Constatare nulitate căsătorie. Lipsa discernământului. Necomunicarea stării de sănătate la încheierea căsătoriei
| Comentarii |
|
Art. 19 C.fam. prevede expres cauzele de nulitate ale căsătoriei încheiate cu încălcarea dispoziţiilor art. 4, 5, 6, 7 lit. a), art. 131,art. 16 C.fam.
per a contrario, şi în lumina celor invocate în speţă, nerespectarea prevederilor art. 10 C.fam., referitor la faptul că nu se va încheia căsătoria dacă viitorii soţi nu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor, este sancţionată nu cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea relativă, atâta vreme cât art. 19 C.fam. nu prevede în caz de încălcare a acestei prevederi ca sancţiune nulitatea absolută.
Lipsa discernământului constituie o cauză ce împiedică formarea consimţământului în plan mental datorită unei maladii psihice sau a vârstei şi atrage nulitatea absolută a căsătoriei.
Din actele medicale depuse la dosar, reiese că tatăl recurentei avea o stare psihică specifică vârstei, pacientul fiind orientat temporo-spaţial, auto şi allopsihic, nu prezenta tulburări în zona senzorială, intelectuală sau a personalităţii, relatând coerent situaţia în care se afla.
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 667 din 12 mai 2010
Prin cererea înregistrată la data de 3.09.2008 sub nr. 17730/215/2008 pe rolul Judecătoriei Craiova reclamanta Ţ.M. a chemat în judecată pe pârâţii C.E. şi Primăria Mun. Craiova, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a căsătoriei încheiată între pârâta C.E. şi defunctul C.I., tatăl reclamantei, conform certificatului de căsătorie înregistrat cu nr. 1954/17.12.2001 în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Mun. Craiova, având în vedere că acesta a fost lipsit de discernământ atunci când şi-a dat consimţământul la încheierea acestui act.
În motivarea acţiunii s-a arătat că începând cu anul 1986 a decedat mama reclamantei, deci fosta soţie a autorului C.I., iar de atunci acesta a rămas singur, cu multiple afecţiuni şi lipsit de îngrijirea unei soţii, ocazie de care a profitat pârâta C.E. atunci când a venit la plajă, în staţiunea Eforie Nord, cu tabăra de copii a căror profesoară era, determinându-l pe tatăl reclamantei să se căsătorească cu ea, după ce o perioadă au întreţinut relaţii de concubinaj, fiind încheiat astfel actul de căsătorie trecut în Registrul de Stare Civilă al oraşului Eforie şi înregistrat cu nr. 46/3.09.1993.
S-a mai precizat că pârâta nu a manifestat vreodată afecţiune faţă de autorul C.I., de altfel între ei era o diferenţă de vârstă de peste 20 ani, pe ea a interesat-o exclusiv averea lui, dovadă fiind faptul că la scurt timp de la încheierea căsătoriei, l-a determinat pe acesta să îi înstrăineze, printr-un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, cota de 5/8 din apartamentul său situat în Eforie Nord, strada B., nr. 5, apt. 3, judeţul Constanţa, imobil ce fusese dobândit de defunct împreună cu fosta lui soţie decedată încă din anul 1986, C.D., act pe care defunctul a încercat ulterior să îl anuleze, după ce şi-a dat seama de scopul urmărit de pârâtă (acela de a intra în posesia averii sale).
Prin sentinţa nr. 5325/1996 pronunţată de Judecătoria Constanţa, s-a dispus ulterior desfacerea căsătoriei autorului cu pârâta, au urmat mai multe procese penale între aceştia, după care, începând cu anul 1999, pârâta a aflat că bătrânului urma să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unor terenuri agricole amplasate pe raza comunei Cerchezu, judeţul Constanţa şi a început din nou să îl seducă pe bătrân, reuşind să îl determine să se căsătorească din nou cu ea, încheindu-se astfel actul de căsătorie înregistrat cu nr. 1954/17.12.2001 în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Mun. Craiova.
