Ordin de protecţie – evacuare si obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă de 100 metri faţă de reclamantă – art. 23 din Legea nr. 217/2003
| Comentarii |
|
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Sentinţă civilă nr. 197 din data de 08.02.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede la nr. 486/292/2013, reclamanta BM a chemat în judecată pe paratul BP, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva paratului în sensul evacuării temporare a acestuia din domiciliul comun din comuna M, jud. Teleorman și obligarea pârâtului de a păstra o distanță de minim 100 de metri față de reclamantă.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 28.10.1989, iar în urmă cu aproximativ 3 ani relațiile dintre ei s-au deteriorat foarte mult întrucât pârâtul provoacă deseori scandal în familie, îi adresează cuvinte jignitoare, o amenință și o lovește de nenumărate ori chiar iî prezența fiicei lor.
Reclamanta a mai susținut că paratul a intrat într-o relație de concubinaj cu fina lor de cununie iar pe rolul judecătoriei Roșiorii de Vede a fost înregistrat dosarul civil nr.4092/292/2012 ce are ca obiect divorțul părților.
Reclamanta a mai susținut ca in data de 12.12.2012, in timp ce se afla in imobilul din com. Măldăeni Jud. Teleorman, pârâtul a lovit-o în zona feței cu o lopată,a provocându-i un traumatism de piramidă nazală, incident în urma căruia reclamanta fost internata timp de 5 zile la Spitalul Caritas din Roșiorii de Vede.
Reclamanta a arătat că pentru acest lucru a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente - dosar nr.2768/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede, iar la data de 22.01.2013 s-a început urmărire penală față de pârâtul BP sub aspectul săvârșirii infracțiuni de lovire sau alte violențe.
Reclamanta a mai învederat instanței ca paratul locuiește in același imobil cu ea, cu minora BLF si BL, si deși locuiesc in camere separate, reclamanta susține ca ii este teama de parat întrucât si in prezent manifesta un comportament agresiv atât fizic cat si verbal.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 217/2003.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu martori si înscrisuri.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru potrivit Legii nr. 217/2003.
Reclamanta a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri : formularul tipizat pentru emiterea ordinului de protecție, dovada din programul Ecris a înregistrării dosarului 4092/292/2012, dovada începerii urmăririi penale în dosarul penal nr.2768/P/2012, certificatul medico-legal nr.1197/C/2468 din 18.12.2012, scrisoarea medicala (fila 10), bilet de ieșire din spital din data de 18.12.2012 (fila11), certificat de naștere BLF, precum și două fotografii la fila 16 și 17.
La solicitarea reclamantei, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar si, față de caracterul urgent al procedurii, a respins ca inadmisibilă proba testimonială.
Pârâtului i-a fost asigurată apărarea obligatorie din oficiu, conform dispozițiilor art.27 alin.4 din Legea nr.217/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.25/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Din susținerile reclamantei, din certificatul de naștere al minorei BLF, precum si din înscrisul dovada din programul Ecris a înregistrării dosarului 4092/292/2012, instanța a reținut că reclamanta si pârâtul sunt căsătoriți si locuiesc împreună în domiciliul comun din com. M Jud. Teleorman.
Instanța retine ca afirmația reclamantei potrivit căreia in data de 12.12.2012 a fost lovita de câtre parat, incident in urma căreia a fost internata in spital, își găsește suport probatoriu in înscrisurile depuse la dosar care se coroborează relevând situația de fapt reținută.
Astfel, susținerea reclamantei este confirmata in primul rând de scrisoarea medicala din data de 13.12.2012 a Spitalului Caritas prin care se arata ca reclamanta a fost consultata medical si s-a stabilit ca aceasta a suferit o fractura fără deplasare oase proprii nazale prin heteroagresiune declarata, plaga contuză piramida nazala si leucocitoza, document care se coroborează si cu biletul de ieșire din spital din data de 18.12.2012 care atesta ca in urma diagnosticului stabilit reclamanta a fost internata in Spitalul Caritas din data de 1312.2012 pana la data de 18.12.2012.
Din certificatul medico-legal nr.1197/C/2468 din 18.12.2012 instanța retine diagnosticul stabilit a fost confirmat de medicul legist care a concluzionat ca reclamanta a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur, leziuni care pot data din data de 12.12.2012, data la care si reclamanta susține ca a fost lovita de parat.
De asemenea, instanța retine ca existenta agresiunii si diagnosticul pot fi reținute si din fotografiile depuse la dosar la filele 16 si 17, iar situația tensionata dintre parți este confirmata si faptul ca pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede a fost înregistrat dosarul nr. 4092/292/2012 având ca obiect cererea de divorț formulata de către reclamanta.
