Ordinea de soluţionare a excepţiilor: excepţia lipsei calităţii procesuale active în procedura insolvenţei, excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea cererii de recuzare
| Comentarii |
|
Anterior acordării cuvântului părţilor cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorei în procedura insolvenţei, judecătorul sindic era ţinut să soluţioneze excepţia lipsei calităţii procesuale a aceleiaşi creditoare în formularea cererii de recuzare.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2327 din 29 noiembrie 2011
Prin Sentința nr. 798/18 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. 2291/99/2007 al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic a hotărât: confirmarea planului de reorganizare a debitoarei SC F. SA, propus de administratorii judiciari S. IPURL și C.I.T. SPRL; plata onorariului practicienilor de insolvență numiți în temeiul dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006, în sumă de 9.920 lei (TVA inclus), către C.H. IPURL, la care se adaugă cheltuielile de transport în sumă de 450 lei și suma de 10.882,50 lei, incluzând onorariu, cheltuieli de cazare și transport, precum și TVA, către practicianul de insolvență A.M.C.; conducerea activității curente a debitoarei, începând cu data confirmării planului, de către administratorul special M.R., sub supravegherea administratorilor judiciari; punerea în aplicare a planului de reorganizare numai după inventarierea de către administratorii judiciari a tuturor bunurilor, urmată de evaluarea acestora, individual și în bloc; vânzarea se va efectua - după întocmirea regulamentului de vânzare - cu aprobarea creditorilor și a adunării creditorilor, interzicându-se vânzarea sub formă de pachete cu preț global, în care bunurile să nu fie individualizate; obligația administratorului judiciar de a înregistra un raport (și de a-l publica în B.P.I.), cerând intrarea debitoarei în faliment, dacă aceasta nu se conformează planului sau înregistrează pierderi care periclitează realizarea planului de reorganizare; obligația administratorului judiciar de a înregistra la grefa instanței un raport trimestrial asupra situației financiare a averii debitorului (însoțit de dovada notificării tuturor creditorilor, prin B.P.I.), lista încasărilor și a plăților, lista cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activității (însoțite de aprobarea comitetului creditorilor); obligația administratorului judiciar de a convoca adunarea generală a creditorilor (în maxim 5 zile de la data ședinței comitetului creditorilor), pentru a adopta măsurile ce se impun, în situația în care comitetul creditorilor nu aprobă raportul și situația privind cheltuielile efectuate.
în considerentele Sentinței, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele aspecte:
- adunarea creditorilor, legal constituită la data de 8 septembrie 2010, prin întrunirea unui procentaj de 85,6799% din totalul creanțelor garantate înscrise la masa credală, cu drept de vot, a acceptat planul de reorganizare înregistrat la dosar la data de 23 iunie 2010 - 3 categorii de creditori, din cele 4 categorii care au votat, acceptând planul, iar categorii defavorizate nu au existat;
- judecătorul sindic a constatat că planul respectă dispozițiile art. 95 din Legea nr. 85/2006, a reținut concluziile practicienilor în insolvență A.M.C. și C.H. IPURL - numiți pentru a se pronunța cu privire la posibilitatea de realizare a planului de reorganizare - și a analizat cererea administratorilor judiciari C.I.T. SPRL și S. IPURL, de confirmare a planului de reorganziare, ținând seama și de faptul că planul este viabil și realizabil, precum și de solicitarea comitetul creditorilor, în sensul confirmării acestui plan.
împotriva Sentinței nr. 798/18 mai 2011 au declarat recurs administratorii judiciari C.I.T. SPRL și S. IPURL, precum și creditoarea SC M.E.I. SA.
Administratorii judiciari au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., art. 17, art. 95 alin. (6) lit. a), art. 103, art. 105, art. 106, art. 117, art. 118 din Legea nr. 85/2006, solicitând admiterea căii de atac și modificarea hotărârii în parte, în sensul înlăturării dispozițiilor privind conducerea activității debitoarei de către un administrator special, efectuarea vânzărilor doar cu aprobarea comitetului creditorilor și adunării creditorilor, în mod cumulativ, obligarea administratorului judiciar de a solicita intrarea debitoarei în faliment, obligarea administratorului judiciar de a convoca adunarea creditorilor în cazul în care comitetul creditorilor nu aprobă raportul trimestrial. în esență, recurenții a susținut următoarele motive: judecătorul sindic poate confirma ori respinge planul de reorganizare, dar nu îl poate modifica, planul fiind interpretat de facto ca un contract, iar judecătorul sindic nu poate suplini acordul de voință al părților intervenind în convenția acestora; confirmarea parțială a planului de reorganizare nu este reglementată de lege, iar prin hotărârea atacată, judecătorul sindic a intervenit asupra fondului planului votat și asumat de creditori; aceștia au stabilit că activitatea debitoarei va fi condusă în tot de administratorii judiciari (nu de administratorul special) - iar prin Sentința nr. 299/25 noiembrie 2008 judecătorul sindic a ridicat dreptul de administrare al debitoarei și l-a acordat administratorului judiciar, învestindu-l legal, pe acesta din urmă, cu conducerea activității debitoarei; legiuitorul a decis ca organul care votează asupra raportului privind evaluarea bunurilor și asupra metodei de valorificare să fie adunarea creditorilor și nu comitetul creditorilor, iar potrivit art. 117 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar trebuie doar să prezinte (nu să supună aprobării) comitetului creditorilor raportul, competența decizională în cadrul procedurii insolvenței revenind exclusiv adunării creditorilor; art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 acordă dreptul administratorului judiciar, comitetului creditorilor sau oricăruia dintre creditori, precum și administratorului special, de a solicita aprobarea intrării în faliment, legea neinstituind o obligație, în acest sens; același argument a fost invocat - cu referire la art. 106 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 - față de dispoziția privind obligarea administratorului judiciar de a convoca adunarea generală a creditorilor.
