Obligare la eliberarea adeverinţei privind stagiul de cotizare şi sporurile realizate la o societate comercială desfiinţată. Calitatea procesuală pasivă a Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 1706 din 2 aprilie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 7074 din 19 decembrie 2011 a Tribunalului Sălaj s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj, a necompetenţei materiale a instanţei, precum şi a inadmi sibilităţii acţiunii, invocate de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj.
S-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M. împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj, pe care a obligat-o să elibereze la cererea reclamantei o adeverinţă care să cuprindă stagiul realizat în sistemul public de pensii, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii, alte sporuri şi majorări salariale primite în perioada în care a fost angajată la SC F.B. SA Zalău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii au fost respinse, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat pârâtei, eliberarea de copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care a lucrat la F.B. Zalău.
Pârâta a refuzat acest lucru cu motivarea că solicitarea nu face obiectul activităţii şi atribuţiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din Legea nr. 16/1996 trebuind să fie Arhivele Naţionale.
Poziţia astfel exprimată, a arătat fără putinţă de tăgadă că pârâta nu doreşte să onoreze solicitarea reclamantei.
Prin urmare, faţă de acest refuz explicit, şi în egală măsură, actual, acţiunea reclamanţilor nu poate fi paralizată prin faptul că aceştia nu ar fi urmat procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 ori pentru că acţiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în Legea nr. 554/2004.
Conform art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004, persoană vătămată este „orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri”.
Astfel, refuzul de a emite o adeverinţă cu menţiunile solicitate nu poate fi asimilat cu un act administrativ vătămător, conform articolului mai sus menţionat.
Prin urmare, excepţia inadmisibilităţii cererii a fost respinsă.
Tot pentru aceleaşi motive a fost respinsă şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei deoarece nu ne aflăm în situaţia unei acţiuni în contencios administrativ, ci în prezenţa unui litigiu de muncă.
Pârâta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj este depozitara documentelor solicitate de către reclamanţi, prin urmare nu se poate susţine că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanţii nu ar putea solicita documente de la o instituţie a statului care nu le deţine.
În aceeaşi ordine de idei, s-a reţinut că pârâta Direcţia Judeţeană Sălaj a Arhivelor Naţionale, care nu deţine aceste documente, nu poate fi obligată a le elibera chiar dacă, potrivit art. 18 din Legea nr. 16/1996, în cazul desfiinţării unei persoane juridice
documentele cum sunt cele solicitate de reclamanţi trebuie preluate de Arhivele Naţionale.
Asupra fondului cauzei, instanţa a reţinut că la data de 8 ianuarie 2004 D.D.F.S.S. Sălaj (a cărei succesoare este D.M.P.S. Sălaj), iar apoi A.J.P.S Sălaj a procedat la recepţia actelor care generează relaţii de pensii din cadrul S.C. Filatura S.A. Zalău, sens în care sa încheiat un proces-verbal de recepţie.
După această preluare, pârâta D.M.P.S. Sălaj a iniţiat o corespondenţă oficială cu diverse instituţii ale statului, cu scopul declarat ca acestea să preia arhiva S.C. F.B. S.A.
Astfel, pârâta D.M.P.S. Sălaj s-a adresat cu memorii Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale precum şi Casei Judeţene de Pensii Sălaj.
Aceste demersuri au rămas însă fără rezultat astfel că şi în prezent documentele care atestă stagiile de cotizare ale angajaţilor fostei S.C. F.B. S.A. Zalău (pentru care s-a dispus lichidarea judiciară) se află în păstrarea pârâtei A.J.P.S. Sălaj.
Prin urmare, refuzul pârâtei de a elibera copii ale actelor necesare reclamanţilor pentru reglementarea raporturilor lor cu Casa Judeţeană Sălaj este nejustificat.
Abilitarea legală a pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj ori a unei alte instituţii a statului de a depozita documentele relative la stagiile de cotizare ale reclamanţilor se constituie într-o dispută care nu are legătură cu solicitarea reclamanţilor şi care nu poate să lezeze interesele legitime ale acestora.