Coroborarea înscrisurilor probatorii menționate cu adresa nr. 2768/P/2012 din data de 29.01.2013 fila 7, emisa de Parchetul Roșiorii de Vede, prin care se confirma faptul ca fata de parat s-a început urmărire penala pentru infracțiunea prevăzuta de art. 180 alin 2 indice 1 C.pen săvârșita asupra reclamantei, creează instanței convingerea ca in cauza exista date care pot conduce la concluzia existentei unei suspiciuni rezonabile cu privire la posibilitatea săvârșirii de către parat a faptei de lovire a reclamantei din data de 12.12.2012.
În drept, potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, ,, persoana a cărei viata , integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei , poate solicita instanței , ca în scopul înlăturării stării de pericol , sa emită un ordin de protecție , prin care sa se dispună cu caracter provizoriu , una sau mai multe dintre următoarele masuri sau obligații :a ) evacuarea temporara a agresorului din locuința familiei , indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate ; b) reintegrarea victimei si , după caz a copiilor în locuința familiei ; c) limitarea dreptului de folosința al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi partajata încât agresorul sa nu vina în contact cu victima ; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distante minime determinata fata de victima , de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia , ori fata de reședința , locul de munca sau unitatea de învățământ a persoanei protejate ; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventează sau le vizitează periodic ; f) interzicerea oricărui contact , inclusiv telefonic , prin corespondenta sau în orice alt mod cu victima ; g ) obligarea agresorului de a preda politiei armele deținute ; h ) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora .
Față de starea de fapt reținută, instanța apreciază ca rămânerea pârâtului în proximitatea reclamantei prezintă un real pericol pentru integritatea fizică și psihică a acesteia, existând suficiente indicii că pârâtul agresor ar putea săvârși și alte acte de violență împotriva reclamantei. De altfel, Legea nr. 217/2003 prin reglementarea "ordinului de protecție"; a urmărit crearea unei modalități de protejare a victimelor violenței în familie, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive, prevăzând în art. 23 trei condiții de admisibilitate: a)constatarea comiterii unui act de violență b)actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei c)actul este unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile amintite, instanța va BP, privind următoarele măsuri:
- evacuarea temporara a paratului pe o perioada de 7 zile de la data punerii in executare a prezentei dispoziții din domiciliul comun al familiei B, din comuna M Jud. Teleorman, indiferent daca paratul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului in condițiile art. 23 alin 1 lit. b din legea 217/2003.
- obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minim 100 m. față de reclamanta in condițiile art. 23 alin 1 lit. d din Legea 217/2003. pe aceeași perioada de 7 zile de la data puneri in executare.
Fără a nega dreptul paratului la viata privata si de familie, drept prevăzut de art. 8 din CEDO, instanța a analizat respectarea unui echilibru just intre acest drept al paratului si dreptul reclamantei la integritate fizica si psihica precum si același drept la viata privata si de familie, drepturi recunoscute si protejate de Convenție.
Astfel instanța a cercetat daca obligațiile dispuse in sarcina paratului reprezintă masuri necesare, proporționale cu scopul urmărit si sunt masuri rezonabile prin prisma circumstanțelor cauzei, si a considerat ca masurile dispuse îndeplinesc condițiile enumerate anterior, având in vedere ca acestea au fost dispuse provizoriu si pe o perioada scurta de timp.
Dat fiind că ingerința asupra drepturilor fundamentale ale celui împotriva căruia se emite ordinul de protecție este una serioasă, instanța stabilește ca durata măsurilor luate să fie de 7 zile, procedura de urgență nepermițând administrarea unor probe ample care să releve situația de fapt în toată complexitatea ei, insa acest lucru nu răpește dreptul reclamantei de a solicita din nou un alt ordin de protecție in cadrul căruia sa administreze un probatoriu mai amplu prin administrarea inclusiv a probei testimoniale, martorii fiind aduși la judecarea cererii de urgenta.
De asemenea, având in vedere ca evacuarea provizorie a paratului reprezintă o ingerință serioasă asupra drepturilor sale fundamentale, în temeiul art. 29 alin 2 din Legea 217/2003 interpretat per a contrario, instanța a dispus ca executarea măsurii evacuării sa se facă cu somație si cu acordarea unui termen paratului, de o ora de la momentul somației, pentru a-i da posibilitatea să se pregătească si să părăsească domiciliul comun.
În temeiul art. 31 din Legea nr. 217/2003, hotărârea va fi comunicată structurilor de poliție în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului.
| ← ORDIN DE PROTECTIE. Jurisprudență Familie (infracţiuni şi... | Prescripţii . Somaţie de plată . Clauză abuzivă → |
|---|
