ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ - OBLIGAREA PÂRÂTULUI IPJ SĂ RESTITUIE AUTOTURISMUL REŢINUT IN VEDEREA CONFISCĂRII
| Comentarii |
|
Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN Sentinţă civilă nr. 4164 din data de 06.11.2013
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 06.11.2013 sub nr. 1XXX/225/2013, reclamanta II R.A. în contradictoriu cu pârâtul IPJ Mehedinți a solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâtului IPJ cu sediul in XX sa îi restituie autoturismul reținut in vederea confiscării marca Skoda Felicia cu număr de înmatriculare MH-XX-AXX si număr de identificare TXXXXXXXXXXXX, in mod provizoriu pana la soluționarea procesului ce face obiectul dosarului numărul 1XXX/225/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
În motivare a arătat reclamanta că cererea de chemare în judecată îndeplinește toate condițiile de admisibilitate stabilite de Codul de Procedura Civila fiind vorba de măsura provizorie (pana la soluționarea procesului aflat pe rolul instanței) pentru prevenirea unei pagube iminente si a unui drept care s-ar păgubi prin întârziere (mașina nu este proprietatea reclamantei, adevăratul proprietar punându-le-o la dispoziție in baza unui contract de comodat - cărăușie si ea este indispensabila aprovizionării punctelor de lucru ale întreprinderii ) .
Din aceasta perspective este evident ca aparenta dreptului pretins nu poate fi pusa in discuție atâta timp cat exista contract cu adevăratul proprietar, iar intimata însăși a menționat pe procesul verbal de sigilare numele proprietarului; urgenta fiind reliefata de necesitatea efectuării zilnice a aprovizionării punctelor de lucru, in caz contrar ajungându-se la oprirea activității si încetarea funcționarii întreprinderii.
Așa cum rezulta din copia plângerii contravenționale si a certificatului de grefa emis in 15.10.2013 au fost contestate în instanța actele nelegale si abuzive efectuate de pârât care prin doua procese verbale, pe aceeași stare de fapt , au dispus atât sancționarea întreprinderii cat si măsura complementara a confiscării mașinii ce nu este proprietatea reclamantei, lucru menționat de aceștia in procesul verbal de sigilare.
In fapt, in data de 11.10.2013 ora 6 dimineața, la punctul nostru de lucru situat in incinta Liceului X, un echipaj de politie al pârâtei a oprit spre verificare autoturismul marca Skoda Felicia cu nr de înmatriculare MH-XX-AXX aflat sub contract de comodat - cărăușie la societatea reclamantă de la proprietarul S.N, mașina ce era condusa de C.N.I., șoferul societății. Sub pretextul verificării conținutului transportului, agenții de politie au indisponibilizat mașina după care au încheiat doua procese-verbale de constatare si sancționare pentru aceleași aspecte reținute, in primul dispunând amenda de 3000 lei si confiscarea mașinii conform art. 14 alin 1 lit. e din OUG 12/2006 iar in al doilea (tot pentru aceleași aspecte) dispunând avertisment in baza art. 1 lit. e raportat la art. 2 lit. f din Legea 12/1990.
Este evident ca mașina nu îi aparține petentei si mai mult decât atât exista si contract legal de comodat - carausie astfel ca aparenta dreptului este indubitabila.
A solicitat reclamanta ca în temeiul art. 996 alin 3 Cod de procedura Civila ca executarea ordonanței sa se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 996-1001 Cod de procedura Civila.
La data de 05.11.2013 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare a arătat că la data de 11.10.2013, numiții CNI și CAD, angajați la II. R.A., au fost depistați în timp ce aprovizionau, cu autoutilitara marca Skoda Felicia cu nr. de înmatriculare MH XX AXX, aparținând numitului S.N., produse de panificație și patiserie, fără a fi însoțite de documente legale.
Potrivit art. 11, alin. 1 din OUG nr. 12 din 22 februarie 2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale "(1) Pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice, însoțite de facturi fiscale. " Art. 14, alin. 1, lit. e prevede că:" e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfa utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie. "
In baza acestor prevederi imperative, agentul constatator a procedat la sancționarea contravențională a societății și la confiscarea mărfii și a mijlocului de transport utilizat.
A solicitat pârâtul ca instanța să observe că reclamanta prin acțiunea dedusă judecății a formulat plângere contravențională împotriva proceselor verbale seria CP nr.4015515/11.10.2013 și seria CP nr.4015516/11.10.2013, invocând dispozițiile O.G. nr.2/ 2001, O.U.G. nr.12/2006 și Legea nr.12/ 1990 și nu pe cele prevăzute de Legea nr.134/ 2010 privind codul de procedură civilă, care reglementează ordonanța președințială.
A mai arătat pârâtul că reclamanta nu este proprietara autoutilitarei, iar la momentul controlului, aceasta nu a avut încheiat contract de cărăușie cu numitul S.N. - proprietarul autoutilitarei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse: procesul verbal de contravenție seria CP nr. 4015515/11.10.2013, procesul verbal de contravenție seria CP nr. 4015516/11.10.2013, anexa procesului verbal, procesul verbal de reținere a autoturismului, cartea de identitate a autoturismului reținut, contract de împrumut de folosință nr. 6/03.09.2013, raportul agentului constatator, procesul verbal de control, factura fiscală nr. 11/09.10.2013, declarație CAD declarație Rugină Simona și declarație CNI.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria CP nr. 4015515 din 11.10.2013 I. I. R.A. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 14 lit. e din O.U.G. 12/2006, reținându-se că au fost identificate două persoane la punctul de lucru al întreprinderii individuale în timp ce descărcau din autoturismul marca Skoda Felicia cu nr. de înmatriculare MH-XX-AXX produse din panificație și patiserie în scopul comercializării pentru care nu a putut prezenta documentele prevăzute de lege, respectiv actele de însoțire a mărfii.
