carte funciară vechi, de planul topografic, ortoplanul și planul de situație
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În esență, pârâții au arătat că hotărârea Tribunalului Mureș este legală și temeinică și se bazează pe probele administrate în cauză, probe care dovedesc că reclamanții dețin doar o parte din terenul înscris în cartea funciară, respectiv suprafața de 461mp., restul terenului aflându-se în proprietatea Statului Român.
Verificând hotărârea atacată, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară ce poate fi primită doar pentru motive de nelegalitate strict în raport cu prevederile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă. Așadar, în calea de atac a recursului, instanța este chemată să analizeze nelegalitatea unei hotărâri judecătorești și nu netemeinicia acesteia.
În cuprinsul memoriului de recurs, deși reclamanții fac trimitere la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - pronunțarea unei hotărâri lipsită de temei legal sau care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii -, în dezvoltarea criticilor de nelegalitate reclamanții apreciază că instanța de fond și instanța de apel au reținut o stare de fapt greșită. Reclamanții nu au arătat în ce măsură sau sub ce aspect s-a aplicat greșit legea de către instanța de fond și cea de apel, ci s-au limitat doar a arăta că, din punctul lor de vedere, unul dintre rapoartele de expertiză reflectă fidel starea de fapt.
Din conținutul deciziei Tribunalului Mureș rezultă care sunt argumentele pe care instanța le-a avut în vedere atunci când, analizând temeinicia hotărârii instanței de fond, a apreciat că apelul este nefondat. În concluzie, reținând că recursul nu este o cale de atac devolutivă și că, în cauză, nu au fost relevate aspecte care să dovedească nelegalitatea hotărârii date de instanța de apel, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
De asemenea, în baza art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții urmează să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâți în calea de atac a recursului, constând în onorariu avocațial, dovedit conform chitanței nr. 32 din 07.01.2014, aflată la fila 32 din dosar.
| ← Neachitarea taxei judiciare de timbru. Cale de atac | Fond Funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
