Partaj bunuri comune solicitat de creditor prin acțiune oblică. Jurisprudență Partaj
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 50 din data de 12.01.2015
Cu cererea înregistrată la data de 29.01.2014 pe rolul instanței sub nr. ……./207/2014, reclamanții G. G. H. și G. F. au chemat în judecată pe pârâții V. Z. și V. S., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune.
În motivarea cererii arată reclamanții că solicită partajarea bunurilor comune reprezentate de apartamentul compus din 3 camere, situat în Caracal, str. ….., nr. …., bl. …, sc. …, ap. …., jud. Olt, bun ce aparține pârâților, urmând ca instanța să dispună atribuirea întregii mase partajabile în lotul pârâtului V. S., cu cheltuieli de judecată.
Conform sentinței penale nr.128 pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc la data de 31.05.2012, au menționat reclamanții că pârâtul V. S., trebuia să le achite suma de 208.380 lei reprezentând daune morale și materiale și datorită faptului că această obligație nu s-a respectat benevol, au inițiat prin BEJ Neda Ion, dosarul de executare silită nr.124/2013, iar în urma demersurilor realizate de acesta, au constatat că debitorul lor nu figurează cu venituri sau bunuri proprii pe raza mun. Caracal.
Au mai arătat reclamanții că, ulterior, au constatat că debitorul lor deține în coproprietate cu soția sa, un apartament situat în Caracal, str. ….., nr. …., bl. …, sc. …, ap. …., jud. Olt, conform actului de proprietate nr. 948/1992 și întrucât cota ce le revine din acest imobil reprezintă singurul bun urmăribil al debitorului, solicită să se dispună partajarea forțată, astfel încât să permită executarea silită pentru recuperarea sumei de 143321 lei, daune morale și materiale și 9271 lei cheltuieli de executare, precum și cheltuieli de judecată.
În drept, au apreciat reclamanții că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale acțiunii prev. de art. 353 c.civ, motiv pentru care solicită să fie partajat unicul bun comun al soților prin atribuirea acestuia în natură în lotul pârâtului debitor, pentru a permite recuperarea debitelor menționate.
Reclamanții au estimat valoarea bunului imobil a cărui partajare o solicită, la suma de 30.000 lei.
În dovedire, interogatoriu, proba cu acte, martori și expertiză.
În drept, au fost invocate disp. art. 353 Cc și art. 979 și urm. cpc.
Au fost anexate următoarele acte: sentința penală nr.128 din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Secuiesc în dosarul nr.1189/322/2010, extras de pe minuta decizia penală nr.152/R din 20.02.2013 dată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr.1189/322/2010, contract de vânzare-cumpărare nr. 948/12.12.1992, taxă timbru în valoare de 1344 lei, adresa cu nr. 10856/4.07.2013 emisă de Primăria mun. Caracal, adresa nr. 2407/4.09.2013 emisă de Primăria com. Gîrcov, jud. Olt.
La data de 14.03.2014, pârâta V. Z. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamanți, întrucât imobilul proprietatea sa comună cu pârâtul V. S., este indisponibilizat, ca urmare a sechestrului asigurator instituit de către ANAF - AFP CARACAL și Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal.
A solicitat pârâta ca reclamanților să li se pună în vedere să timbreze corespunzător cererea de chemare în judecată raportat la valoarea impozabilă a imobilului în sumă de 149.339,32 lei, așa cum rezultă din adresa nr.10856/4.07.2013 emisă de Primăria mun. Caracal.
A mai arătat pârâta că imobilul apartament a fost sechestrat în cadrul dosarului nr. 2229/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, conform pr. verbal din data de 21.08.2013, instituindu-se inscripția în Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni, întrucât acesta nu are carte funciară (încheierea OCPI Olt nr. 41492/27.08.2013).
Pârâta V. Z., a menționat faptul că imobilul proprietatea sa comună cu a pârâtului V. S., face obiectul și a unui alt sechestru asigurator instituit de către ANAF - AFP CARACAL, iar în prezent este începută și executarea silită de către organele de executare fiscale, astfel că acest imobil este indisponibilizat și nu poate face obiectul partajului și a ieșirii din indiviziune.