În continuarea motivării acţiunii reclamanta a mai învederat că pârâta C.E. a avut cunoştinţă de faptul că bătrânul era lipsit de discernământ atât la data încheierii căsătoriei cu aceasta cât şi la înstrăinarea imobilului proprietatea sa, cu toate acestea ea a profitat de starea lui mentală precară pentru a intra în posesia averii sale, iar acum intenţionează să împartă averea soţului său defunct, alături de copiii lui. În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 9, 10 şi art. 19 C.fam.
În şedinţa publică de la 22.10.2008, la solicitarea pârâtei, instanţa a extins cadrul procesual, considerând ca legală citarea pentru opozabilitate şi a celorlalte două moştenitoare ale autorului (incluse în certificatul de moştenitor emis la decesul acestuia), A.O. D.M. şi A.O.R.Ş., în calitate de pârâte.
La data de 2.04. 2009 pârâta C.E. a formulat o întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea acţiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată, deoarece susţinerile din acţiune sunt lipsite de fundament real şi izvorăsc din sentimentele de aversiune pe care reclamanta le poartă pârâtei, în condiţiile în care din actele medicale depuse la dosar, rezultă că autorul C.I. a avut discernământ la încheierea căsătoriei cât şi a actelor autentice anterioare şi ulterioare acestui eveniment, el fiind îngrijit până la deces de către soţia pârâtă. În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 115-118 C.proc.civ.
S-au anexat la dosar o serie de acte medicale doveditoare ale afecţiunilor de care suferea autorul, care însă nu i-au afectat discernământul precum şi acte de stare civilă ale pârâtei şi soţului său decedat.
Deşi legal citată pe parcursul procesului, reclamanta nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a propune administrarea unor probe suplimentare în vederea dovedirii motivelor de nulitate absolută invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 11765/08.06.2009, pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a respins acţiunea având ca obiect constatare nulitate absolută căsătorie, formulată de reclamanta Ţ.M., împotriva pârâţilor C.E., A.D.M., A.R.Ş. şi Primăria Mun. Craiova.
A fost obligată reclamanta către pârâta C.E. la plata sumei de 225,7 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare bilete transport feroviar.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat faptul că autorul C.I. a decedat la data de 16.03.2003, ulterior fiind emis certificatul de moştenitor nr. 15/25.03.2004 întocmit în dosarul notarial nr. 27/2003 al BNP D.R.L. din Constanţa, prin care au fost trecuţi ca moştenitori legali ai autorului C.I.: C.E., în calitate de soţie supravieţuitoare (aceasta căsătorindu-se cu autorul la data de 17.12.2001, conform certificatului de căsătorie înregistrat cu nr. 1954/17.12.2001 în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Mun. Craiova), Ţ.I.M. fiică, A.O.D.M. şi A.O.R.Ş. în calitate de nepoate de fiică predecedată.
Din înscrisurile medicale depuse la dosar de către părţi, rezultă că autorul a fost pensionat medical prezentând diagnosticul clinic (marfo-patologic): insuficienţă circulatorie cerebrală, sindrom pseudotulburator incipient, neuro plasm de inducţie cu elemente depresive, diagnosticul funcţional înscris fiind de deficienţă globală accentuată prin tulburări în complexul de adaptare a organismului, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
Prin actele medicale depuse la dosar s-a evidenţiat de către medicii specialişti în domeniu, în urma examenelor psihice efectuate autorului în timpul vieţii sale, că acesta avea o stare psihică specifică vârstei sale, era orientat temporo-spaţial, auto şi allopsihic, nu prezenta tulburări în sfera senzorială, intelectuală sau a personalităţii, relata coerent situaţia în care se află şi ceea ce dorea să facă cu bunurile sale, fără a se identifica tulburări psihice care să îi altereze discernământul; el avea senilitate fiziologică, având însă discernământul faptelor sale şi putea dispune de bunurile sale.
