Obiectul contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Art. 318 Cod procedură civilă
Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când soluţia dezlegată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare invocate, pronunţând astfel o soluţie de respingere sau admitere în parte a recursului.
Obiectul contestaţiei în anulare pentru motivele prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă este circumscris numai la sfera hotărârilor pronunţate în recurs, fiind excluse hotărârile pronunţate în alte căi de atac, respectiv hotărârea pronunţată într-o contestaţie în anulare.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 279/06.02.2014)
Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2011, Societatea Cooperativa Meşteşugărească „Sârguinţa” Giurgiu a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr.2107, emisă de Primarul Municipiului Giurgiu la data de 12 mai 2011, solicitând anularea acesteia.
În şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2011 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de interveniente în interes propriu a numiţilor P.M. şi C.E..
Tribunalul Giurgiu, Secţia civilă, prin încheierea din data de 2 martie 2012, în baza art.40 Cod procedură civilă a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Tribunalului Argeş, ca urmare a încheierii nr.641/10.02.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis cererea petentei Societatea Meşteşugărească „Sârguinţa” Giurgiu şi s-a dispus strămutarea pricinii la Tribunalul Argeş.
Această din urmă instanţă, prin încheierea din 11 iunie 2012, în temeiul art.1551 Cod procedură civilă, a suspendat judecarea cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina reclamantei prin încheierea de la termenul de judecată din 14 mai 2012.
S-a reţinut că, deşi s-a pus în vedere reclamantei să precizeze care este valoarea obiectului cererii, în vederea stabilirii timbrajului şi a competenţei şi să depună la dosar o grilă de la Camera Notarilor Publici, din care să rezulte valoarea unui teren similar celui în litigiu, aceasta nu s-a conformat obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii şi astfel se impune suspendarea judecării cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal contestatoarea Cooperativa Meşteşugărească „Sârguinţa” Giurgiu, care o critică pentru nelegalitate, arătând că obiectul cererii nu este evaluabil în bani, întrucât a solicitat instanţei să constate că restituirea terenului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.10 alin.(2) şi (3) din Legea nr.10/2001, în sensul că suprafaţa afectată servituţilor legale nu se restituie, iar terenurile ocupate de construcţii neautorizate, uşoare sau demontabile ridicate anterior datei de 1 ianuarie 1990 nu se restituie.
De asemenea, a susţinut că nerespectarea legii nu este evaluabilă în bani, iar soluţionarea litigiului este de competenţa tribunalului.
Intimaţii-intervenienţi P.M. şi C.D., au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, întrucât recurenta avea obligaţia de a-şi evalua pretenţiile şi să plătească taxa legală, mai mult cauza este perimată de drept, deoarece de la data depunerii contestaţiei – 21 iulie 2011 – a trecut mai mult de un an, timp în care nu s-a produs decât amânări şi strămutarea dosarului.
Prin decizia civilă nr.1018/7.03.2013, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I-a civilă, a respins ca nefondat recursul, reţinând următoarele:
Astfel, contrar susţinerilor recurentei, aceasta, în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2011, a precizat că acţiunea cu care a învestit instanţa, reprezintă o cerere de drept comun, prin care se solicită nulitatea absolută a dispoziţiei emisă în baza Legii nr.10/2001 ce are natura juridică a unui act civil, reclamanta fiind terţă persoană, străină de dispoziţie, dar care se consideră vătămată în drepturile sale (fila 144 din dosarul nr.1907/122/2011 al Tribunalului Giurgiu).
Faţă de această precizare a acţiunii, aceasta este evaluabilă în bani, aşa încât, în mod corect, prin încheierea din data de 14 mai 2012 s-a pus în vedere recurentei să precizeze care este valoarea obiectului cererii în vederea stabilirii taxei judiciare şi a timbrului judiciar potrivit art.2 alin.11 din Legea nr.146/1977.
Întrucât reclamanta nu s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa de către instanţă, tribunalul, cu respectarea dispoziţiilor art.1551 Cod procedură civilă a dispus suspendarea judecării cauzei.
Cât priveşte excepţia perimării cererii invocată prin întâmpinare, aceasta nu poate fi reţinută. În primul rând excepţia trebuia invocată la instanţa competentă să soluţioneze fondul pricinii, iar în al doilea rând, termenul de un an prevăzut de art.248 Cod procedură civilă care reglementează instituţia perimării se calculează de la data la care cauza a rămas în nelucrare din vina părţii, deci de la data suspendării, ci nu de la data introducerii acţiunii.
Faţă de toate aceste considerente încheierea atacată este legală, situaţie în raport de care, în baza dispoziţiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, s-a dispus respingerea recursului ca nefondat.
Desigur că recurenta urmează să se conformeze celor stabilite de către instanţă, în sensul de a preciza valoarea obiectului cererii, după care poate solicita repunerea pe rol a cauzei, în vederea continuării judecăţii acesteia.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-a formulat contestaţie în anulare de către contestatoarea Cooperativa Meşteşugărească „Sârguinţa” Giurgiu, invocându-se faptul că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale în înţelesul dispoziţiilor art.318 Cod procedură civilă.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că s-a solicitat de către contestatoare să se anuleze numai în parte dispoziţia în ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art.10 alin.2 şi 3 din Legea nr.10/2001, aşa cum a fost modificată şi republicată ulterior, situaţie faţă de care cererile şi toate acţiunile în justiţie precum şi transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate în aplicarea prevederilor legii speciale, sunt scutite de taxă de timbru.