Față de contravenientă a fost luată măsura complementară a confiscării autoutilitarei marca Skoda Felicia cu nr. de înmatriculare MH-XX-AXX, aceasta fiind sigilată, procedându-se la ridicarea cheilor și a certificatului de înmatriculare.
Conform art. 14 alin. 1 lit. e din OUG nr. 12/2006 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora.
Examinându-se certificatul de înmatriculare al autoturismului marca Skoda Felicia cu nr. de înmatriculare MH-XX-AXX se constată că la data de 16.05.2012 acesta a fost înmatriculat având ca proprietar pe SN domiciliat în mun. Drobeta Turnu Severin, str. X nr. 30, jud. Mehedinți.
Potrivit art.996 alin.1 C.proc.civila, "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Din analiza acestui text de lege rezultă că, pe lângă condițiile generale de exercițiu ale acțiunii (existenta unui drept, capacitatea procesuala, calitatea procesuala și existenta unui interes legitim), trei sunt condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale: caracterul vremelnic, urgența și nerezolvarea fondului cauzei.
Deși legea nu dă o definiție a noțiunii de "urgență";, art. 996 Cod procedură civilă stabilește situațiile după care instanțele judecătorești trebuie să aprecieze existenta sa, în sensul că exista urgență ori de cate ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite in cursul unei executări nu se pot realiza in mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
În doctrină s-a spus că urgența este primejdia unui prejudiciu ireparabil sau prejudiciul serios care s-ar aduce prin întârziere, necesitatea care nu suferă nicio întârziere, pericolul atât de imediat, încât nicio chemare în judecată chiar cu termen scurt nu l-a putea înlătura; este urgentă cauza în care este nevoie de înlăturarea unor dificultăți serioase.
Ordonanța președințială poate să fie folosită pentru luarea unor măsuri provizorii nu numai "în cazuri grabnice"; dar și în cele trei situații enumerate în art. 996 alin. 1 C.pr.civilă, precum și în alte cazuri din codul civil și legi speciale expres stipulate de legiuitor, când urgența este prezumată.
Susținerile reclamantei în sensul că prin luarea măsurii confiscării se provoacă o pagubă acesteia și nu va mai putea să își exercite activitatea, fiind astfel îndeplinită condiția urgenței, sunt neîntemeiate. În cauză, nu este îndeplinită condiția urgenței, întrucât prejudiciul pe care l-ar încerca reclamanta este o consecință ce decurge din aplicarea în condiții de legalitate și temeinicie a unei sancțiuni prevăzute de lege ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale. În cazul anulării definitive a procesului verbal de contravenție prin care a fost sancționată, reclamanta va putea recupera toate pagubele pe care le-a suferit de la pârâtă, inclusiv cele care au rezultat din indisponibilizarea autovehiculului, prin introducerea unei acțiuni de drept comun.
Pe de altă parte, instanța va avea în vedere și caracterul vremelnic al măsurii, dispozițiile art. 996 alin. 2 teza I C.pr.civilă statuând că ordonanța președințială este provizorie și executorie. Având în vedere această condiție de admisibilitatea a ordonanței președințiale înseamnă că pe calea ordonanței nu pot să fie dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și măsura a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situației de fapt schimbate. Tocmai de aceea s-a decis constant în practica judiciară că obligația de a face (reclamanta solicitând în prezenta cauză obligarea pârâtului de a-i lăsa în custodie până la soluționarea plângerii contravenționale autoutilitara marca Skoda Felicia cu nr. de înmatriculare MH-XX-AXX) nu poate să fie dispusă prin ordonanță președințială decât atunci când se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai așa se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate.
Instanța apreciază că nu se poate lua măsura restituirii autoturismului pe calea ordonanței președințiale tocmai datorită faptului că aceasta ar putea deveni o măsură definitivă, întrucât bunul mobil ar putea fi scos din patrimoniul reclamantei, autoritățile statului fiind ulterior în imposibilitatea de a aplica definitiv măsura confiscării.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța constată că reclamanta aduce în discuție pe calea ordonanței președințiale aspecte ce țin exclusiv de fondul dreptului, cum ar fi netemeinicia procesului verbal de contravenție - dacă s-ar reține că exista un contract de folosință gratuită încheiat între proprietarul autoturismului și societatea reclamantă sancționată.
Față de caracterul obligatoriu al măsurii complementare prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. e din OUG nr. 12/2006, instanța apreciază că singura competentă să dispună înlăturarea acestei sancțiuni este instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea legalității și temeiniciei actului de constatare și sancționare.
Potrivit dispozițiilor art.32 alin.3 din OG nr.2/2001, plângerea contravențională suspendă executarea. Aceste dispoziții trebuie interpretate însă coroborat cu dispozițiile art. 41 alin.2, care dispun că în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept. Prin urmare, bunurile confiscate nu vor putea fi valorificate conform căilor legale, însă suspendarea nu echivalează cu recunoașterea în favoarea contravenientului a unui drept la restituirea bunurilor confiscate.
Față de aceste considerente urmează să fie respinsă cererea de ordonanță președințială, urmând să se ia act că în cauză nu s-a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată.
Văzând și disp. art. 424 și urm. C.pr.civilă, precum și disp. art. 999 alin. 1 C.pr.civilă
| ← REZOLUŢIUNE CONTRACT DE ÎNTREŢINERE. Jurisprudență Rezoluţiune | PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ. Jurisprudență Circulaţie rutieră → |
|---|