Pentru cele ce preced, în baza art.159 alin.(1) din Legea nr. 263/2010 şi art.125, 126 din H.G. nr.257/2011 instanţa a admis acţiunea reclamantei conform dispozitivului sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Sălaj, solicitând admiterea recursului şi desfiinţarea sentinţei ca nelegală şi netemeinică şi respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă, ca fiind îndreptată împotriva unei instituţii fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului s-au formulat următoarele critici:
1. Recurenta invocă în primul rând necompetenţa completului de litigii de muncă, susţinând că soluţionarea cauzei intră sub incidenţa Legii nr.554/2000 - legea contenciosului administrativ.
Arată recurenta că Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj nu este succesoarea în drepturi a S.C. F.B. Zalău S.A. (fostul angajator al reclamantei), iar competenţa instanţelor de litigii de muncă izvorăşte din contractul individual de muncă sau dintr-un litigiu legat de contractul colectiv de muncă, însă în cauză nu s-a pus problema unui astfel de litigiu, întrucât reclamanta nu a fost salariată a instituţiei recurente.
De asemenea, cererea reclamantei nu a intrat nici sub incidenţa Legii nr. 19/2000 şi nici a Legii nr. 263/2010 privind sistemul de pensii. În consecinţă, solicitarea reclamantei se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
2. Inadmisibilitatea cererii. Invocând prevederile art. 1 şi art. 11 alin. 1, 2 şi 5 din Legea nr. 554/2004 recurenta susţine că acţiunea este inadmisibilă, întrucât că reclamanta s-a adresat AJPS Sălaj în data de 27.10.2011 solicitând eliberarea de copii după statele de plată precum şi orice alte asemenea documente care să ateste vechimea în muncă,
inclusiv sporurile, la care i s-a răspuns în termen legal în data de 15.06.2011. Se solicită a se constata că un lucru s-a solicitat prin cererea iniţială şi alta prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, având în vedere prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ procedura prealabilă este obligatorie, procedură pe care reclamanta a ignorat-o.
3. Recurenta a mai susţinut că solicitarea reclamantei este imposibilă şi ilegală, sens în care arată că instanţa de judecată trebuie să ţină cont de faptul că AJPS Sălaj are în păstrare doar state de plată ale fostei societăţi comerciale desfiinţate, state de plată care nu sunt documente individuale, ci reprezintă documente colective ce conţin date despre drepturile salariale ale mai multor salariaţi. Aceste documente nu pot fi eliberate unor persoane fizice având un caracter de confidenţialitate.
4. La pronunţarea acestei sentinţe, instanţa de judecată nu a ţinut cont de faptul că AJPS Sălaj are în păstrare doar state de plată ale fostei societăţi comerciale desfiinţate. Practic prin sentinţa civilă atacată, instanţa de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, precum şi ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C.pr.civ.). Statele de plată constituie documente justificative, contabile şi care conţin date cu caracter personal ce nu pot fi eliberate şi nici chiar puse la dispoziţia unor terţe persoane. În această situaţie se ridică întrebarea cum va putea fi îndeplinită această obligaţie pentru alte sute de foşti salariaţi, dacă se vor preda reclamantei statele de plată.
5. Recurenta critică sentinţa şi sub aspectul obligării AJPS Sălaj la eliberarea stagiilor de cotizare corespunzătoare sporurilor primite de reclamantă. Această obligaţie instituită în sarcina AJPS Sălaj este imposibil de îndeplinit datorită faptului că nu este creator al statelor de plată, nu este succesoare în drepturi a fostei unităţi desfiinţate şi nu deţine documente şi date din care să rezulte contribuţiile achitate statului de fosta societate comercială desfiinţată. Mai mult de atât, nu poate confirma sau infirma că au fost achitate contribuţiile sociale către bugetul de stat. Având în vedere sensul noţiunii de stagiu de cotizare, astfel cum este reglementat prin Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 consideră că această obligaţie este imposibil de executat de o instituţie publică care nu deţine datele necesare.
6. Lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei AJPIS Sălaj.
Sub acest aspect recurenta arată că începând cu data de 01.01.2012, prin prevederile OUG nr. 113/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, AJPS Sălaj a fost reorganizată, iar instituţia nou înfiinţată nu are atribuţii în sensul celor stabilite de instanţa de judecată. În acest sens recurenta face trimitere la prevederile art. 16 din OUG nr. 113/2011 care reglementează atribuţiile acestei instituţii.
