Obligaţie de întreţinere. Veniturile cu caracter permanent ale debitorului obligaţiei
| Comentarii |
|
Art. 94 C.fam. nu prevede nici o rezervă cu privire la veniturile părintelui care urmează a fi obligat la plata pensiei de întreţinere, astfel încât, cu excepţia veniturilor indicate în mod expres în art. 31 lit. d) şi e) C.fam., la calcularea pensiei de întreţinere trebuie luate în considerare toate veniturile care au caracter de continuitate, deci nu numai retribuţia propriu-zisă, ci şi celelalte sporuri, inclusiv cel de condiţii grele şi hrană, atât timp cât acestea au un caracter permanent.
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 851 din 23 iunie 2010
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr. 1139/313/2009, reclamanta M.M.G. a chemat în judecată pe pârâtul M.D.O., pentru divorţ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, s-a căsătorit cu pârâtul la data de 27.09.2003, din căsătorie rezultând minora M.A.C., născută la 27.06.2006, relaţiile de căsătorie decurgând normal până la începutul anului 2009, când pârâtul a început să devină din ce în ce mai distant faţă de reclamantă cât şi faţă de minoră.
La data de 6.10.2009, pârâtul a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat să i se permită să aibă legături personale cu minora M.A.C., după următorul program: în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 8 până duminică ora 20:00, în vacanţa de iarnă timp de o săptămână, în vacanţa de primăvară o săptămână, o lună şi jumătate în vacanţa de vară.
Prin sentinţa civilă nr. 1731/07.12.2009, Judecătoria Strehaia a admis în parte cererea reconvenţionala formulată de pârâtul-reclamant M.D.O., a dispus desfacerea căsătoriei înregistrate sub nr. 56/27.09.2003, în registrul stării civile al primăriei Strehaia, din vina pârâtului-reclamant, a dispus ca reclamanta-pârâtă să-şi reia numele purtat anterior căsătoriei, P.
A încredinţat spre creştere şi educare minora M.A.C., născută la 27.06.2006, reclamantei-pârâte şi a obligat pârâtul-reclamant la 300 lei pensie de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data de 1.07.2009 până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.
S-a stabilit ca pârâtul să ia minora la domiciliul său în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbăta ora 10:00 până duminica ora 17:00, precum şi câte o săptămână în vacanţele de iarnă, primăvară, o lună şi jumătate în vacanţa de vară.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în prezent relaţiile de căsătorie sunt grav vătămate, iar vinovat de aceasta se face pârâtul.
Cu privire la încredinţarea minorei, instanţa a avut în vedere vârsta şi sexul fetiţei, faptul că de la naştere reclamanta s-a ocupat de îngrijire şi dispune de condiţii materiale adecvate pentru creştere cât şi acordul pârâtului ca minora să fie încredinţată mamei.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa a apreciat că, pentru consolidarea unei relaţii afective a fetiţei cu părintele căruia nu i-a fost încredinţată, se impune stabilirea unui program pentru legături personale, în următoarea modalitate: luarea de către pârât a minorei de la domiciliul său în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni de sâmbătă ora 10:00 până duminică ora 17:00, precum şi câte o săptămână în vacanţele de iarnă şi primăvară şi o lună şi jumătate în vacanţa de vară.
Prin încheierea din 11.01.2010, Judecătoria Strehaia a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul M.D.O. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 1731/07.12.2009, în sensul că se va înscrie numele reclamantei M.M.G., în loc de M.M.C. şi al minorei M.A.C., în loc de M.A.C., cum greşit s-a trecut.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie doar sub aspectul cuantumului pensiei de întreţinere care a considerat că a fost greşit calculat fără a se avea în vedere şi norma de hrană pe care pârâtul o primeşte lunar pe lângă salariu.
