Partaj succesoral suplimentar/succesiv. Examinarea autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe de partaj din anul 1991, cu referire la o suprafaţă de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate ulterior. Soluţia din recurs.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 58 din data de 18.02.2015
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Botoșani la data de 2 decembrie 2009, înregistrată sub nr. 16269/193/2009, astfel cum a fost precizată și completată ulterior (la 13.06.2012, 15.09.2012, 27.02.2013 și 14.06.2013 - filele 28, 54, 123 și 165 dosar fond), reclamanții C. R. și C. M. C. au chemat în judecată pe pârâta N. V., solicitând ieșirea din indiviziune/partajul în natură a terenului înscris în titlul de proprietate nr. 165203/2004 și anularea certificatului de moștenitor nr. 3561/10.06.1996; partajul în natură, în cote de ½, a suprafețelor de teren rămase de pe urma defuncților C. V. și C. M.; partajul suplimentar, în cote egale, a terenului rămas de pe urma defunctului C. Z., cu referire la suprafața de 2563 m.p. teren (2485 m.p. la măsurători), situată în p.c. 96 - Cătămărăști Deal.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului C. D. N. și că terenul în litigiu a aparținut autoarei C. D. M., succesorii în drepturi ai acesteia fiind N.V., C. D. N. - decedat în anul 1994, C. C. M. - decedat, C. C. V. - decedat în anul 1991, C. Z. - decedat în anul 1990. Ultimii trei dintre aceștia nu au avut copii. Susțin reclamanții cu s-a efectuat partajul prin Sentința civilă nr. 2331/1971 și că titlul de proprietate menționat în petit s-a emis pentru suprafața de 23.437 mp, la cererea persoanelor înscrise în act. De pe urma defunctului C. D. V., conform Certificatului de moștenitor nr. 684/13 mai 1993, au rămas drept moștenitori pârâta N. V. și C. D. N., fiecare cu o cotă de ½, acesta din urmă fiind tatăl reclamantei C. R. și, respectiv, bunicul reclamantului C. M. - C.. A solicitat reclamanții partajarea în natură, în două loturi egale, a suprafeței de 2 ha. 3.437 m.p., în lotul lor urmând a fi inclusă suprafața de 3.293,5 m.p. situată în intravilanul satului Stâncești, comuna Mihai Eminescu, jud. Botoșani, respectiv jumătate din terenul intravilan, și suprafața de 8.450 mp - teren extravilan situat în sat Stâncești, comuna Mihai Eminescu, județul Botoșani.
În privința cererii de anulare a certificatului de moștenitor, reclamanții au constatat că acesta a fost emis în mod nelegal, ulterior dezbaterii succesiunii prin Sentința civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoșani, sentință prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că moștenitorii defunctului C. Z. sunt N. V., C. V. și C. D. N.. Astfel, în mod fraudulos, pârâta N. V. s-a prezentat la notariat, declarând în fals că este singura moștenitoare a defunctului C. Z..
Ulterior, reclamanta a precizat că acțiunea sa are drept scop constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 356/1996, în temeiul art. 105 alin. 2 CPC raportat la art. 99 și urm. din Legea nr. 36/1995, cerere imprescriptibilă. A mai arătat că terenul de 2500 mp din Cătămărăști-Deal a aparținut autoarei C. M., iar nu fiului acesteia - C. Z., că de pe urma ambilor autori menționați s-a stabilit calitatea de moștenitor a numitului C.N., prin cele două sentințe de partaj și prin certificatului de moștenitor nr. 146/1991; că prin includerea acestui teren în titlul de proprietate se confirmă, încă o dată, calitatea de succesor în drepturi a acestei persoane și că, în situația dată, procedura succesorală după defunctul C. Z., realizată fără citarea reclamanților, este nulă absolut. Chiar dacă s-ar admite ipoteza unei nulități relative, termenul general de prescripție se impune a fi calculat de la momentul când reclamanții au aflat despre existența certificatului, ceea ce s-a întâmplat în iulie 2009, când intervenientul a solicitat reclamantului C. M. C. să i se recunoască statutul de proprietar pentru cei 2500 mp. S-a mai învederat că acest teren nu poate fi exclus de la partaj, că suprafața este comod partajabilă în natură, putându-se realiza un lot care să cuprindă toate construcțiile intervenientului. În cele din urmă, s-a arătat că suprafața de 2500 mp a rămas în rolul defunctei C. M. și că testamentul invocat de partea adversă este fie nul, fie supus reducțiunii.