A mai solicitat pârâta ca în cazul în care nu se va avea în vedere opinia sa, pe cale reconvențională, solicită partajarea bunului comun apartament situat în Caracal, str. ….., nr. …., bl. …, sc. …, ap. …., jud. Olt, în cote de 75% pentru ea și 25% pentru pârâtul V. S., având în vedere că apartamentul situat în Caracal, str. Caracal, str. ….., nr. …., bl. …, sc. …, ap. …., jud. Olt a fost achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 948/12.12.1992, la prețul de 155.706 lei și pentru plata prețului, a contractat un împrumut în sumă de 140.136 lei conform contractului de împrumut nr.135/12.12.1990, fiind astfel singura titulară a contractului.
La data de 14.09.1995, mai arată pârâta că a achitat singură împrumutul în sumă de 99.626 lei, întrucât familia sa (mama) a înțeles să o gratifice cu această sumă și în consecință a avut o contribuție majorată la dobândirea apartamentului pe care o cuantifică la 75% din masa bunurilor de împărțit, fapt pentru care solicită ca ieșirea din indiviziune să se realizeze în acest sens.
În dovedirea cererii reconvenționale pârâta V. Z. a solicitat proba cu înscrisuri: respectiv, contractul de vânzare cumpărare nr. 948/12.121990, contract de împrumut nr. 135/12.12.1990 și chitanța seria 0892275/14.09.1995.
Totodată, pârâta a mai solicitat acordarea ajutorului public în vederea achitării taxei de timbru pe care o v-a stabili instanța, întrucât suferă de un handicap grav de gradul I, iar singurul venit pe care-l are este pensia de invaliditate. Au fost anexate următoarele acte: chitanța privind achitarea sumei de 99.626 lei, contractul de împrumut nr.135/12.12.1990, contractul de vânzare-cumpărare nr. 948/12.12.1992, copie CI, cupoane pensie, certificat de încadrare în grad de handicap, decizia medicală asupra capacității de muncă, adeverință de venit pe anul 2014 emisă de AFP Caracal, certificat fiscal, facturi fiscale, proces verbal de aplicare a sechestrului.
Pârâtul V. S. nu a înțeles să facă apărări în cauza de față, nedepunând potrivit art. 201 al. 1 din C.p.civ. întâmpinare în acest sens.
La primul termen de judecată, pârâta a depus formularul prin care a solicitat acordarea de ajutor public sub forma scutirii, reducerii, eșalonării sau amânării la plata taxelor judiciare, la care s-au atașat acte în dovedire, respectiv: copia cărții de identitate a pârâtei, două cupoane de pensie în original, un cupon de pensie în copie, act medical de încadrare în grad de handicap, decizie medicală, adeverință de venit pe anul 2014, certificat fiscal, trei facturi utilități ( f.48-61 dosar).
În vederea soluționării cererii de acordarea ajutorului public judiciar, instanța a pus în vedere pârâtei prin încheierea de ședință din data de 08.04.2014 să depună dovezi cu privire la componența familiei, la veniturile realizate de ceilalți membri ai familiei, declarație pe proprie răspundere că nu a mai beneficiat de ajutor public judiciar și, dacă a mai beneficiat, să indice despre ce sumă este vorba, în ce cauză, sub ce formă, fixând teren de soluționare în Camera de Consiliu la 15.04.2014. De asemenea, a pus în vedere reclamanților să depună la dosar diferența de taxă de timbru în cuantum de 3136 lei.
În acest sens, petenta-pârâtă V. Z. a depus la dosar la data de 14.04.2014, declarație notarială pe proprie răspundere din care rezultă faptul că nu a beneficiat de ajutor public judiciar autentificată sub nr. 757/14.04.2014 de BNP P. Cernat & R. Mitru & C.S. Cernat - Caracal, adeverință nr. 52/10.04.2014 emisa de Asociația de proprietari nr…., str. ….., din care rezultă faptul că petenta locuiește singură, facturi gaze și o serie de acte medicale.
