Condiţii pentru valabilitatea clauzei de neconcurenţă în raporturile de muncă.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Hotărâre nr. 1133 din data de 28.09.2016
Condiții pentru valabilitatea clauzei de neconcurență în raporturile de muncă. Salariatul care cu rea-credință face imposibilă respectarea de către angajator a clauzei, prin împiedicarea acestuia de a achita indemnizația convenită, nu poate invoca ulterior lipsirea ei de efecte pentru a putea încheia cu o societate concurentă un contract de muncă înainte de expirarea duratei pentru care a fost convenită clauza.
Sentința civilă nr. 1133/28.09.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, sub nr. 2xx/121/2016, reclamanta SC ABC SRL a chemat în judecată pe pârâta SDC, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1x.xxx lei reprezentând despăgubire ca urmare a încălcării clauzei de neconcurență, precum și la plata sumei de 1.xxx lei reprezentând despăgubire ca urmare a încetării contractului individual de muncă înainte de termenul prevăzut în actele adiționale pentru cursurile profesionale.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata de cheltuieli de judecată, iar prin cerere reconvențională a solicitat ca instanța să constate nulitatea clauzei de neconcurență ce face obiectul actului adițional din 1x.0x.2014.
Instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr. X/2014, cu durată nedeterminată, prin care pârâta-reclamanta s-a angajat să presteze activitățile descrise în fișa postului, aferente funcției de asistent medical generalist, în schimbul unui salariu lunar. Prin actul adițional încheiat la 1x.0x.2014, părțile au convenit asupra unei clauze de neconcurență, prin care pentru o perioadă de 6 luni de la încetarea contractului individual de muncă, salariatul (pârâta-reclamantă) se obliga ca, fără consimțământul scris la angajatorului, să nu presteze activități la alte societăți având același obiect de activitate sau un obiect de activitate similar cu cel al angajatorului (reclamanta-pârâtă), existente sau care urmau a se înființa pe teritoriul municipiului unde și-a desfășurat activitatea salariatul. S-a precizat că o listă exemplificativă a societăților existente putea fi consultată de salariat la momentul încetării contractului de muncă.
Totodată, părțile au enumerat activitățile pe care salariatul se angaja să nu le presteze pentru societățile concurente, respectiv activități în departamentul de tratament, aplicarea de tratament și proceduri din domeniul beauty, tratamente faciale invazive și neinvazive, folosind terapii prin lipoliză chimică, mezoterapie, tratamente de tip radiofrecvență - sublative, fotoepilare sau fotoregenerare SPL, tratamente anitcelulitice prin utilizarea tehnologiei VelaSmothPro, tratamente de slăbit prin criolipoliză, Fille H.A. din gama Juverdem, Regenyal, Hyaluronica, Theosyal, tratamente faciale cu oxigen hiperbaric din gama Intra-ceuticals, tratamente cu radiofrecvență Sublime, tratamente faciale de curățare prin micro-dermoabraziune și peeling.
Părțile au mai prevăzut că angajatorul avea dreptul să îl exonereze pe salariat de obligația de neconcurență la data încetării contractului de muncă sau pe parcursul derulării acestuia, prin notificare scrisă adresată salariatului. În schimb, dacă salariatul nu era exonerat de această obligație, angajatorul urma să-i plătească o indemnizație lunară de 50% din media veniturilor salariale brute primite de salariat în ultimele șase luni anterioare datei încetării contractului de muncă, pentru întreagă perioadă de validitate a acestei obligații, în contul bancar indicat de salariat, în scris, la încetarea contractului. Dacă salariatul nu indica un cont bancar sau dacă acesta nu era valid, modalitatea de plată urma a fi stabilită de comun acord, iar salariatul nu era exonerat de obligația de neconcurență dacă nu indica un cont.
Prin același act adițional, părțile au stabilit că dacă salariatul nu respecta clauza de neconcurență, urma să restituie indemnizația primită, precum și să plătească o despăgubire echivalentă cu venitul salarial brut obținut în ultimul an de activitate la angajator.
Printr-un alt act adițional, încheiat la 0x.0x.2014, părțile au stabilit că, urmare a cursurilor de formare profesională specifice funcției, de care salariatul a beneficiat, acesta nu poate avea inițiativa încetării contractului de muncă pentru 6 luni, în caz contrar, urmând a plăti suma de 1.xxx lei cu titlul de daune, ce includ și cheltuielile suportate de angajator cu ocazia organizării cursurilor de formare pe post.
