Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU Sentinţă civilă nr. 2915 din data de 28.03.2013
Partaj bunuri comune
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta Ș A a chemat în judecată pe pârâtul C G solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie partajate bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei și să fie obligat pârâtul să-i restituie un zdrobitor.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că s-au căsătorit la data de 26 februarie 2005, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 8858/20 octombrie 2010 a Judecătoriei Bacău; că a fost nevoită să părăsească domiciliul comun în luna mai a anului 2010 din cauza comportamentului violent al pârâtului; că, după încheierea căsătoriei, deoarece doar ea avea loc de muncă și nu puteau face față cheltuielilor de întreținere a apartamentului soțului, au hotărât să locuiască la țară, urmând ca în timp să-și edifice o locuință, astfel încât au cumpărat un teren în vecinătatea proprietății surorii ei; că inițial au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, achitând prețul de 600 lei, și pe acest teren au edificat o construcție de 19,56 mp în care au și locuit; că la data de 11 decembrie 2006, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2682, obiectul acestuia constituindu-l atât terenul, cât și construcția anterior enunțată, că ulterior au obținut autorizația nr. 8/05.04.2007 pentru edificarea unei case; că au mai construit pe suprafața de 2141,18 mp o casă de locuit și un grajd; că au calitatea de bunuri comune și 2 cabaline, o pereche de hamuri pentru cai, o vacă, o vițică, 60 păsări (6 curci, 11 rațe și găini), două căruțe, un butoi de 250 l din fibră de sticlă, o cadă de 1500 l, o drujbă universală, o betonieră, o mașină de spălat automată, o combină frigorifică, un televizor color, un boiler electric și o fântână din tuburi, bunuri care au rămas în posesia pârâtului; că masa de partaj este grevată de un pasiv în cuantum de 15640 lei reprezentând împrumut nerambursat, conform contractului de credit /22 ianuarie 2010 încheiat cu R B; că această sumă reprezintă o datorie comună, chiar dacă a fost încheiat contractul de credit pe numele ei; că la dobândirea bunurilor comune au avut contribuții egale și că a rămas în posesia pârâtului bunul ei propriu, respectiv un zdrobitor.
În dovedire, reclamanta a solicitat admiterea și administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, a probei testimoniale - declarațiile martorilor audiați fiind atașate la prezentul dosar și efectuarea de expertize tehnice - construcții, topo și bunuri mobile.
A depus, în copie, cartea de identitate ,antecontractul de vânzare-cumpărare teren autentificat la BNP ZC C, procura specială autentificată la același birou, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP ZCC, contractul de credit încheiat cu R B, graficul de rambursare, contractul de credit nr. încheiat cu aceeași bancă, un certificat de asigurare, un grafic de rambursare, contractul de credit nr., un certificat de asigurare, graficul de rambursare, un certificat de asigurare, o cerere pentru restituirea primei de asigurare, ordine de plată, adeverința nr. 1200/2 august 2011 eliberată de S.C. S SRL BACĂU, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP L C M, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M D, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP L C M, cartea de identitate , carnetul de muncă, o adresă a Casei Județene de Pensii B, o avertizare eliberată de SC T F SRL, somația nr. 176/5.11.2012 a BEJ C F, extrasul de carte funciară nr. 43978/6.11.2012, încheierea nr. 43978/6.11.2012 a OCPI B, adresa nr. 176/26 septembrie 2012 a BEJ C F, somația nr. 176/5 noiembrie 2012 a aceluiași birou, sentința civilă nr. 6020/6 iulie 2011 a Judecătoriei Bacău (prima pagină), adresa nr. 42/18 februarie 2013 a SC K SRL B și adresa nr. 176/19 februarie 2013 a BEJ C F.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru - 4285 lei și 10 lei timbru judiciar.