Prin încheierea din data de 15.04.2014, instanța a admis în parte cererea petentei, astfel că a redus cuantumul taxei de timbru de la 4480,17 lei, la 2240,85 lei (diferența de 2240,85 lei urmând a fi avansată de către stat) și a eșalonat plata taxei de timbru, în cuantum de 2240,85 lei, în 24 rate lunare a câte 93,37 lei fiecare, rate care vor fi plătită de petentă astfel: câte 93,37 lei în data de 27 a fiecărei luni calendaristice și a respins capătul de cerere privind scutirea de la plata taxei de timbru, ca nefondat.
La data de 29.04.2014, reclamanții G. G. H., G. F.și G. M. F., au depus la dosar cerere prin care au solicitat scutirea de la plata diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 3136 lei, menționând că în ultimele luni nu au mai beneficiat de ajutor public judiciar, iar singura care realizează venituri, este G. F., venit care se ridică la suma de 330 lei/lună.
În drept, au invocat disp. OG 51/2008 modificată.
Au fost anexate la cerere anchetă socială, declarație pe proprie răspundere autentificată sub nr.1319/28.04.2014, adeverințe de venit pe anul 2014 eliberate de AFP Caracal și adeverință de venit pe anul 2013 din care rezultă că reclamanta G. F. figurează în evidențele fiscale cu un venit impozabil în cuantum de 1512 lei anul.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 20.05.2014, instanța a admis cererea formulată de petenta G. F., privind cererea de ajutor public judiciar în materie civilă, de scutire de la plat diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 3136 lei, stabilită de instanță prin încheierea din data de 8.04.2014.
La termenul din data de 20.05.2014, reclamanții au renunțat la proba cu martori, instanța încuviințând reclamanților și pârâtei V. Z., proba cu înscrisuri și interogatorii, prorogând pronunțarea cu privire la proba testimonială solicitată de pârâta V. Z. la acest termen după administrarea probei cu interogatorii.
În ședința publică din 3.06.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului V. S. ( fila 143).
La termenul din data de 17.06.2014, reclamanții au renunțat la proba cu interogatoriu solicitat a fi lut pârâtei V. Z., învederând instanței faptul că dovada cererii de chemare în judecată înțelege să o facă cu actele depuse la dosar.
Tot la același termen instanța a respins cererea pârâtei V. Z. de completare a probatoriului cu proba testimonială, motivat de faptul că această probă trebuia solicitată de aceasta prin cererea reconvențională în care a solicitat ca probă numai proba cu înscrisuri și având în vedere faptul că la acea dată avea cunoștință că nu deține acte în sensul dovedirii cotei sale majoritate, putea solicita proba testimonială. Astfel că, probele ce nu au fost cerute conf. art. 254 al. 1 nu mai pot fi solicitate dacă nu au rezultat din dezbateri și nu se poate reține ca motiv prev. de art. 254 al. 2 C.p.civ. faptul că pârâta nu cunoștea legea în momentul în care a formulat cererea reconvențională, deoarece în noul cod nu se mai reține o astfel de situație pentru completarea probatoriului cum se reținea în art.138 alin.1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă. Susținerea apărătorului pârâtei V. Z., în sensul că instanța trebuie să încuviințeze acestei pârâte proba testimonială deoarece trebuie să stabilească în cadrul partajului o singură cotă pentru toate bunurile comune ale soților și nu cote diferite cum s-ar întâmpla în cazul în care ar fi partajat numai apartamentul, nu poate fi reținută de către instanță, deoarece în cererea reconvențională această pârâtă nu face vorbire de partajarea altor bunuri comune, ci doar de partajarea apartamentului menționat de reclamanți în cererea de chemare în judecată, această apărare fiind făcută doar în scopul de a convinge instanța să încuviințeze o probă pe care nu a cerut-o prin cererea de chemare în judecată și pe care ulterior nu o mai poate solicita decât în condiții excepționale, condiții care nu se regăsesc în cazul de față.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 128/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Secuiesc în ds. nr. 1189/322/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 152/R a Curții de Apel Brașov pârâtul V. S. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru ucidere din culpă a victimei G. R. S. și obligat în solidar cu inculpata Andrei Maria, cu partea responsabilă civilmente SC IGO SA Caracal prin lichidator judiciar SC Phonix SPRL Slatina să plătească părților civile (reclamanților în cauză) suma de 6.000 lei cu titlu de daune materiale, suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Deoarece debitorul V. S. nu și-a executat de bunăvoie în totalitate obligația stabilită prin hotărârea judecătorească mai sus menționată, creditorii reclamanți au trecut la executarea silită a acestuia, executare silită care face obiectul dosarului de executare nr. 124/E/2013.