Pe fond recurenta arată că preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr. 53853 din 28.05.2001 a Ministerului Muncii aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului SC F.B. SA Zalău.
În perioada de la intrarea în vigoare a Legii nr. 16/1996 şi până la apariţia Legii nr. 358/2002, structura organizatorică a Ministerului Muncii a suferit modificări esenţiale, în sensul desprinderii din cadrul direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială a caselor judeţene de pensii.
Prin adoptarea HG nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor şi/sau deţinători de documente persoane juridice, care s-au desfiinţat, casele de pensii aveau obligaţia de a prelua "documentele cu valoare practică,
referitoare la stagiile de cotizare realizate de asiguraţi în sistemul public de pensii ale creatorilor de documente, care În condiţiile legii, se desfiinţează, se preiau de casele teritoriale de pensii în raza cărora şi-au avut sediul aceştia" «Documentele ce urmează a fi preluate de casele teritoriale de pensii sunt statele de plată a salariilor şi centralizatoarele acestora, corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului, precum şi documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau II de muncă, respectiv condiţii speciale sau deosebite de muncă». La solicitarea DMPS Sălaj, Casa de Pensii Sălaj, cât şi Casa Naţională de Pensii au refuzat preluarea acestei arhive motivând lipsa de spaţiu şi de personal, iar mai apoi că se aşteaptă modificarea Legii nr. 16/1996, modificare ce s-a produs în anul 2006.
Prin OUG nr. 39/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 474/2006, art. 18 din Legea nr. 16/1996 a fost modificat în sensul « În cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele ..., cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale.» În consecinţă, obligaţia de a prelua şi implicit de a elibera copii, extrase şi certificate privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare revin Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale, instituţie care refuză preluarea acestei arhive invocând lipsa de personal şi spaţiu
Extinderea aplicării Legii nr. 16/1996, respectiv obligarea AJPS Sălaj la eliberarea unor astfel de adeverinţe ar duce la blocaje în activitatea instituţiei, întrucât nu dispune de spaţiu şi nici de personal specializat. Activitatea prevăzută de Legea Arhivelor Naţionale presupune existenţa unui personal calificat în profesia de arhivar, întrucât documentele trebuie manipulate, arhivate şi gestionate.
Având în vedere lipsa unui act normativ în vigoare, prin care AJPS Sălaj să fie obligată la eliberarea de acte referitoare la stagiile de cotizare a foştilor salariaţi ai SC
F.B. SA Zalău, precum şi lipsa de personal specializat în a elibera asemenea documente, solicită respingerea acţiunii.
În drept recurenta a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, OUG nr. 39/2006, OUG nr. 113/2011, Ordinul nr. 50/1990.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
- În ce priveşte primul motiv de recurs invocat Curtea reţine că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale Sălaj, în mod corect a apreciat prima instanţă că litigiul de faţă nu se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Astfel, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri de către o autoritate publică.
Aceste dispoziţii legale trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, care definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă din dispoziţiile legale citate anterior că, pentru a fi în prezenţa unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorităţi publice, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 2 lit. b din Legea nr. 554/2004, care acţionează în regim de putere publică.
Ori, în cauză reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară temporară a arhivei SC Filatura Bumbac SA Zalău, societate desfiinţată, temeiul cererii reclamantei fiind dispoziţiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
În consecinţă, deşi pârâta a refuzat să dea curs solicitării reclamantului, nu se poate reţine că aceasta s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reţinute anterior, respectiv că a acţionat în regim de putere publică.
Prin urmare, recurenta neacţionând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, refuz care să vină din partea unei autorităţi publice, în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate atrage, în speţă, competenţa instanţei de contencios administrativ.