La prezenta cauză a fost conexat dosarul nr. 18221/180/2011 al Judecătoriei Bacău având ca obiect acțiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamantul C G în contradictoriu cu pârâta Ș A.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în timpul căsătoriei au dobândit o casă compusă din două camere, un hol, o bucătărie și o baie și suprafața de 2148,18 mp teren situat în localitatea S, comuna S, județul B, că anterior căsătoriei a avut un apartament pe care l-a vândut în timpul căsătoriei cu suma de 1.200.000.000 lei vechi, banii obținuți folosindu-i pentru edificarea construcției; că în același scop a fost vândută și garsoniera aparținând mamei lui; că pârâta nu a avut nicio contribuție la dobândirea și construirea bunurilor, deoarece avea un salariu de 400 lei și a făcut un împrumut la bancă din care a cumpărat un frigider și o mașină de spălat, restul banilor folosindu-i în interes personal, că el a avut un salariu mai mare, iar în timpul liber a lucrat ca instalator, obținând venituri importante, că a ridicat singur construcția - ajutat de prieteni - și a făcut singur instalația sanitară; că după separarea în fapt a tencuit casa și a montat gresie și faianță în bucătărie, hol și baie, că pe terenul anterior enunțat au fost edificate o bucătărie de vară cu beci din beton și un grajd și că la dobândirea bunurilor comune a avut o contribuție de 90%.
În drept acțiunea nu a fost motivată.
În dovedire, reclamantul conex a solicitat admiterea și administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, a probei testimoniale - declarațiile martorilor audiați fiind atașate la prezentul dosar - și efectuarea de expertize tehnice.
A depus, în copie, foi de vărsământ, autorizația de construire nr. 8/5 aprilie 2007, contractul de vânare-cumpărare autentificat la BNP ZCC, sentința civilă nr. 8858/20 octombrie 2010 a Judecătoriei Bacău, contractul autentificat la BNP Z C C, adeverința nr. 2841/28 noiembrie 2011 a A CAR IFN B, o adeverință eliberată de A B 140 B, cartea de identitate, carnetul de muncă , contractul individual de muncă, adeverința nr. 304/6.01.2012 a AB 140 adeverința nr. 49/22 februarie 2013 a SC K SRL B, adeverința nr. 2898/17 august 2012 a Primăriei comunei S și procesul-verbal nr. 2437/16 iulie 2012 încheiat de comuna S- Comitetul local pentru situații de urgență.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 27 februarie 2012, reclamantul conex a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3675 lei.
Reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea cererii pârâtului-reclamant privind reținerea unei cote de contribuție de 90% în favoarea lui.
În motivare, a arătat că ea a avut serviciu cu contract de muncă, primind, pe lângă salariu, și bonuri de masă care au fost folosite chiar și pentru cumpărarea materialelor de construcție; că a primit bani de la cei doi fii ai ei care munceau în Italia, iar la edificarea construcției au fost folosiți și bani proveniți din împrumuturi, precum și o sumă de bani rezultată din vânzarea apartamentului pe care l-a dobândit cu primul ei soț; că trebuie avut în vedere și aportul fizic pe care l-a adus la ridicarea construcțiilor prin munca în gospodărie și prin pregătirea hranei muncitorilor; că în timpul căsătoriei, pârâtul nu a avut loc de muncă, iar banii obținuți de acesta din vânzarea apartamentului bun propriu au fost folosiți în interes personal, respectiv pentru întreținerea fiicei pe care o avea dintr-o căsătorie anterioară și a unui nepot; pentru cumpărarea de animale rudelor sale, pentru achiziționarea a 5 motoscutere, a unei mori cu ciocănele, a unei mori de porumb și a 10 capre pe care le-a dat la o stână, după care i-a spus că au murit, și pentru cumpărarea unei garsoniere, la care a realizat îmbunătățiri și pe care a vândut-o cu un preț mult mai mic; că fostul soț obișnuia să ia pământ în arendă de la diferite persoane și după ce cheltuia din banii săi pentru efectuarea lucrărilor de arat și semănat nu mai proceda la efectuarea lucrărilor de întreținere; că la data încheierii căsătoriei pârâtul-reclamant avea contractate două împrumuturi pe care le-a restituit tot cu bani obținuți din vânzarea apartamentului; că, dacă suma de 48.000 lei ar fi fost folosită la edificarea construcției, în mod logic și cert aceasta ar fi fost terminată într-un termen scurt și nici nu ar mai fi fost necesare împrumuturi și că se impune să-i fie atribuite în lot toate bunurile imobile.