Din această cauză, executorul a comunicat debitorului somația din data de 5.09.2013, prin care i se punea în vedere faptul că în cazul în care nu se va conforma somației, în sensul de a achita creditorilor suma totală de 190.899 lei, în termen de 15 zile de la primirea sau lăsarea somației la domiciliul lui, se va proceda la urmărire silită a imobilului situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt.
În cadrul acestui dosar de executare, somația executorului din data de 5.09.2013 a rămas fără răspuns, debitorul neachitând de bunăvoie diferența sumei de bani pe care o datora creditorilor.
Din această cauză reclamanții au solicitat pe calea acțiunii oblice partajarea bunurilor comune aparținând pârâților reprezentate de apartamentul compus din 3 camere, situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt.
.
Această acțiune este reglementată de art. 1560 al. 1 din C.civ, potrivit căruia "acțiunea oblică este acea acțiune în justiție pe care creditorul (în cazul nostru reclamanții), o exercită pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului său";, în cauză pârâtul V. S..
Pentru a putea intenta acțiunea oblică este necesar îndeplinirea unor condiții cum ar fi: debitorul este inactiv, deoarece nu intentează el însuși acțiunea pe care o poate intenta, creditorul să aibă un interes serios și legitim pentru a intenta acțiunea, iar creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Verificând îndeplinirea acestor condiții instanța reține că aceste condiții sunt întemeiate, reclamanții creditori având un interes serios și legitim pentru a intenta acțiunea deoarece deținând împotriva debitorului lor o creanța să fie certă, lichidă și exigibilă reprezentată de sentința penală nr. 128/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Secuiesc în ds. nr. 1189/322/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 152/R a Curții de Apel Brașov, iar debitorul lor este inactiv pentru că deși nu are bunuri proprii cu care să satisfacă creanța creditorilor nu a introdus de bunăvoie, în acest scop, acțiune pentru partajarea bunurilor comune.
Astfel, instanța în temeiul art. 1560 al. 1 din C.civ., prin încheierea nr. 29/24.06.2014 a admis în principiu cererea reclamanților și în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenționlă V. Z., a constatat că pârâții V. S. și V. Z., au dobândit în timpul căsătoriei pe principiul comunității de bunuri și în cote de ½ fiecare un apartament cu 3 camere situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 948/12.12.1990, din conținutul cererii reconvenționale și din răspunsurile date de pârâtul V. S. la interogatoriu rezultă faptul că imobilului situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt, este deținut de debitorul pârât în coproprietate cu soția sa, numita V. Z..
Față de aspectul că, reclamanții creditori au împotriva pârâtului debitor V. S. titlu executoriu, reprezentat de sentința penală nr. 128/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc în ds. nr. 1189/322/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 152/R a Curții de Apel Brașov, că creanța din aceste titlu este certă, lichidă și exigibilă, că pârâtul debitor nu și-a executat de bună voie în totalitate obligația de restituire a creanței, precum și față de faptul că nu au fost identificate pe parcursul executării silitei bunuri proprii ale soțului debitorului care să acopere creanța creditorului, instanța în baza disp. art. 353 C.civ. și ale art. 817 al. 1 din CPC apreciază că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Astfel, conform art. 353 din C.civ, bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți, decât după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor. Dar, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale sau în cazul în care debitorul său nu are bunuri proprii. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin bunuri proprii.
De asemenea, potrivit art. 817 al. 1 din CPC, creditorii personali ai unui codebitor sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora.
Iar, conform art. 1560 al. 1 din C. civ., "creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudicial creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.