Aşa fiind, acţiunea formulată de către contestatoare, fiind strâns legată de aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001, este scutită de plata taxei de timbru.
Intimaţii Primarul Municipiului Giurgiu – P.M. şi C.D., deşi au fost citaţi în mod legal cu copie de pe contestaţia în anulare, nu s-au prezentat în instanţă, nu au invocat excepţii sau apărări şi nici nu au depus întâmpinare sau concluzii scrise.
Prin decizia civilă nr.3173/3 octombrie 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins ca tardivă contestaţia în anulare pentru următoarele considerente.
Decizia contestată este o hotărâre nesusceptibilă de executare silită, iar conform dispoziţiilor art.319 alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă, atacarea unei astfel de hotărâri cu contestaţie în anulare, se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorii a luat cunoştinţă de ea, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Textul stabileşte astfel un sistem al termenului dublu şi anume un termen subiectiv de 15 zile care se calculează de la data când contestatoarea a luat cunoştinţă de hotărâre şi un termen obiectiv de 1 an, care se calculează de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, însă numai în ipoteza în care contestatoarea nu a luat cunoştinţă de aceasta, termenul de 1 an fiind limita maximă de timp înăuntrul căruia partea trebuie să cunoască hotărârea, cât şi să exercite calea de atac.
În speţa dedusă judecăţii, contestatoarea a fost prezentă la data la care s-a pronunţat decizia civilă nr.1018 din 7 martie 2013, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac şi mai mult decât atât termenul de 15 zile este depăşit şi după data la care a fost redactată această decizie, respectiv 13.03.2013, contestaţia în anulare fiind formulată la data de 13.05.2013, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Faţă de cele arătate mai sus, având în vedere dispoziţiile art.319 alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă, a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia în anulare formulată de contestatoare.
Împotriva deciziei civile nr.3173/3 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a formulat contestaţie în anulare de către contestatoarea Societatea Cooperatistă Meşteşugărească Sârguinţa Giurgiu, solicitând anularea hotărârii, cu consecinţa admiterii contestaţiei în anulare iniţială şi rejudecării recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat de către contestatoare că decizia pronunţată de către instanţa de control judiciar este rezultatul unei greşeli materiale invocând în cauză dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă, în sensul că în mod greşit instanţa a respins ca tardivă contestaţia în anulare împotriva deciziei pronunţată în recurs, reţinând eronat că a fost prezentă contestatoarea la pronunţarea deciziei civile nr.1018/7.03.2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti; când de fapt această contestaţie era formulată în termenul prevăzut de lege.
Pe de altă parte, s-a arătat de către contestatoare că instanţa nu a avut în vedere faptul că începând cu 1 februarie 2013 a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă, care în dispoziţiile art.5061 Cod procedură civilă prevăd că această cale extraordinară de atac poate fi introdusă în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, situaţie faţă de care şi sub acest aspect, contestaţia iniţială era formulată în termenul prevăzut de lege şi se invocă dispoziţiile art.6 din CEDO cu privire la dreptul la un proces echitabil.
S-a formulat întâmpinare de către intimaţii-pârâţi P.M. şi C.D. prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă invocându-se faptul că nu pot fi introduse două contestaţii în anulare împotriva aceleiaşi decizii în recurs.
S-au mai invocat chestiuni de fond ce vizează judecarea recursului iniţial.
În şedinţa din 6 februarie 2014, Curtea a pus în discuţie excepţia privind admisibilitatea prezentei contestaţii în anulare, fiind vorba de promovarea unei contestaţii în anulare împotriva unei decizii prin care s-a respins ca tardivă prima contestaţie în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.1018/7 martie 2013 din recurs, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi raportat la temeiul de drept invocat de către contestatoare şi anume dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă în sensul unei greşeli materiale.
Prin decizia nr. 279/06.02.2014, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SCM SÂRGUINŢA GIURGIU, reţinând următoarele:
Dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă, prevăd că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Textul enunţat identifică în mod neechivoc atât motivele contestaţiei în anulare speciale, cât şi obiectul acesteia care este reprezentat numai de hotărârile instanţelor de recurs.
Fiind vorba astfel de un text de excepţie, el este de strictă interpretare şi aplicare, aşa încât obiectul contestaţiei în anulare speciale nu poate fi extins la alte hotărâri decât celor pronunţate în recurs.
Aşa fiind, întrucât prezenta contestaţie în anulare este formulată împotriva unei decizii prin care Curtea de Apel s-a pronunţat tot într-o contestaţie în anulare, pe cale de consecinţă nu este posibilă atacarea cu această cale extraordinară de atac, pentru motivele prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, situaţie faţă de care contestaţia în anulare având acest obiect este inadmisibilă.
În ceea ce priveşte susţinerea de altfel subsidiară şi care nu mai poate face obiectul examinării de către instanţă raportat la admiterea excepţiei arătate mai sus şi anume că instanţa nu a avut în vedere faptul că iniţiala contestaţie în anulare s-a formulat după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, Curtea constată că acţiunea iniţială formulată de către această parte s-a promovat la data de 21 iulie 2011, cu mult înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, situaţie faţă de care toate căile de atac sunt analizate în funcţie de legea în vigoare la data introducerii acţiunii şi nu a căii extraordinare de atac.
Faţă de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispoziţiilor art.320 Cod procedură civilă, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
| ← Condiţii pentru valabilitatea clauzei de neconcurenţă în... | Natura juridică a acţiunilor civile pentru care se suspendă... → |
|---|