Creditoarea SC M.E.I. SA a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 31 alin. (3), art. 67, art. 68 C.proc.civ., art. 52 din Legea nr. 85/2006, solicitând a se dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe. în esență, recurenta a formulat următoarele motive: în ședința publică din 18 mai 2011, a depus o cerere de recuzare a judecătorului sindic solicitând a se înainta dosarul completului ce se va constitui în vederea soluționării cererii, dar după depunerea acesteia, administratorul judiciar C.I.T. SPRL a depus, la rândul lui, un act denumit „tabel definitiv”- deși definitivarea tabelului avusese loc cu câteva luni în urmă -, recurenta nemaiavând calitatea de creditoare pe motiv că a operat compensarea între creanța ei și creanța SC F. SA; totodată, pe baza actului depus, administratorul judiciar a invocat excepția lipsei calității procesuale active a SC M.E.I. SA, pusă în discuție de judecătorul sindic care s-a pronunțat asupra acestei excepții, admițând-o, deși la dosar fusese depusă o cerere de recuzare; în ce privește compensarea, recurenta arată că debitoarea nu avea dreptul de a o invoca - doar creditoarea având acest drept -, iar depunerea unui tabel de creanțe la peste 6 luni de la publicarea tabelului definitiv, cu motivul invocării compensării a două creanțe, este o măsură nelegală; înlăturarea unui creditor de pe tabel nu poate fi făcută decât printr-o hotărâre pronunțată de instanța învestită de unul dintre creditori; stabilirea existenței și cuantificarea ipoteticei creanțe deținute de debitoare fac obiectul dos. nr. 1994/3/2009 al Tribunalului București, astfel că nu se poate pune problema compensării; judecătorul sindic nu a respectat dreptul la apărare al salariaților disponibilizați, neacordând cuvântul avocatului, cu împuternicire la dosar, prin care cei doi reprezentanți ai salariaților disponibilizați își exercitau drepturile procesuale (nici după ce aceștia au arătat că sunt mandatați să recupereze creanțele salariaților disponibilizați și, implicit, să împuternicească un avocat pentru a-i reprezenta); dispozitivul hotărârii nu conține mențiunea admiterii excepției lipsei calității procesuale active puse în discuția părților și admise de instanță.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel - învestită cu soluționarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit regulilor statornicite de dispozițiile art. 3041 C.proc.civ.-, a reținut următoarele aspecte:
Analizând cu precădere aspectele procedurale invocate ca motive de recurs, Curtea a constat că, la pct. 1 din cererea de recurs, SC M.E.I. SA critică tocmai dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, puse în discuție de prima instanță ca urmare a invocării acestei excepții de către administratorul judiciar C.I.T. SPRL, recurenta susținând că nelegalitatea hotărârii este determinată de soluționarea excepției în condițiile în care ea depusese la dosar o cerere de recuzare ce trebuia tranșată de un alt complet de judecată. Așadar, recurenta afirmă că judecătorul sindic s-a pronunțat asupra excepției și, în plus, recunoaște că această dispoziție produce efecte juridice, de vreme ce o atacă, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, tocmai pentru faptul că a avut loc soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a creditoarei, în contextul în care aceasta formulase o cerere de recuzare a judecătorului sindic.
în consecință, motivul expus la pct. 4 din cererea de recurs - dispozitivul hotărârii nu conține mențiunea admiterii excepției lipsei calității procesuale active nu poate duce la admiterea căii extraordinare de atac.
în al doilea rând, Curtea a reținut, cu referire la motivul cuprins la pct. 1 din cererea de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 31 alin. (3) C.proc.civ., că în ședința publică din 18 mai 2011, SC M.E.I. SA a depus o cerere de recuzare a judecătorului sindic, cum, de altfel, s-a consemnat în capătul Sentinței nr. 798/18 mai 2011.