În plus, în patrimoniul debitorului reclamantului, se află atât dreptul său asupra cotei pe care acesta o deține, cât și dreptul său de a solicita ieșirea din indiviziune în care se află asupra acestor imobile împreună cu cealaltă pârât, titularul celeilalte cote.
La aprecierea cotelor de ½ pentru fiecare dintre soții - pârâți instanța a avut în vedere răspunsul dat de pârâtul V. S. la interogatoriu din care rezultă faptul că în perioada cumpărării apartamentului în cauză a realizat venituri fiind încadrat în muncă, dar și prezumția instituită de codul civil, potrivit căreia ambii soți contribuie deopotrivă la dobândirea bunurilor comune, prezumție care operează în lipsa unor probe contrare.
Răspunsul dat de pârâtul V. S. la întrebarea nr. 8 a interogatoriului luat de reclamanți, în sensul că soția sa a avut o contribuție exclusivă la dobândirea apartamentului în cauză nu poate fi reținută de instanță deoarece nu este susținută de alte probe pertinente și concludente care să confirme această stare de fapt (el nedepunând nici întâmpinare prin care să formuleze o minimă apărare), fiind o mărturisire făcută în vederea fraudării creditorilor reclamanți.
De asemenea, nici apărarea pârâtei V. Z., în sensul că a avut o cotă mai mare la dobândirea acestui apartament nu poate fi reținută de instanță, deoarece aceasta nu a depus în acest sens acte așa cum menționa în cererea reconvențională, iar alte probe prin cererea reconvențională nu a mai solicitat, proba testimonială fiindu-i respinsă deoarece nu a fost solicitată prin cererea reconvențională, iar condițiile prevăzute de disp. art. 254 al. 2 din C.p.civ. nu au fost îndeplinite în cauză pentru ca instanța să poată dispună completarea probatoriului cu o astfel de probă.
În ceea ce privește susținerea pârâtei V. Z., în sensul că nu se poate efectua partajarea imobilului în cauză deoarece este dispus sechestru asigurător asupra lui, instanța reține că într-adevăr un astfel de sechestru s-a dispus asupra apartamentului în cauză doar de către organele de cercetare penală (așa cum rezultă din procesul verbal de aplicare a sechestrului - fila 130), dar un astfel de sechestru nu împiedică pe ceilalți creditori personali ai debitorului să ceară efectuarea partajării acestui apartament, deoarece prin instituirea acestui sechestru nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic în raport cu ceilalți creditori, rațiunea acestui sechestru asigurător fiind aceea de a oferi creditorului care are instituit sechestru asigurător posibilitatea de a urmări bunul respectiv în momentul în care v-a dispune de un titlu executoriu.
În plus, partajarea acestui apartament profită și celorlalți creditori deoarece o astfel de hotărâre profită tuturor creditorilor, fără nicio preferință în favoarea creditorului care a exercitat acțiunea, urmând ca în cadrul executării silite să se facă concursul între creditori.
Pentru sistarea stării de codevălmășie a soților instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcții de către expertul Marinciu Ilie, prin care să se identifice, individualizeze și să se stabilească valoarea de circulație a bunului comun supus partajării și care să efectueze și propuneri cu variante de lotizare.
Astfel, prin raportul de expertiză așa cum a fost refăcut în cauză s-a identificat, individualizat și evaluat bunul imobil comun al părților la suma de 135.316 lei, care nu este comod partajabil în natură, raport împotriva căruia părțile prezente au învederat faptul că nu au formulat obiecțiuni.
Este adevărat că acest raport de expertiză a fost efectuat fără ca expertul să fi văzut acest raport deoarece pârâții deși au confirmat primirea recomandatelor și s-a luat de două ori legătura cu pârâtul V. S., nu s-au prezentat la fața locului efectuării expertizei. Motiv pentru care expertul a fost nevoit să culeagă informații de la vecini, asociație și primărie, precum și prin vizitarea unui apartament de pe aceeași coloană din bloc.
