Neadministrare probatoriu în faza cercetării judecătorești. inculpat reprezentat care a lipsit de la judecată.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 77 din data de 23.01.2018
Rezumat:
În cazul în care inculpatul, care a lipsit de la judecată și a fost reprezentat de avocat din oficiu, nu a solicitat în mod expres ca judecata să aibă loc în baza materialului probator efectuat în faza de urmărire penală, este justificată desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru a se asigura acestuia dreptul la un dublu grad de jurisdicție.
(Decizia penală nr. 77 din 23 ianuarie 2018 dosar nr. 1334/217/2016)
Dispoziții legale aplicabile: art. 374 alin. 7 Cod procedură penală, art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Hotărârea rezumată:
Prin sentința penală nr. 51 din 29 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Darabani în dosar nr. 1334/217/2016, în baza art. 396 alin (1),(2) și (10) Cod procedură penală au fost condamnați inculpații:
1. A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin (2) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 77 litera a Cod procedură penală, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art.91 Cod procedură penală s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen..
2. B., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin (2) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 77 litera a Cod procedură penală la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art.91 Cod procedură penală s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen..
3. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin (2) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 77 litera a Cod procedură penală la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art.91 Cod procedură penală, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen..
4. În baza art. 396 alin (1) și (2) Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 2.100 lei amendă, corespunzătoare unui nr. de 210 zile amendă, o zi amendă fiind stabilită la 10 lei.
Pentru a hotărî astfel, a reținut instanța fondului că persoana vătămată E., frate cu inculpatul A., în seara zilei de 02.01.2016, la orele 2030, se afla în Barul F. din satul G, unde a avut o discuție contradictorie cu nepotul său H. (fiu al inculpatului A.), pe care 1-a urmărit în afara barului.
H. și-a alertat telefonic tatăl, pe inculpatul A., care se afla la domiciliul său. Potrivit declarației martorului I., acesta a fost apelat telefonic de inculpatul B. (care se află într-o relație de concubinaj cu sora martorului) și solicitat să vină cu mașina până la locuința lor.
În acel loc martorul a fost așteptat de inculpații A., B., C. și D., toți din satul J. Inculpatul B. i-a solicitat lui I. să meargă împreună cu ei să-l ia pe H.
În jurul orelor 2245 au ajuns la intrarea în satul K. dinspre satul G., la o intersecție, unde martorul I. a oprit autoturismul.
În acel moment, în spatele său a oprit un alt autoturism, din care a coborât persoana vătămată E..Din autoturismul martorului au coborât cei patru inculpați, cu toții lovindu-1 cu pumnii și picioarele pe E., care a căzut.
Întrucât de locul incidentului se apropia un alt autoturism, inculpații s-au urcat în autoturismul martorului, căruia i-au solicitat să plece. De la locuința lui L. l-au luat din curte pe H.
Persoana vătămată a fost găsită ulterior de (...) pe drumul de la intrarea în satul K., culcată și plină de sânge, ulterior fiind transportată la Spitalul mun. M. în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Ulterior, persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență N.
Conform Certificatului medico-legal nr. 52/D1/12.01.2016 al SJML, în urma agresiunii persoana vătămată E. a prezentat leziuni traumatice constând în echimoze, excoriații și plăgi ce s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente, excoriațiile frontale posibil și prin lovire de obiect contondent /plan dur și care pot data din 02.01.2016. Leziunile necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani.
Prin decizia penală nr. 77 din data de 23.01.2018 a Curții de Apel Suceava, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, s-a desființat în totalitate sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, a reținut curtea că:
"(...) în faza de judecată doar inculpații: A., B. și C. au fost audiați la data de 12.01.2017, solicitând judecarea în procedură simplificată, doar pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală pe care și l-au însușit, în timp ce inculpatul D., deși legal citat, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, nefiind audiat în cauză.
Cu toate acestea, prima instanță l-a condamnat și pe inculpatul D. doar în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, fără a proceda la efectuarea cercetării judecătorești în ce-l privește pe acesta, deși avea această obligație potrivit disp. art. 374 alin. (7) Cod procedură penală, din cuprinsul căruia rezultă, fără echivoc, că necontestarea probelor administrate în cursul urmăririi penale scutește instanța de readministrarea acestora, doar când această manifestare de voință din partea celor menționați la respectivul articol este una expresă.
De asemenea, inculpatul D. nu s-a prezentat nici în fața instanței de apel pentru a fi întrebat dacă contestă sau nu materialul probator administrat în faza de urmărire penală.
Așadar, în situația dată, se impunea ca, față de inculpatul D., prima instanța să judece cauza cu respectarea principiilor procedurii de drept comun, cu parcurgerea specifică acestei faze procesuale, consacrate de art. 351 Cod procedură penală, potrivit căruia judecata cauzei se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Aceste principii care guvernează faza de judecată își găsesc aplicarea în reglementarea judecății cauzei în primă instanță. Astfel, instanța de fond avea obligația de a proceda la audierea părților și a martorilor, în acest fel fiind respectate principiile nemijlocirii și contradictorialității.
Modalitatea în care a procedat prima instanță nu poate echivala cu o soluționare efectivă a cauzei, judecata având un caracter pur formal, care nu corespunde exigențelor regulilor de bază ale procesului penal, astfel că se impune rejudecarea cauzei de prima instanță, în condițiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicție, este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva inculpatul de un grad de jurisdicție, prin soluționarea cauzei direct de instanța de apel, după readministrarea probelor în apel.
Instanța de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanță față de inculpatul deoarece o astfel de soluție ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicție, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpatului, pentru care legislația procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicție.
Este adevărat că neregularitatea constatată de curte nu se regăsește printre cele prev. de art. 281 C. pr. pen. care, conform art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, permit trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, însă, în condițiile în care nu a avut loc o judecată propriu-zisă în fața primei instanțe, pentru a nu priva inculpatul de un grad de jurisdicție prin judecarea cauzei direct de instanța de apel, după readministrarea tuturor probelor, se impune desființarea sentinței penale și rejudecarea cauzei de prima instanță, în vederea soluționării fondului cauzei cu respectarea garanțiilor procesuale conferite părților de Codul de procedură penală.
De asemenea, dublul grad de jurisdicție este un drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune că orice persoană declarată vinovată de săvârșirea unei infracțiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotărârii prin care i s-a stabilit vinovăția de către o instanță superioară ierarhic. Dublul grad de jurisdicție vizează o judecare devolutivă a cauzei în fața a două instanțe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar.
În primă instanță nu a avut loc o judecată cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale, astfel că în speță primul grad de jurisdicție nu poate fi luat în considerare, de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și asigurarea efectivă a două grade de jurisdicție, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este justificată trimiterea cauzei spre rejudecare.
Hotărârea primei instanțe nu a urmat regulile menționate, tocmai de aceea ar fi contrar spiritului legii în a impune instanței de control judiciar să judece direct în apel o cauză care nu a parcurs toate etapele judecății în prima instanță.
În ce-i privește pe ceilalți trei inculpați care au urmat procedura simplificată, curtea constată că nu se impune disjungerea cauzei față de aceștia și judecarea pe fond a apelului, apreciind că în acest caz de coparticipare la săvârșirea pretinselor infracțiuni, în care s-a exercitat și o acțiune civilă, este în interesul unei mai bune desfășurări a procesului penal ca acesta să aibă loc în integralitatea lui.";
| ← Partaj judiciar. construcţii a căror edificare a început în... | Provocarea. îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru... → |
|---|
