Neanalizarea cererii, pe fond, din perspectiva temeiului de drept indicat în cererea de chemare în judecată. Încălcarea principiului disponibilităţii procesului civil. Atingerea adusă dreptului părţii la un proces echitabil
| Comentarii |
|
În condiţiile în care reclamanţii şi-au întemeiat cererea de constatare a nulităţii absolute pe dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,stăruind de-a lungul tuturor fazelor procesuale ca judecata acţiunii să fie făcută în conformitate cu aceste norme juridice, iar în hotărârile pronunţate de instanţele anterioare (fond şi apel) nu s-a efectuat nicio analiză a pretenţiilor deduse judecăţii, din perspectiva temeiului juridic în baza căruia s-a realizat investirea instanţei de judecată, Curtea a constatat că cele două hotărâri au fost pronunţate printr-o flagrantă încălcare a principiului disponibilităţii, reglementat de pct. 6 al art. 129 C.proc.civ., aducându-se atingere, totodată, şi dreptului reclamanţilor la un proces echitabil, statuat de art. 6.1. din Convenţia Europeană.
Secţia I civilă, Decizia din 31 octombrie 2011
Prin Decizia nr. 1004 din data de 31.10.2011 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul și a dispus casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, Judecătoria Ploiești.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că potrivit cererii de chemare în judecată aflată la fila 2 dosar 9972/2006 al Judecătoriei Ploiești și precizării acesteia, depusă la data de 9 noiembrie 2006- fila 3 dosar nr. 7509/105/2006 al Tribunalului Prahova, recurenții-reclamanți au investit instanța de fond cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a deciziei nr.9355/18.11.2004, emisă de P Municipiului Ploiești, în cadrul procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/1001, susținând că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor statuate de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Procedând la verificarea hotărârilor anterioare pronunțate în cauză în al doilea ciclu procesual, Curtea a constatat că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu s-au preocupat să analizeze pretențiile din perspectiva temeiului juridic invocat de către recurenții-reclamanți și anume dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, temeinicia acțiunii fiind apreciată pe baza unor considerente străine acestui temei de drept, recunoașterea la interogatoriu a reclamantului NSI, că a știut că a cumpărat doar garajul și nu și terenul, iar ulterior a încheiat contractul de închiriere pentru acesta din urmă, constituind raționamentul juridic pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ori, potrivit temeiului de drept invocat de reclamanți, instanțele aveau obligația, conform principiului disponibilității procesului civil, reglementat de art. 129 alin. (6) C.proc.civ., de a verifica dacă decizia contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că sunt exceptate de la restituirea în natură, suprafețele de teren pe care sunt amplasate construcții noi, autorizate, precum și cele afectate de servituți legale.
în acest sens, se impunea se stabili, în sensul celor reglementate de textul de lege menționat, dacă acea construcție, ai cărei proprietari sunt reclamanții, dobândită conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7173/4.11.1997, a fost autorizată și dacă drumul de acces la garajul menționat poate fi considerat ca teren afectat de servitute legală , astfel cum au pretins reclamanții.
Prin urmare, atât timp cât reclamanții și-au întemeiat cererea de constatare a nulității absolute pe dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, stăruind de-a lungul tuturor fazelor procesuale ca judecata acțiunii să fie făcută în conformitate cu aceste norme juridice, iar în hotărârile pronunțate de instanțele anterioare (fond și apel) - nu s-a efectuat nicio analiză a pretențiilor deduse judecății, din perspectiva temeiului juridic în baza căruia s-a realizat investirea instanței de judecată, Curtea a constatat că cele două hotărâri au fost pronunțate printr-o flagrantă încălcare a principiului disponibilității, reglementat de pct. 6 al art. 129 C.proc.civ.
S-a constatat, totodată, că, procedând astfel, instanțele au adus atingere și dreptului reclamanților la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat de art. 6.1 din Convenția Europeană, în jurisprudența CEDO statuându-se constant că acest drept nu poate fi considerat efectiv, decât dacă observațiile și cererile formulate de către părți sunt în mod real „ascultate”, adică în mod concret examinate de către instanțele sesizate.
Astfel, Curtea de la Strasbourg a stabilit că art.6 implică în sarcina instanțelor obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților. (Hotărârea Perez împotriva Franței; Hotărârea Van der Hurth împotriva Olandei).
S-a invocat, sub acest aspect, și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Conciacovici împotriva României, în care s-a constatat că refuzul unei instanțe de a se pronunța asupra temeiului cererii reclamantului este contrar dreptului de acces la instanță, astfel cum acesta este garantat de art. 21 din Constituția României și de art. 3 din Codul civil român, fiind astfel încălcat art. 6 alin. (1) din Convenție.
în considerarea acestor argumente, stabilind că în cauză niciuna dintre instanțele anterioare nu a cercetat temeinicia pretențiilor deduse judecății din perspectiva normelor juridice pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, încălcând astfel principiile disponibilității și al dreptului reclamanților la un proces echitabil, Curtea, apreciind că această situație echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, a dispus, în temeiul art. 304 pct. 5 C.proc.civ., coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (1, 2, 3 și 5) C.proc.civ., admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
în faza de rejudecare, Curtea a dispus ca instanța de trimitere să procedeze la analizarea pretențiilor reclamanților din perspectiva dispozițiilor art.10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform considerentelor deciziei, respectând astfel garanțiile procesuale conferite de art. 129 alin. (6) C.proc.civ. și respectiv de art. 6.1. din Convenția pentru Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale.
în raport de soluția de casare a ambelor hotărâri dispusă, Curtea a constatat că în cauză nu se mai impune analizarea criticilor formulate de reclamanți referitoare la respingerea, în apel a cererilor de repunere pe rol și de completarea probatoriului.
De asemenea, față de soluția de casare totală a celor două hotărâri, s-a dispus ca instanța de fond, în faza de rejudecare să se pronunțe și asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasivă a celor doi pârâți - CPA Legii nr.10/2001 și DAP din cadrul municipiului Ploiești, invocate de reclamanți în precizarea la acțiune, depusă la data de 9.11.2006, asigurându-se astfel o judecată unitară a pricinii.
(Judecător Cristina Paula Brotac)
| ← Cazurile şi condiţiile în care pot fi formulate acţiuni în... | Principiul legalităţii căilor de atac → |
|---|