- Cum în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 554/2004, conform considerentelor de mai sus, în mod corect a reţinut instanţa de fond că demersul judiciar al reclamantei nu este supus procedurii prealabile reglementate de actul normativ invocat şi, implicit, nu se poate reţine că acţiunea era supusă termenelor reglementate de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
- Motivul de recurs invocat de pârâta recurentă prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 6 cod proc. civ. apare ca fiind, de asemenea, nefondat, întrucât dispoziţia primei instanţe nu a vizat eliberarea către reclamantă a statelor de plată deţinute de pârâtă, instanţa dispunând obligarea pârâtei să elibereze la cererea reclamantei o adeverinţă care să cuprindă stagiul realizat în sistemul public de pensii, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii, alte sporuri şi majorări salariale primite în perioada în care reclamanta a fost angajată la SC F.B. SA Zalău.
Faptul că statele de plată sunt documente ce conţin date despre drepturile salariale ale mai multor salariaţi nu împiedică recurenta să execute obligaţia instituită în sarcina sa prin hotărârea instanţei de fond, întrucât aceasta poate fi îndeplinită prin eliberarea unei adeverinţe cuprinzând datele şi informaţiile referitoare la activitatea desfăşurată de reclamantă pe baza documentelor deţinute şi verificabile.
- Perioada în care reclamanta şi-a desfăşurat activitatea la S.C. F.B. S.A este anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, act normativ care este bazat pe principiul contributivităţii şi reglementează rolul Casei Judeţene de Pensii de a atesta plata contribuţiilor sociale.
Or, în raport de perioada la care se referă acţiunea reclamantei, anterioara datei de 01.04.2001, sunt incidente în cauză dispoziţiile Decretului nr.389/1972, care prin art.1 şi art.3 stabileşte că angajatorul depune contribuţia de 15% asupra câştigului brut, ceea ce semnifică sub acest aspect probatoriu că deţine documentele justificative ale acestei operaţiuni care fac parte din arhiva preluată de pârâtă.
Prin urmare, pârâta îşi va putea executa obligaţia privind stagiul de cotizare prin menţionarea plăţii contribuţiilor datorate asupra veniturilor realizate de reclamantă, conform Decretului nr.389/1972, în măsura în care rezultă acest aspect din documentele deţinute.
- Referitor la motivele de recurs vizând fondul cauzei şi calitatea procesuală pasivă a recurentei Curtea reţine că reclamanta este îndreptăţită conform art. 40 alin. 2 lit. h Codul muncii, să obţină de la fostul angajator toate documentele care atestă calitatea sa de salariat.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naţionale, persoanei juridice angajatoare îi revine obligaţia de a păstra documentele create sau deţinute, în categoria cărora intră statele de plată la care se referă acţiunea reclamantei.
Această obligaţie îi revenea fostului angajator al reclamantei, respectiv S.C. F.B.
S.A, însă ca urmare a încetării existenţei sale ca persoană juridică în anul 2001, obligaţia păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996 Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sau direcţiilor judeţene ale acestuia.
Deşi norma juridică menţionată anterior a fost modificată prin instituirea obligaţiei de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Casei Judeţene de Pensii Sălaj, iar ulterior Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, Curtea constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligaţii; or, consecinţele disputei între instituţiile locale din judeţul Sălaj cu privire la păstrarea documentelor fostei S.C. F.B. S.A. nu pot să se repercuteze asupra foştilor salariaţi, îndreptăţiţi să obţină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, în prezent instituţia recurentă are obligaţia eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligaţia de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum şi de deţinător faptic al acestei arhive.
Faptul că o asemenea atribuţie nu se regăseşte printre atribuţiile pârâtei reglementate prin dispoziţiile OUG nr. 113/2011 este lipsit de relevanţă, deoarece obligaţia sa de eliberare a datelor solicitate de reclamantă nu rezultă din dispoziţiile pe care le invocă, ci din prevederile Legii nr. 16/1996, coroborate cu împrejurarea deţinerii faptice a arhivei fostului angajator.
Curtea reţine astfel că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtei recurente, reţinând totodată că recunoaşterea dreptului reclamantei nu este condiţionată de existenţa mijloacelor materiale ale pârâtei pentru eliberarea actelor solicitate de aceasta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Notă. În acelaşi sens, şi Decizia civilă nr. 1707 din 2 aprilie 2013 şi Decizia civilă nr. 1724 din 3 aprilie 2013.
| ← Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Mamă care a născut... | Revoluţionar. Decizie de impunere pentru recuperarea unor sume... → |
|---|