Pentru soluționarea prezentei cauze au fost întocmite trei expertize tehnice (bunuri mobile, topocadastru și construcții), lucrări care se află la filele 115-117, 131-139, 141-143, 174-176, 180 și 188 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că părțile s-au căsătorit la data de 26 februarie 2005 și că în timpul căsătoriei, care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 8858/20 octombrie 2010 a Judecătoriei Bacău, au dobândit dreptul de proprietate cu privire la mai multe bunuri - imobile și mobile - care beneficiază de prezumția de comunitate instituită de art. 30 alin. 1 Codul familiei.
Astfel, la data de 11 decembrie 2006, foștii soți au cumpărat suprafața de 2148 mp teren situat în intravilanul comunei S (găsit la măsurătoare 2141,18 mp), identificat prin sola 11, parcela 453/1, împreună cu o locuință în suprafață de 19,56 mp (16,68 mp potrivit expertizei tehnice și având un beci), conform contractului autentificat la BNP Z CC (fila 12 dosar); pe acest teren au edificat, în baza autorizației nr. 8/5 aprilie 2007 eliberată de comuna S (fila 6 dosar conex), o casă cu regim de înălțime P + 1 E, cu pereții din bolțari amplasați pe fundații de beton, planșeu din BCA peste șarpantă din elemente din lemn, învelitoare din tablă zincată, imobil aflat în execuție, un grajd (cu o suprafață de 31,20 mp) și o fântână.
În ceea ce privește bunurile mobile, instanța reține că pârâtul-reclamant a recunoscut existența unei perechi de hamuri pentru cai, a unei vaci, a unei vițici, a două căruțe, a unei drujbe universale, a unei betoniere, a unei mașini de spălat, a unei combine frigorifice și a unui boiler electric, astfel încât acestea vor fi incluse în componența masei partajabile.
În cauză nu a fost făcută dovada faptului că un butoi din fibră de sticlă (250 litri) și o cadă (1500 l) ar avea calitatea de bunuri proprii ale pârâtului-reclamant, astfel încât instanța va reține că și acestea sunt bunuri comune; beneficiază de prezumția de comunitate și un televizor color, bun la care a făcut referire martora A M și care a fost identificat de către expertul tehnic.
În componența masei de împărțit vor fi incluse un cal și 20 de păsări; rezultă din probatoriul administrat că în timpul căsătoriei părțile ar fi dobândit și aceste bunuri, că cel de-al doilea cal aparținea părinților pârâtului-reclamant și că numărul păsărilor era mult mai mic decât cel indicat de reclamantă (declarație martor - fila 105).
Referitor la cotele cuvenite părților din masa partajabilă, art. 1 alin. 4 Codul familiei instituie prezumția potrivit căreia, la dobândirea bunurilor comune, soții au contribuții egale; această prezumție - relativă - poate fi, însă, răsturnată prin administrarea unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre soți a fost mai mare decât al celuilalt, în condițiile în care contribuția la constituirea patrimoniului comun se stabilește în raport cu veniturile cu care fiecare a participat efectiv la dobândirea bunurilor.
În cauză, instanța apreciază că prin probatoriul administrat pârâtul-reclamant a făcut dovada faptului că la dobândirea bunurilor comune a avut o contribuție mai mare decât cea a fostei soții.
Rezultă din înscrisurile depuse la dosar că la data de 25 noiembrie 2005 numitul TM s-a obligat să vândă, fără nici o rezervă, soților CGși C Asuprafața de cca 12 prăjini teren situat în localitatea T, comuna S, jud. B cu suma de 600 lei pe care a primit-o în momentul autentificării actului de către BNP Z-CC; ulterior încheierii acestei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, părțile din prezenta cauză au edificat pe terenul care a făcut obiectul convenției o construcție, constând într-o bucătărie și un beci, pe care au folosit-o până în momentul construirii locuinței.
Dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 2148 mp teren (sola 11, parcela 453/1) a fost transmis soților C G și C A la data de 11 decembrie 2006, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat de BNP Z C C.
La data de 5 aprilie 2007, Primarul comunei a eliberat autorizația nr. 8 în scopul executării de către părțile din prezenta cauză a lucrărilor de construire a unei locuințe, anterior emiterii acestei autorizații, respectiv la data de 18 decembrie 2006, pârâtul-reclamant a înstrăinat un apartament bun propriu - situat în mun. Bacău, prețul vânzării fiind de 48.000 lei.
