DESFACEREA CASATORIEI. Jurisprudență Situaţii la divorţ
| Comentarii |
|
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Sentinţă civilă nr. 511 din data de 21.02.2013
Prin cererea introdusă la această instanță și înregistrată la nr.3688/292 din 22 octombrie 2012, reclamantul M.V. a chemat-o în judecată pe pârâta M.M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța: să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 15 septembrie 1990 la Primăria Municipiului Gheorghe Gheorghiu Dej, județul Bacău, în temeiul art.373 lit.c Cod civil; după desfacerea căsătoriei să se dispună ca părțile să revină la numele avute anterior încheierii căsătoriei.
În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la 15.09.1990, căsătorie din care au rezultat 2 fete, majore la data sesizării în cauză. Cei doi soți s-au despărțit în fapt în luna iulie 2010 când pârâta a plecat la muncă în Italia, refuzând să mai revină în țară, de la despărțirea în fapt cei doi soți nemaireluând conviețuirea.
În drept au fost avute în vedere disp. art. 373 lit.c Cod civil, potrivit cărora ,,Divorțul poate avea loc la cererea unuia dintre soți și în ipoteza separației în fapt a acestora de cel puțin 2 ani"; în raport de data sesizării instanței. De asemenea, au mai fost menționate și dispozițiile art.373 lit. a cod civil potrivit cărora - căsătoria va fi desfăcută și prin acordul soților în ipoteza în care pârâta va consimți în acest sens. În dovedire reclamantul a depus înscrisuri și a solicitat audierea a doi martori, în vederea dovedirii datei despărțirii părților în fapt.
În contradictoriu, pârâta a înțeles să formuleze întâmpinare și cerere reconvențională, în întâmpinare și-a exprimat acordul cu desfacerea căsătoriei lor, în temeiul dispozițiilor art.373 lit.c Cod civil iar prin cererea reconvențională a solicitat ca instanța să-i încuviințeze, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie.
În motivare a susținut că, într-adevăr, locuiește și lucrează în Italia, unde este înregistrată fiscal, deține carte de identitate eliberată de autoritățile competente italiene, are încheiat contract de muncă tot pe numele de M ., nume cu care este cunoscută și la locul de muncă, de vecini, colegi, argumente în temeiul cărora solicită instanței să-i încuviințeze să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie. A mai avut în vedere și dorința de a purta același nume și în continuare, după divorț, cu cele două fiice majore ale părților, prin schimbarea numelui fiindu-i afectat interesul atât moral cât și material. Prejudiciul material a fost precizat în sensul că va fi costisitoare procedura schimbării actelor de identitate, pașaport, carte de identitate, va trebui să informeze instituțiile publice iar cel moral a fost motivat prin aceea de a da explicații tuturor privind schimbarea numelui.
La data de 06 decembrie 2013 a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu fiica majoră a părților, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligat reclamantul să-i plătească pensie de studii aferentă cotei de ¼ din veniturile nete pe care le realizează, de la data formulării cererii până la data finalizării studiilor, în motivare a susținând că este în continuarea studiilor, fiind înscrisă la facultate, curs de zi, la buget, în anul II, mama acesteia, pârâta îndeplinindu-și obligația de întreținere atât în ce-o privește pe intervenientă cât și pe sora sa.
În ședința publică din 07.02.2013 instanța a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție în interes propriu, dat fiind obiectul acesteia, în temeiul art.52 Cod procedură civilă.
Față de precizarea reclamantului în sensul că este încadrat cu contact individual de muncă la S.C. ….. SRL, punct de lucru Măldăeni, au fost solicitate relații privind veniturile nete realizate de acesta, relații comunicate și potrivit cărora acesta figurează angajat începând cu data de 18 octombrie 2012, cu contract individual de muncă, veniturile nete aferente perioadei noiembrie 2012 - ianuarie 2013 fiind în medie lunară de 566 lei.
Având în vedere probele administrate și poziția procesuală a părților în cază, instanța reține:
Din originalul certificatului de căsătorie rezultă că cei doi soți s-au căsătorit la data de 15 septembrie 1990, iar din depozițiile martorilor audiați în speță rezultă că cei doi soți și-au stabilit domiciliul comun în localitatea Onești, de unde a intervenit și despărțirea acestora în fapt, începând cu vara anului 2010, dată de la care nu au mai reluat conviețuirea, reclamantul locuind la părinții acestuia. Despărțirea în fapt a fost determinată de atitudinea pârâtei de a pleca în străinătate, de unde nu a mai înțeles să revină în țară, motivând condițiile de trai existente în România.
Reținând și poziția procesuală a pârâtei, care și-a exprimat acordul cu desfacerea căsătoriei prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, întemeiată pe art.373 lit. c Cod civil, potrivit cărora poate avea loc divorțul și în situația în care separația în fapt a soților a durat cel puțin doi ani față de data sesizării instanței, cum în cauză a fost înregistrată cererea de divorț la Judecătoria Roșiorii de Vede la data de 22 octombrie 2012, dat fiind că, față de vara anului 2010, când se invocă despărțirea în fapt a celor doi soți, a trecut mai mult de 2 ani, fiind incidente prevederile legale invocate, s-a dispus în consecință.
În ce privește culpa privind pronunțarea divorțului, instanța a avut în vedere art.379 alin.2 Cod civil potrivit căruia divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, în ipoteza prevăzută de art.373 lit.c Cod civil, sens în care se va dispune și în speță.
Privind cererea reconvențională formulată de pârâtă, având ca obiect încuviințarea păstrării numelui dobândit prin căsătorie, în temeiul art.383 alin.2 cod civil, instanța a reținut că motivele invocate de aceasta în cerere nu sunt temeinice pentru a-i justifica interesul, în acest sens fiind avută în vedere și jurisprudența în materie. S-a statuat că, în situația în care soții nu se înțeleg în privința numelui după desfacerea căsătoriei, instanța poate, pentru motive temeinice, să încuviințeze ca soțul să-și mențină numele luat la încheierea căsătoriei, nefiind asimilată motivelor temeinice împrejurarea că va fi pusă în situația de a-și schimba actele în care figurează cu numele dobândit prin căsătorie, respectiv aceea că ar trebui să dea explicații persoanelor care o cunosc. Prin noțiunea de motive temeinice se înțelege orice interes care ar fi vătămat prin schimbarea numelui, interes care poate fi atât moral cât și material (în acest sens decizia civilă nr.1467/1980 a T.S.).
Pe considerentele expuse, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă, iar în temeiul art.383 alin.3 Cod civil, s-a dispuns ca după desfacerea căsătoriei pârâta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei.
În temeiul art.499 alin.3 cod civil, potrivit căruia părinții sunt obligați să-l întrețină pe copilul devenit major dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, a obligat reclamantul să-i plătească intervenientei pensie de studii aferentă cotei de ¼ din venitul net lunar, de 566 lei, rezultat din adresa eliberată de societatea comercială unde acesta este încadrat, în drept fiind avute în vedere și prevederile art.529 alin.2 cod civil, sumă ce va fi indexabilă de drept, trimestrial, potrivit indicelui de rată al inflației, în temeiul art.531alin.2 Cod civil.
| ← Ordonanta Presedintiala. Jurisprudență | ORDIN DE PROTECTIE. Jurisprudență Familie (infracţiuni şi... → |
|---|