În data de 3x.1x.2015, pârâta-reclamantă a înștiințat în scris pe reclamanta-pârâtă că dorește încetarea contractului de muncă, potrivit art. 55 lit. c din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), iar în cazul în care angajatorul era de acord cu încetarea contractului conform art. 55 lit. b, adică prin acordul părților, a solicitat să i se comunice acest lucru.
Pe cererea formulată de pârâta-reclamantă a fost aplicată o mențiune olografă, "se aprobă încetarea începând cu 2x.1x.2015, în baza art. 81 alin.1 din Codul muncii";.
În data de 04.12.2015, reclamanta-pârâtă a trimis pârâtei-reclamante o notificare prin care îi punea în vedere să indice contul bancar pentru a-i vira sumele de bani reprezentând indemnizația pentru clauza de neconcurență, iar prin adresa nr. X/2015, BRD - GSG Sucursala Galați a precizat reclamantei-pârâte că pârâta-reclamantă a depus cerere de închidere a contului curent în data de 0x.1x.2015.
Instanța a apreciat că se impune soluționarea cu prioritate a cererii reconvenționale, prin care pârâta-reclamantă tinde la anularea clauzei de neconcurență.
Potrivit disp.art. 21 alin.1 din Codul muncii, clauza de neconcurență îl obligă pe salariat ca după încetarea contractului de muncă, o anumită perioadă, să nu presteze în interesul propriu sau al unui terț o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul cu care a semnat clauza, dispoziția legală invocată constituind o excepție de la disp. art. 38 din Codul muncii, întrucât, prin acordul părților, în schimbul obținerii unui avantaj material, la remiterea căruia angajatorul se obligă după încetarea raporturilor de muncă, salariatul acceptă o anumită restrângere a libertății muncii sale.
Pentru a fi valabilă clauza de neconcurență trebuie să existe acordul părților stipulat în contract cu privire la activitățile interzise salariatului, perioada pentru care aceasta își produce efectele, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, aria geografică în care îi este interzisă prestarea activității concurente și cuantumul indemnizației la care se obligă angajatorul.
Încălcarea obligației de a nu-l concura pe angajator ca urmare a inserării în contractul individual de muncă a clauzei de neconcurență face aplicabile dispozițiile art. 24 din Codul muncii, după cum în cazul în care angajatorul este cel care nu respectă obligația asumată prin clauză - nu plătește indemnizația lunară stabilită - fostul salariat se poate considera liberat de obligația de a nu face asumată prin respectiva clauză, în temeiul excepției de neexecutare a contractului (non adimpleti contractus).
Susținerea pârâtei-reclamantei că se impune constatarea nulității clauzei de neconcurență întrucât aceasta nu îndeplinește cumulativ condițiile impuse de art. 21 alin. 2 din Codul muncii nu a fost primită.
Astfel, clauza de neconcurență convenită de părți prevedea că pentru o perioadă de 6 luni de la încetarea contractului individual de muncă, salariatul (pârâta-reclamantă) se obliga ca, fără consimțământul scris la angajatorului, să nu presteze activități la alte societăți având același obiect de activitate sau un obiect de activitate similar cu cel al angajatorului (reclamanta-pârâtă), existente sau care urmau a se înființa pe teritoriul municipiului unde și-a desfășurat activitatea salariatul.
Totodată, părțile au enumerat activitățile pe care salariatul se angaja să nu le presteze pentru societățile concurente, fiind astfel prevăzute toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, astfel încât cererea reconvențională urmează a fi respinsă ca nefondată.
În privința cererii principale, instanța a constatat că primul capăt de cerere avea ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 1x.xxx lei reprezentând despăgubire ca urmare a încălcării clauzei de neconcurență, iar pârâta-reclamantă a invocat că neplata indemnizației lipsește de efecte clauza de neconcurență.