Prin decizia civilă nr. 90/A/23.03.2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 1139/313/2009, s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă M.M.G. împotriva sentinţei civile nr. 1731/07.12.2009, pronunţată de Judecătoria Strehaia, în dosar nr. 1139/313/2009, a schimbat parţial sentinţa, în ceea ce priveşte pensia de întreţinere şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei pentru minora M.A.C. pensie de întreţinere în cuantum de 475 lei/lună, în loc de 300 lei lunar, începând cu data de 1.07.2009, până la majoratul minorei, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost obligat intimatul către apelantă la 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a avut în vedere adeverinţa nr. 1689309/25.11.2009, emisă de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Mehedinţi, din care rezultă că pârâtul M.D.O. a realizat în ultimele 6 luni anterioare introducerii cererii de chemare în judecată un venit net lunar în sumă de 1.194 lei constând în drepturi salariale şi pe lângă acesta a mai beneficiat lunar de normă de hrană de 720 lei.
Plafonarea prevăzută de art. 94 alin. (3) C.fam. se referă într-adevăr la câştigul din muncă a părintelui, însă întreţinerea nu se acordă numai din câştigul din muncă în sens comun, ci şi din alte mijloace ale debitorului obligaţiei de întreţinere, tocmai în virtutea principiului potrivit căruia întreţinerea se datorează potrivit cu nevoile celui ce o cere, dar şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
De aceea, în categoria de mijloace ale debitorului intră toate posibilităţile materiale de care dispune acesta, adică atât mijloacele sale cu caracter periodic (salariu), dar şi orice alte sume plătite de angajator în temeiul raporturilor de muncă şi care au caracter de continuitate.
Ca atare, având în vedere şi dispoziţiile art. 409 lit. a) C.proc.civ., norma de hrană intră în calculul stabilirii pensiei de întreţinere fiind inclusă în categoria de salarii şi alte venituri periodice realizate din muncă destinate asigurării mijloacelor de întreţinere a debitorului obligaţiei de întreţinere.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M.D.O., criticând-o pentru nelegalitate deoarece pensia de întreţinere nu este stabilită corect, neţinându-se cont de faptul că în drepturile salariale nu trebuia să fie reţinute şi sporurile pentru condiţii deosebite de muncă şi sporurile pentru hrană, acestea fiind acordate în folosul exclusiv al titularului.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Temeiul juridic al acordării pensiei de întreţinere îl constituie dispoziţiile art. 86 alin. (2) C.fam., potrivit cărora se au în vedere două condiţii: respectiv, starea de nevoie şi neputinţa obţinerii unui câştig din muncă.
Cuantumul pensiei de întreţinere se stabileşte în raport cu nevoia celui care o primeşte, dar şi cu mijloacele pe care le are debitorul obligaţiei de întreţinere, în limitele stabilite de dispoziţiile art. 94 C.fam.
Prin mijloace ale debitorului pensiei de întreţinere, în sensul art. 94 C.fam., se înţeleg sumele de bani de care dispune efectiv debitorul, în acestea intrând toate categoriile de drepturi băneşti ale acestuia, inclusiv acelea care corespund sporurilor lunare acordate de lege unor categorii speciale, atât timp cât acestea au caracter de continuitate.
Art. 94 C.fam. nu prevede nici o rezervă cu privire la veniturile părintelui care urmează a fi obligat la plata pensiei de întreţinere, astfel încât, cu excepţia veniturilor indicate în mod expres în art. 31 lit. d) şi e) C.fam., la calcularea pensiei de întreţinere trebuie luate în considerare toate veniturile care au caracter de continuitate, deci nu numai retribuţia propriu-zisă, ci şi celelalte sporuri, inclusiv cel de condiţii grele şi hrană, atât timp cât acestea au un caracter permanent.
Pe de altă parte, aceste sporuri nu sunt exceptate de la executare, în sensul art. 409 alin. (4) C.proc.civ., text de lege care are în vedere urmărirea silită a salariilor şi a altor venituri periodice realizate din muncă, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia.
În considerarea celor expuse, se constată că recursul declarat nu este întemeiat şi faţă de art. 312 alin. (1) C.proc.civ., se va respinge ca nefondat, iar în baza art. 274 C.proc.civ., pârâtul va fi obligat la 700 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă M.M.G.
(Judecător Nela Drăguţ)
| ← Încadrarea copilului într-un grad de handicap. Contestarea... | Constatare nulitate căsătorie. Lipsa discernământului.... → |
|---|