Din suma obținută, o parte - respectiv 18389 lei, a fost folosită pentru achiziționarea unei garsoniere situată în municipiul Bacău, , astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP MD, iar o altă parte pentru procurarea unor bunuri (moară de porumb, capre, motoscutere etc.), dar chiar și în aceste condiții, instanța are convingerea că restul banilor au fost folosiți pentru edificarea imobilului bun comun.
Este de reținut, sub aspectul analizat, că în chiar motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta-pârâtă a precizat că au luat hotărârea de a se muta în mediul rural, deoarece veniturile realizate nu le permiteau să suporte cheltuielile de întreținere a apartamentului soțului și că în cauză nu a fost făcută dovada faptului că părțile ar fi avut economii pe care să le folosească la ridicarea construcției.
Pe de altă parte, veniturile realizate de reclamanta-pârâtă - un salariu lunar de 450 lei și bonuri de masă - nu erau suficiente atât pentru întreținerea familiei, cât și pentru executarea lucrărilor de construire, procurarea materialelor etc.
Instanța reține, de asemenea, că pârâtul-reclamant a participat efectiv la construirea locuinței, ajutat fiind de rudele sale, și că a lucrat diferite perioade de timp după încheierea căsătoriei, veniturile obținute fiind, de regulă, similare celor ale soției (uneori sensibil mai mari).
Reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada faptului că fostul soț ar fi prestat întreținere fiicei pe care o avea dintr-o căsătorie anterioară și nici că ar fi contractat, anterior căsătoriei, mai multe împrumuturi de la C, pe care le-ar fi achitat după vânzarea apartamentului bun propriu.
Din răspunsul înaintat de C E PLC, B - adresa nr. 851/6.11.2012 (fila 210) - rezultă că de la această instituție bancară pârâtul-reclamant a împrumutat doar suma de 7.344,49 lei la data de 3 octombrie 2006, respectiv în timpul căsătoriei, sumă pe care a restituit-o la data de 22 iunie 2007, la doar o zi după vânzarea garsonierei situată în municipiul B, , astfel încât încă o parte din prețul obținut din vânzarea unui bun propriu a fost folosită pentru achitarea unei datorii comune a soților.
Nu poate fi reținută nici afirmația potrivit căreia locuința ar fi fost edificată cu banii obținuți prin contractarea unor împrumuturi (în total 28.427,76 lei), sumele rămase fiind insuficiente, de vreme ce primele două împrumuturi au fost rambursate cu banii obținuți ca urmare a contractelor de credit încheiate ulterior, situație de fapt relatată chiar de către reclamantă; de asemenea, în cauză nu au fost administrate dovezi în sensul că fiii reclamantei-pârâte ar fi ajutat-o pe aceasta din punct de vedere material.
Raportat la cele ce preced, instanța apreciază că la dobândirea bunurilor comune, pârâtul-reclamant a avut o contribuție superioară celei avute de fosta soție, astfel încât va stabili în favoarea acestuia o cotă de 65%.
Nu poate fi primită cererea de stabilire a unei cote de contribuție de 90% pentru considerentele ce urmează:
Reclamanta-pârâtă a fost salariată, realizând venituri cu caracter permanent - chiar dacă într-un cuantum mic - pe întreaga perioadă a conviețuirii părților, venituri care au fost folosite pentru întreținerea familiei.
Martorii audiați au relatat, de asemenea, că aceasta a participat chiar la edificarea construcțiilor, ocupându-se, în același timp, de gospodărie, activități care, ducând la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodărești, constituie, indirect, o contribuție la dobândirea bunurilor.
Din înscrisurile depuse la dosar (fila 39), instanța reține, în același timp, că și reclamanta-pârâtă a înstrăinat în timpul căsătoriei un apartament pe care-l dobândise împreună cu primul soț, suma de bani care i-a revenit (3.500 euro, respectiv, 11.095,7 lei) fiind folosită la dobândirea bunurilor comune a căror partajare se solicită în prezentul dosar; în acest sens este și declarația martorei A M (fila 105) care a relatat că la edificarea locuinței au fost folosite sume de bani obținute de ambii soți din vânzarea unor bunuri proprii.