Pentru ca reclamanții să-și poată recupera creanța, instanța urmează să dispună ieșirea din indiviziune a pârâților prin formarea și atribuirea de loturi astfel: lotul nr. 1 se va atribui pârâtului V. S., care va primi în natură apartamentul cu 3 camere (sufragerie, două dormitoare, bucătărie, baie și balcon) situat în Caracal, str. ....... nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ....., jud. Olt, în valoare de 135.316 lei, iar lotul nr. 2 se va atribui pârâtei reclamante reconvenționale V. Z., care primește sultă de la lotul nr. I, în cuantum de 67.658 lei.
La atribuirea în natură a apartamentului pârâtului V. S., instanța a avut în vedere faptul că acest pârât este debitor al reclamantei, că nu are bunuri proprii cu care reclamanta să-și satisfacă creanța, că aceasta este singura modalitate în care reclamanții pot recupera creanța pe cate o au împotriva acestui pârât, dar și faptul că acesta nu este comod partajabil în natură.
Susținerea pârâtului V. S., în sensul de a se atribui acest apartament în natură soției sale, nu poate fi luată în considerare de instanță, deoarece din relatările făcute expertului de către vecini pârâților a reieșit faptul că în acest apartament locuiește doat fiul pârâților, pârâta V. Z. locuind în com. Deveselu, jud. Olt.
În plus, ninciunul dintre pârâți nu au făcut dovezi în acest sens, iar pârâtul V. S. de fiecare dată când era contactat de către expert în vederea deplasării la apartamentul în cauză pentru expertizare, de fiecare dată î-i comunica faptul că nu este în localitate, ceea ce formează convingerea instanței că soția acestui pârât nu locuiește în apartamentul respectiv.
Deoarece pârâții au căzut în pretențiile reclamanților, instanța în baza art. 453 al. 1 din C.p.civ., urmează să oblige în solidar pe pârâtul V. S. și pe pârâta reclamantă reconvențională V. Z., la plata către reclamanți a sumei de 4.144 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, din care 1344 lei reprezintă taxă de timbru, 800 lei reprezintă onorariu expert și 2000 lei reprezintă onorariu avocat.
Potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008 "Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume";.
În baza acestui articol instanța urmează să oblige în solidar pe pârâtul V. S. și pe pârâta reclamantă reconvențională V. Z., la plata către stat (respectiv către Serviciul Fiscal al mun. Caracal) a sumei de 3136 lei, reprezentând diferență taxă de timbru de la plata căreia reclamanții au fost scutiți de către instanță.
Deoarece prin încheierea din data de 15.04.2014, pârâtei reclamante reconvenționale V. Z., i s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar, respingându-i-se capătul de cerere privind scutirea de la plata taxei de timbru și încuviințându-i-se reducerea cuantumului taxei de timbru de la 4480,17 lei, la 2240,85 lei (diferența de 2240,85 lei urmând a fi avansată de către stat) și eșalonându-i-se plata taxei de timbru în 24 de rate lunare a câte 93,37 lei fiecare, iar aceasta până la terminarea procesului nu a achitat în totalitate taxa aferentă cererii reconvenționale, urmează să fie obligată la plata către stat (respectiv către Serviciul Fiscal al mun. Caracal) a sumei de 1488,85 lei reprezentând eșalonare diferență taxă de timbru încuviințată de instanță și neachitată până la terminarea procesului.
În baza art. 19 al. 1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 2240,85 lei, acordate sub forma reducerii taxei de timbru pentru pârâta reclamantă reconvențională V. Z., urmează să rămână în sarcina statului.
Prezenta hotărâre constituie titlu executoriu împotriva pârâtului V. S. și împotriva pârâtei reclamante reconvenționale V. Z. pentru plata diferenței taxei de timbru în cuantum de 3136 lei de la plata căreia reclamanții au fost scutiți și se va comunica de îndată statului, respectiv Serviciului Fiscal al mun. Caracal.
De asemenea, prezenta hotărâre constituie titlu executoriu și împotriva pârâtei reclamante reconvenționale V. Z. pentru plata diferenței taxei de timbru în cuantum de 1488,85 lei taxă care a fost reeșalonată și neachitată de aceasta până la terminarea procesului și se va comunica de îndată statului, respectiv Serviciului Fiscal al mun. Caracal.
Postat 30.01.2015
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Punerea sub interdictie. Jurisprudență Iresponsabilitatea → |
|---|