Instanța a reținut că la data de 2x.1x.2015, contractul individual de muncă al pârâtei-reclamante cu reclamanta-pârâtă a încetat, în temeiul art. 81 alin.1 din Codul muncii, ca urmare a demisiei acesteia, și nu ca urmare a acordului părților, măsură cu care trebuia să fie de acord și angajatorul. De altfel, în înștiințarea din 3x.1x.2015, pârâta-reclamantă a solicitat reclamantei-pârâte încetarea contractului de muncă, potrivit art. 55 lit. c din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), iar în subsidiar, în cazul în care angajatorul era de acord cu încetarea contractului conform art. 55 lit. b, adică prin acordul părților, a solicitat să i se comunice acest lucru, ceea ce însă nu s-a întâmplat. Prin urmare, nu există o renunțare a reclamantei-pârâte la clauza de neconcurență.
La data de 0x.1x.2015, pârâta-reclamantă a încheiat contractul individual de muncă nr. 4 cu persoana juridică A SRL, prin care se obliga să desfășoare activitatea de asistent medical în favoarea angajatorului, scopul principal al postului, conform fișei postului, fiind de a furniza servicii de îngrijiri de natură medicală și dermato-cosmetică potrivit prescripțiilor și indicațiilor medicilor.
Noul angajator al pârâtei-reclamantei avea același obiect principal de activitate cu cel al fostului angajator, reclamanta-pârâtă din prezenta cauză, respectiv activități de asistență medicală specializată, după cum rezultă din compararea extrasului ORC privind pe A SRL și a actului constitutiv al ABC SRL, fiind o firmă concurentă prin specificul prestațiilor oferite, multe din procedurile realizate fiind comune celor două persoane juridice, după cum rezultă și din răspunsurile date de pârâta-reclamantă la interogatoriu. Mai mult, cele două persoane juridice au sediul la mai puțin de 200 metri depărtare una de cealaltă, iar cinci foști angajați ai reclamantei-pârâte au plecat pentru a lucra la persoana juridică nou-înființată, după cum a recunoscut și pârâta-reclamată la interogatoriu.
Pârâta-reclamantă a încheiat la câteva zile după încetarea contractului de muncă, nu după 6 luni cum prevedea clauza de neconcurență, un contract de muncă cu un terț care desfășura o activitate aflată în concurență cu fostul său angajator, încălcând astfel clauza de neconcurență convenită cu acesta.
În privința neplății indemnizației de neconcurență, instanța a reținut că, prin comportamentul său, pârâta-reclamantă a făcut imposibilă îndeplinirea acestei obligații de către fostul angajator. Astfel, deși avea obligația să indice, în scris, la încetarea contractului, contul bancar în care urma să i se facă plata, pârâta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație, mai mult, urmare notificării adresate în acest scop de reclamanta-pârâtă, primite în data de 0x.1x.2015, pârâta-reclamantă și-a închis contul în care primea anterior salariul, în data de 0x.1x.2015, intenția sa de a face imposibilă primirea indemnizației pentru a putea invoca ulterior lipsa de efecte a clauzei de neconcurență fiind vădită.
Cum părțile au convenit că dacă salariatul nu indica un cont bancar sau dacă acesta nu era valid, modalitatea de plată urma a fi stabilită de comun acord, iar salariatul nu era exonerat de obligația de neconcurență dacă nu indica un cont, având în vedere că suma de 1x.xxx lei nu a fost contestată și reprezenta venitul salarial brut obținut în ultimul an de activitate la angajator, instanța a obligat-o pe pârâta-reclamantă să plătească această sumă reclamantei-pârâte cu titlu de despăgubire pentru încălcarea clauzei de neconcurență.
Referitor la cel de al doilea capăt al cererii principale, instanța a reținut că prin actul adițional încheiat la 0x.0x.2014 pârâta s-a obligat să nu înceteze contractul de muncă din inițiativa sa, pentru o durată de 6 luni, începând cu 0x.0x.2014, adică până în 0x.0x.2015, în caz contrar, urmând a plăti suma de 1.xxx lei cu titlul de daune, ce includ și cheltuielile suportate de angajator cu ocazia organizării cursurilor de formare pe post.
Or, contractul individual de muncă al pârâtei-reclamante cu reclamanta-pârâtă a încetat la data de 2x.1x.2015, clauza fiind astfel respectată. Pe cale de consecință, acest capăt de cerere urmează a fost respins ca nefondat.
| ← Sanctiunea nepublicarii unui Ordin in Monitorul Oficial al... | Obiectul contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 Cod... → |
|---|