Este de observat, sub aspectul analizat, că nu au fost administrate probe în sensul că pârâtul-reclamant ar fi fost ajutat de mama sa cu banii obținuți din vânzarea unei garsoniere sau ca urmare a contractării unor împrumuturi CAR (depozițiile martorilor audiați având la bază relatările părții care i-a propus sau ale mamei acesteia) și că în ceea ce privește suprafața de 2148 mp teren și anexa edificată în anul 2006, sumele de bani necesare au provenit din salariile și economiile comune ale soților, niciunul dintre ei nefăcând dovada unui aport majoritar.
Instanța reține, de asemenea, că la data de 22 ianuarie 2010 părțile au împrumutat de la R B suma de 13.390 lei, sens în care a fost încheiat contractul de credit; această sumă a fost folosită pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei, astfel încât reprezintă o datorie comună conform art. 32 lit. c C. familiei.
Împrumutul urma a fi restituit în 48 rate din care, până la momentul pronunțării prezentei hotărâri, au fost achitate doar 10 rate, rămânând de achitat suma de 15.635 lei, sumă cu privire la care instanța va reține că grevează masa bunurilor comune.
Rezultă din probatoriul administrat, inclusiv din răspunsurile date de pârâtul-reclamant la interogatoriu, că are calitatea de bun propriu al reclamantei-pârâte un zdrobitor de struguri (art. 31 lit. a C. familiei).
Față de situația de fapt reținută și având în vedere dispozițiile art. 36 alin. 1 C. familiei, instanța constată că atat acțiunea principală cât și acțiunea conexă sunt parțial întemeiate, astfel încât le va admite în principiu și în fond și va sista starea de devălmășie cu respectarea prevederilor art. 6735 alin. 2 C. pr. civilă, potrivit cărora împărțeala se face în natură, prin formare și atribuire de loturi, iar în cazul "în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani";.
La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama de criteriile enumerate de art. 6739 C.pr.civilă, respectiv de mărimea cotei ce se cuvine fiecărei părți din masa partajabilă, de domiciliul și ocupația foștilor soți și de faptul că în ultimii 3 ani bunurile comune au fost administrate și conservate exclusiv de către pârâtul-reclamant (unele dintre ele înstrăinate sau deteriorate).
Astfel, vor fi atribuite în lotul acestuia atât terenul și construcțiile existente în com. S, loc. S, jud. B, cât și bunurile mobile care compun masa partajabilă.
Față de dispozițiile legale sus citate, pârâtul-reclamant va fi obligat să plătească fostei soții contravaloarea cotei care revine acesteia din masa bunurilor comune, respectiv suma de 50.968 lei.
Având în vedere că masa bunurilor comune este grevată de un pasiv în cuantum de 15.635 lei, reprezentând contravaloarea ratelor rămase de achitat din contractul de împrumut și că ambii soți sunt ținuți a contribui la restituirea datoriilor comune, pârâtul-reclamant va fi oblibat să plătească fostei soții (pe numele căreia a fost încheiat contractul) suma de 10.163 lei, corespunzător cotei-părți care-i revine din masa bunurilor comune.
Față de împrejurarea că zdrobitorul - bun propriu al reclamantei-pârâte - a rămas în posesia fostului soț, acesta va fi obligat la restituire.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 și ale art. 276 C.pr.civilă și ținând seama de soluția dată fiecărei cereri, precum și de contribuția foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, vor fi compensate cheltuielile de judecată (taxe judiciare de timbre achitate, onorarii expertize, onorarii avocați etc.) astfel încât pârâtul-reclamant va fi obligat să plătească reclamantei-pârâte suma de 3597 lei.
Raportat la dispozițiile art. 502 din O.U.G. nr. 51/08 va fi obligat pârâtul să achite în contul mun. B - Direcția Impozite și Taxe Locale suma de 1749 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, parte din ajutorul public judiciar de care a beneficiat pentru soluționarea cererii având ca obiect stabilirea unei cote majorate de contribuție, diferența de 1041 lei (proporțional cu temeinicia cererii) urmând a fi achitată de reclamanta-pârâtă, conform art. 18 din același act normativ.
| ← Pretenţii. Jurisprudență Plăţi | Anulare act → |
|---|