Tot în acea ședință publică s-a depus, de către administratorul judiciar C.I.T. SPRL, tabelul definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei, cu precizarea că SC M.E.I. SA nu mai are calitatea de creditor în procedură, ca urmare a compensării unor creanțe reciproce pe care le au cele două societăți. în capătul Sentinței nr. 798/18 mai 2011 se reține, expres, că față de aceste aspecte, administratorul judiciar invocă excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei în prezenta procedură și, în consecință, în formularea cererii de recuzare. La rândul ei, recurenta SC M.E.I. SA a confirmat consemnările anterior redate, în motivele căii de atac arătând, în mod clar, că administratorul judiciar a depus un act denumit „tabel definitiv” (deși definitivarea tabelului avusese loc cu câteva luni în urmă) și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a SC M.E.I. SA.
Curtea constată, așadar, că, la data de 18 mai 2011, pe de o parte, la dosarul cauzei s-a depus o cerere de recuzare a judecătorului sindic și, pe de altă parte, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active de a formula cererea de recuzare.
Ordinea în care au fost consemnate excepțiile invocate de administratorul judiciar - mai întâi excepția lipsei calității procesuale active în procedura insolvenței și, apoi, excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii de recuzare - nu determină ordinea procedurală de soluționare a acestor excepții. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât la dosar exista o cerere de recuzare, depusă de o creditoare - chiar dacă temeiul acesteia îl constituia art. 27 pct. 9 C.proc.civ., creditoarea arătând că această cerere vizează existența unor relații directe de dușmănie între judecătorul sindic și creditoare, afirmând, totodată, că a înțeles să formuleze în decursul celor aproximativ 2 ani de judecată nenumărate cereri de recuzare - ce nu putea fi analizată ori înlăturată de magistratul cauzei, iar administratorul judiciar a invocat lipsa calității procesuale a acestei creditoare de a formula cerere de recuzare.
Prin urmare, anterior Acordării cuvântului părților prezente cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a SC M.E.I. SA în procedura insolvenței și a soluționării acestei excepții, fără a se lua nicio dispoziție procedurală referitoare la cererea de recuzare - deși până la momentul pronunțării soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, SC M.E.I. SA și-a păstrat calitatea de creditoare, beneficiind de drepturi și având obligații procedurale -, judecătorul sindic era ținut să soluționeze excepția lipsei calității procesuale a SC M.E.I. SA în formularea cererii de recuzare. O asemenea soluție se impunea și în contextul în care, cu ocazia soluționării excepției lipsei calității procesuale active în procedura insolvenței, prima instanță nu a făcut nicio referire la calitatea de a formula cerere de recuzare, din considerente nerezultând, așadar, că odată cu analizarea excepției lipsei calității procesuale active în procedura insolvenței, instanța a avut în vedere și excepția lipsei calității de formulare a cererii de recuzare. Numai în funcție de dispoziția dată cu privire la această excepție se putea trece - în cazul admiterii - la discutarea celorlalte aspecte ale cauzei (de procedură și de fond) sau - în cazul respingerii - urma să se dispună măsurile procedurale necesare soluționării cererii de recuzare.
în fine, din studiu dosarului de insolvență, Curtea a reținut și faptul că există o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv Sentința nr. 2647/C/27 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dos. nr. 2291/99/2007/a10, prin care s-a confirmat calitatea procesuală a SC M.E.I. SA în procedura insolvenței, de vreme ce judecătorul sindic a modificat raportul de activitate nr. 3694/30 mai 2011, întocmit de administratorii judiciari ai SC F. SA, în sensul înlăturării mențiunilor referitoare la măsura compensării legale a creanței recunoscute contestatoarei, în cuantum de 476,52 lei, cu creanțe ale debitoarei în contra contestatoarei și, implicit, a înlăturării contestatoarei de la masa credală a insolvenței. Așa fiind, Curtea a constat că Sentința nr. 798/18 mai 2011 și Sentința nr. 2647/C/27 octombrie 2011 conțin dispoziții contradictorii cu privire la calitatea procesuală de creditoare a SC M.E.I. SA, situație juridică ce, față de scopul și derularea procedurii reorganizării, nu poate fi ignorată - tocmai pentru a nu tergiversa desfășurarea etapei confirmării planului (cu eventuala exercitare a unor căi extraordinare de atac).
Având în vedere aspectele anterior expuse - care fac de prisos analiza celorlalte probleme, de fapt și de drept, invocate atât de administratorii judiciari, cât și de creditoare -, Curtea a admis recursurile, a dispus casarea Sentinței nr. 798/18 mai 2011 și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Specializat Mureș - art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) teza a II-a, alin. (3) teza a II-a, art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
| ← Stabilirea cadrului procesual dedus judecaţii, verificarea... | Motive de casare cu reţinere spre rejudecare → |
|---|