De altfel afecţiunile de care suferea, conform biletului de ieşire din Spitalul Militar de Urgenţă Craiova, Secţia Boli Interne, datat din 23.03.2001, erau: cardiopatie ischemică cronică nedureroasă, fibrilaţie atrială cronică cu alura ventriculară medie; hipertensiune arterială esenţială stadiul II; insuficienţă cardiacă cronică globală clasa a III-a şi spondiloză vertebrală avansată.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 C.fam., „Este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal precum şi cel care este lipsit vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale”, iar în prevederile art. 10 C.fam. se menţionează: „Căsătoria nu se va încheia dacă viitorii soţi nu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor. În cazul în care, prin lege specială, este oprită căsătoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispoziţiile acelei legi”.
Conform dispoziţiilor art. 9 şi art. 19 C.fam., este nulă căsătoria încheiată de cel lipsit vremelnic de facultăţile sale mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale, deci starea acestuia se analizează ca fiind exclusivă de consimţământ.
După cum se ştie, persoanele care nu au vremelnic discernământul faptelor sunt oprite să se căsătorească numai atât timp cât nu au posibilitatea să consimtă în mod conştient, spre deosebire de alienaţii şi debilii mintali care sunt împiedicaţi să se căsătorească chiar dacă nu se află puşi sub interdicţie.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanţa a considerat că autorul C.I., datorită bolilor psihice şi interne de care suferea, nu făcea parte din categoria persoanelor care nu pot încheia căsătoria (alienatul şi debilul mintal), căsătoria fiind nulă doar în cazul în care autorul ar fi aparţinut unei asemenea categorii, actele medicale depuse la dosar confirmând starea de luciditate a autorului la data încheierii căsătoriei a cărei nulitate absolută s-a solicitat a se constata (menţionându-se că acesta era din punct de vedere psihic în limitele vârstei sale înaintate, de peste 80 ani, însă fără modificări patologice semnificative, având discernământul prezent).
Aceeaşi stare de fapt referitoare la discernământul autorului, a fost confirmată, pe lângă înscrisurile medicale depuse, şi de referatul de anchetă socială efectuată la data de 21.07.2002 la domiciliul lui C.I. de către Primăria oraşului Eforie, Colectivul de sprijin al autorităţii tutelare şi asistenţă socială, în care s-a menţionat, în urma discuţiilor purtate de acesta cu reprezentanţii autorităţii tutelare, că el era liniştit, coerent în discuţii, fiind conştient de actele şi faptele sale.
De altfel, interzicerea căsătoriei în cazul persoanei lipsite vremelnic de facultăţile mintale operează exclusiv pentru perioada în care nu are discernământul faptelor sale, deoarece în perioadele de remisiune se prezumă că acţionează cu discernământ şi că îşi dă un consimţământ valabil. Persoanele care nu au vremelnic discernământul faptelor sunt oprite să se căsătorească numai atâta timp cât nu au posibilitatea să consimtă în mod conştient, spre deosebire de alienaţii şi debilii mintali care sunt împiedicaţi să se căsătorească chiar dacă nu se află puşi sub interdicţie.
Pentru ca ascunderea unor maladii a soţului care se căsătoreşte, faţă de celălalt soţ, să poată duce la anularea căsătoriei, ea trebuie să prezinte o anumită gravitate, această sancţiune neputând opera în cazul unor afecţiuni minore şi vindecabile, deoarece s-ar lovi în însăşi instituţia căsătoriei şi s-ar promova sancţiuni pentru fapte nerelevante în raport cu scopul sancţiunii prevăzute de lege, ori în speţa de faţă nu rezultă că autorul ar fi suferit de anumite boli psihice distructive de consimţământ la încheierea actelor juridice, sau care să îi afecteze discernământul, chiar pe perioade limitate.
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa a constatat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 9 şi 19 C.fam. privind cauzele de nulitate absolută a căsătoriei, iar actul de căsătorie înregistrat cu nr. 1954/17.12.2001 în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Mun. Craiova a fost încheiat cu îndeplinirea condiţiilor legale necesare pentru încheierea căsătoriei, consimţământul vreunuia dintre soţi nefiind viciat la acel moment, ambii având discernământ, motiv pentru care urmează a se respinge acţiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Văzând şi prevederile art. 274 C.proc.civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată către pârâta C.E. la plata sumei de 225,7 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare bilete transport feroviar.
Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamanta Ţ.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
Fiind vorba despre un act înregistrat în registrele de stare civilă, în conformitate cu prevederile art. 2821C.proc.civ., sentinţa pronunţată nu este supusă apelului.
În raport de actele medicale depuse de ea în motivarea cererii de constatare a nulităţii absolute a căsătoriei tatălui său C.I. cu pârâta C.E. la data de 17.12.2001 cu actul de căsătorie nr. 1954 al Primăriei Craiova, judecătorul fondului nu putea hotărî respingerea acţiunii în lipsa unei expertize medico-legale de specialitate pe care a solicitând-o iar instanţa nu a luat-o în considerare.
Dacă art. 10 din C.fam., prevede expres nu se va încheia căsătoria dacă soţii nu declară că şi-au comunicat starea sănătăţii fiecăruia, şi dacă în raport cu actele medicale anexate la acţiune, este evidentă că tatăl meu la vârsta de 80 de ani nu putea fi cotat cu discernământul necesar căsătoriei mai ales că anterior cunoscând intenţiile pârâtei C.E. au mai divorţat, după care din nou captându-i bunăvoinţa s-au recăsătorit.
Recăsătoria a avut loc după ce anterior între cei doi au avut loc procese civile unul dintre ele dispunând anularea actului de vânzare-cumpărare încheiat anterior cu intenţia evidentă a cumpărătoarei de a beneficia de bunurile tatălui său, încât şi această a doua căsătorie nu putea fi decât o nouă stratagemă a pârâtei de a profita de starea tatălui său.
În aceste condiţii consideră apelanta că instanţa de fond nu a procedat legal şi întemeiat la respingerea cererii sale, fără a exista la dosar o expertiză medico-legală competentă să determine starea discernământului acestuia la 81 de ani la noua căsătorie, motive pentru care a solicitat admiterea apelului său şi schimbarea în totul a sentinţei criticată.
Prin decizia civilă nr. 3/12.01.2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 17730/215/2008, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Ţ.M., împotriva sentinţei civile nr. 11765/08.07.2009, pronunţată de Judecătoria Craiova în contradictoriu cu pârâţii: C.E., Primăria Municipiului Craiova, judeţul Dolj, A.D.M. şi A.R.
În esenţă reclamanta apelantă a invocat lipsa consimţământului autorului său la încheierea căsătoriei, ca urmare a lipsei discernământului acestuia precum şi necomunicarea stării de sănătate a viitorilor soţi înainte de încheierea căsătoriei.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 10 C.fam., respectiv necomunicarea stării de sănătate s-a reţinut că acesta nu este un motiv de nulitate absolută ci de nulitate relativă, putând aşadar invocat doar de către soţi iar nu şi de către alte persoane interesate.
Referitor la motivul privind lipsa valabilităţii consimţământului autorului reclamantei, defunctul C.I., s-a reţine că, potrivit concluziilor certificatului medico-legal întocmit de IML Craiova cu mai puţin de 2 ani înainte de încheierea căsătoriei, acesta avea discernământ. Nefiind depuse alte acte medicale, ulterioare respectivului certificat medical, prin care să se evidenţieze anumite afecţiuni de natură să aibă consecinţe asupra discernământului autorului reclamantei, nu exista nici un motiv pentru ca, pornindu-se de la aceleaşi acte medicale, sa se dispună efectuarea unei expertize.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Ţ.M., solicitând în conformitate cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., admiterea recursului, întrucât, potrivit prevederilor art. 2821C.proc.civ.,calea de atac nu era nu apelul, ci recursul, cauza având ca obiect constatarea nulităţii înscrierilor în registrul de stare civilă.
De asemenea,a fost respinsă în mod greşit efectuarea expertizei medico-legale la I.M.L. Mina Minovici, atâta vreme cât expertiza efectuată de către pârâtă la I.M.L. Craiova cu puţin timp înainte de căsătorie a fost făcută de complezenţă.
A menţionat că această expertiză era necesară pentru a se stabili lipsa discernământului tatălui său la încheierea căsătoriei, ceea ce conduce la nulitatea căsătoriei.
