Neaplicarea prevederilor art. 256 din codul muncii în situaţia în care angajatorul a plătit sume mai mari decât cele cuvenite salariaţilor, ca urmare a executării silite a unei hotărâri judecătoreşti
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 2227 din data de 06.03.2013
La 18 07 2012, reclamanta SC a chemat în judecată pârâții X, Y, Z, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate necuvenit și la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt a arătat că prin sentința nr. 362/17 02 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 40042/3/2009 reclamanta a fost obligată să le plătească pîrîtilor ajutorul material aferent zilei ceferiștilor pe perioada 2006-2008, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plătii, sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursurilor.
Executarea dispozițiilor acestei sentințe s-a efectuat prin intermediul executorului judecătoresc Crînguși Florina în cadrul dosarului de executare nr 267/E/2010 cuantumul sumelor fiind stabilit de expertul contabil Bărbulescu Florica, expert desemnat în dosarul de executare silită.
Societatea a plătit pîrîtilor sumele cuvenite așa cum rezultă din actul nr 245/1/2367/20 10 2010, și ulterior a constatat că expertul calculase sume brute, fără să fi dedus din acestea contribuțiile de asigurări sociale, asigurări sociale de sănătate, șomaj și impozit și fără să scadă suma de 100 lei care reprezenta o parte din ajutorul material de ziua ceferistului, plătit în anul 2007 de unitate.
Consideră că pîrîtii au încasat de la angajator sume mai mari decât cele cuvenite pe care trebuie să le restituie în temeiul art. 256 din Codul Muncii, sume reprezentând contribuțiile de asigurări sociale, asigurări sociale de sănătate, șomaj și impozit și fără să scadă suma de 100 lei care reprezenta o parte din ajutorul material de ziua ceferistului, plătit în anul 2007 de unitate.
A depus la dosar copia ordinelor de plată, tabelul cu sumele primite de fiecare pârât, situația sumelor de recuperat, sentința nr. 362/17 02 2010,pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 40042/3/2009, borderou card ajutor material salariați.
La 7 09 2012 pârâții au formulat întâmpinare în care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece aceasta reprezintă o veritabilă contestație la executare deoarece angajatorul a plătit sumele de bani în cadrul unui dosar de executare silită și avea posibilitatea să formuleze contestație la executare în cazul în care cuantumul sumelor era calculat greșit, contestație pe care nu a formulat-o
De asemenea a invocat excepția tardivității cererii, în raport de prevederile art. 401 cod pr civilă, articol care prevede că orice act de executare silită poate fi contestat în 15 zile de la data comunicării sau luării la cunoștință, iar reclamanta a avut cunoștință de la data la care a efectuat plata - 30 iulie 2010 și a formulat prezenta contestație în 2012 cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art 401 din Cod pr civilă.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece în cauză nu sunt incidente dis part 256 din Codul muncii deoarece sumele pretinse nu au fost achitate în mod voluntar de angajator și nu reprezintă o sumă nedatorată.
La 10 10 2012 reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinare arătând că și-a întemeiat acțiunea pe dis part 256 din Codul muncii, iar nu pe dispozițiile art 401 din Cod pr civilă astfel că excepțiile invocate sunt neîntemeiate.
La solicitarea reclamantei instanța a acordat mai multe termene pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, condiții în care în ședința publică din 6 03 2013 reclamanta a prezentat un înscris prin care declara că renunță la judecată față de pîrîtii Cîrneci Petre, Porceanu Vasile, Balica Ion, Durac Nicolae, Durac Vasile, Bulucea Ion, Stolf Stefan, Asan Marius Eugen și Popescu Victor, deoarece aceștia au fost de acord să restituie sumele încasate necuvenit și au semnat un angajament de plată în acest sens, solicitând judecarea cauzei doar în ceea ce-i privește pe pîrîtii Georgescu Gheorghe,Simulescu Ion, Brînzan Marin ,Sucu Daniel,Ceaușu Gheorghe și Bălăceanu Emil.
Prin sentința nr. 2227/06.03.2013 instanța a respins cererea reținând următoarele:
În raport de temeiul juridic invocat de reclamantă care a înțeles să promoveze prezenta acțiune în baza art. 256 din codul muncii, iar nu în baza art. 401 cod pr civilă, instanța constată că excepția inadmisibilității invocată de pârâți este de fapt o apărare de fond și o va analiza odată cu fondul cauzei, iar excepția tardivității cererii, în raport de prevederile art. 401 cod pr civilă instanța constată că este neîntemeiată, acțiunile întemeiate pe art. 256 din codul muncii putând fi formulate în termen de 3 ani, conform art. 268 litera c din codul muncii.
Pe fondul cauzei instanța constată că pârâții au fost salariații reclamantei și au câștigat prin hotărâre judecătorească diferențe de drepturi salariale.
Astfel, prin sentința nr. 362/17 02 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 40042/3/2009 reclamanta a fost obligată să le plătească pîrîtilor ajutorul material aferent zilei ceferiștilor pe perioada 2006-2008, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plătii,sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursurilor.
Reclamanta nu a plătit de bună voie drepturile cuvenite pîrîtilor astfel că aceștia au procedat la executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc Crînguși Florina.
In urma executării silite reclamanta a plătit fiecărui pârât sumele așa cum au fost calculate de expertul contabil numit în cadrul dosarului de executare silită.
Reclamanta nu a contestat cuantumul sumelor executate silit deși avea această cale legală .
Prin prezenta acțiune solicită ca pîrîtii să restituie o parte din sumele executate silit pretinzând că au fost greșit calculate de executorul judecătoresc invocând ca temei dispozițiile art 256 din Codul muncii, deoarece salariații ar fi primit mai mult decât li se cuvenea.
Instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 256 din Codul muncii, că aceste dispoziții se aplică doar în situația în care angajatorul ar fi plătit de bună voie sume mai mari decât cele cuvenite, nu și atunci când este vorba de executarea silită a unei hotărâri judecătorești.
In procedura de executare silită sunt prevăzute căi speciale de apărare și contestare pe care reclamanta din propria sa culpă nu le-a exercitat.
Față de cele arătate mai sus, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată .
| ← Exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Acceptarea... | Având în vedere principiul legalităţii căii de atac conform... → |
|---|