S-a solicitat aplicarea art. 312 pct. 2 C.proc.civ. şi încuviinţarea expertizei medico-legală.
Recursul este nefondat.
Prima critică este neîntemeiată, corect instanţele făcând aplicarea dispoziţiilor codului de procedură civilă şi considerând calea de atac împotriva sentinţei civile ca fiind apelul şi nu recursul, art. 2821C.proc.civ. nefiind incident în speţă.
Obiectul cauzei nu îl reprezintă anularea unor înregistrări in registrul de stare civilă privite în materialitatea lor ci, constatarea nulităţii căsătoriei care are ca o consecinţă ulterioară nesolicitata expres prin acţiune, şi anularea sub aspect scriptic a înscrisului însuşi.
Deci, obiectul cauzei nu-l reprezintă expres, singular, intrinsec anularea scriptică, materială a înregistrărilor, înscrierilor din registrul de stare civilă, a înscrisurilor, ci obiectul principal l-a reprezentat constatarea nulităţii căsătoriei privită ca instituţie juridică şi în consecinţă atrăgând cele două căi de atac: apelul şi recursul potrivit dispoziţiilor procedurale.
Reclamanta recurentă, a înţeles să investească instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 9 şi 10 C.fam. În esenţă reclamanta apelantă a invocat lipsa consimţământului autorului său la încheierea căsătoriei, ca urmare a lipsei discernământului acestuia, precum şi necomunicarea stării de sănătate a viitorilor soţi înainte de încheierea căsătoriei.
Art. 19 C.fam. prevede expres cauzele de nulitate ale căsătoriei încheiate cu încălcarea dispoziţiilor art. 4, 5, 6, 7 lit. a), art. 131 şi 16 C.fam.
Per a contrario, şi în lumina celor invocate în speţă, nerespectarea prevederilor art. 10 C.fam., referitor la faptul că nu se va încheia căsătoria dacă viitorii soţi nu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor, este sancţionată nu cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea relativă, atâta vreme cât art. 19 C.fam. nu prevede in caz de încălcare a acestei prevederi ca sancţiune nulitatea absolută.
Fiind o nulitate relativă, aceasta nu poate fi invocată decât de soţul al cărui consimţământ a fost viciat, moştenitorii neavând calitate procesuală activă pentru a invoca nulitatea relativă, întrucât este o acţiune personală.
Lipsa discernământului constituie o cauză ce împiedică formarea consimţământului în plan mental datorită unei maladii psihice sau a vârstei şi atrage nulitatea absolută a căsătoriei.
Cât priveşte lipsa valabilităţii consimţământului autorului reclamantei, defunctul C.I., se reţine că, potrivit concluziilor certificatului medico-legal întocmit de I.M.L. Craiova cu mai puţin de 2 ani înainte de încheierea căsătoriei, acesta avea discernământ. Nefiind depuse alte acte medicale, ulterioare respectivului certificat medical, prin care să se evidenţieze anumite afecţiuni de natură să aibă consecinţe asupra discernământului autorului reclamantei, nu exista nici un motiv pentru ca, pornindu-se de la aceleaşi acte medicale, sa se dispună efectuarea unei noi expertize.
Din actele medicale depuse la dosar, reiese că tatăl recurentei avea o stare psihică specifică vârstei, pacientul fiind orientat temporo-spaţial, auto şi allopsihic, nu prezenta tulburări în zona senzorială, intelectuală sau a personalităţii, relatând coerent situaţia în care se afla.
În recurs, potrivit art. 305 C.proc.civ., nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor şi nefiind incident nici unul dintre cauzele de casare prevăzute de lege, instanţa conform art. 312 alin. (1) teza 2 C.proc.civ., va respinge recursul.
Potrivit art. 274 C.proc.civ. va fi obligat recurenta la plata sumei de 1.104,60 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi contravaloare transport.
(Judecător Nela Drăguţ)
| ← Obligaţie de întreţinere. Veniturile cu caracter permanent... | Societate comercială. Numirea unui expert pentru întocmirea... → |
|---|