În cadrul partajului din 1971 s-a împărțit întreaga suprafață identificată în fapt, respectiv 5570 mp, iar nu doar terenul indicat în certificatul de moștenitor nr. S/422/970 din 20.02.1971 (5400 mp), astfel formându-se 5 loturi a câte 1114 mp. În titlul de proprietate nr. 165203/2004, în pc 714 s-au înscris 4 din cele 5 loturi, terenul aparținând defunctului C. N. fiind inclus într-un titlu separat - titlul de proprietate nr. 21688/1993 - în pc 705/1. Întrucât acest ultim titlu cuprinde o suprafață superioară lotului atribuit separat, iar titlul comun - una inferioară celorlalte 4 loturi, a arătat reclamanta că este de acord să aducă la masa de împărțit diferența de 432 mp din pc 705/1. Totodată, reclamanta s-a arătat de acord ca în masa de partaj în prezenta cauză să nu fie inclus lotul inițial al pârâtei și nici lotul pe care aceasta l-a moștenit de la defunctul C. Z., atribuit prin Sentința nr. 3405/1991. Prin urmare, în masă ar rămâne loturile defuncților C. M. și C. V., loturi ce ar urma să fie atribuite potrivit posesiei exercitate în prezent, respectiv lotul C. V. - reclamanților și lotul C. M. - pârâtei. În privința testamentului, a arătat reclamanta că acest act nu înlătură din masă suprafața de 2500 mp, întrucât potrivit certificatului de moștenitor nr. 146/1991 și în consens cu principiul indivizibilității moștenirii, terenul care nu a constituit obiectul altei împărțeli revine în cote egale părților din cauză.
Cu privire la terenul în suprafață de 2563 m.p. din p.c. 96 - Cătămărăști Deal reclamanta a arătat că acesta a constituit obiect al testamentului din 1967, în favoarea defunctului C. Z., moștenitorii acestuia fiind părțile din cauză. Prin urmare, a solicitat partajarea în cote egale a acestui imobil, cu mențiunea că ne aflăm în situația unui partaj suplimentar, întrucât procedura succesorală în cadrul căreia s-a emis certificatul de moștenitor nr. 146/1991 a privit alte bunuri ale defunctului. De asemenea, terenul nu a constituit obiect al partajului din anul 1991, astfel încât apare dovedit interesul desființării certificatului nr. 356/1996, certificat emis exclusiv în favoarea pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare, arătând că este de acord cu ieșirea din indiviziune în ce privește terenurile înscrise în titlul de proprietate la poziția extravilan. Totodată, a solicitat să nu fie incluse la împărțeală următoarele suprafețe de teren: 3.374 mp - sat Stâncești, pc nr. 715, și 2.563 m.p. - Cătămărăști - Deal, com. Mihai Eminescu, pc nr. 96. A arătat pârâta că aceste suprafețe i-au revenit în urma partajului realizat după defunctul C.Z., prin Sentința civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoșani, definitivă și irevocabilă, terenuri pe care le-a și înstrăinat. Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea Certificatului de moștenitor nr. 356/10 iunie 1996, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune (în cauză invocându-se o nulitate relativă, căreia i se aplică termenul general de prescripție) și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă.
La 4.05.2010 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu V.M.S., solicitând excluderea de la împărțeală a suprafeței de 2500 m.p. teren situat în p.c. 96, deoarece l-a dobândit în anul 1996, prin donație de la pârâtă, iar în prezent are edificate locuința și anexele gospodărești pe acesta. Totodată, a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoșani cu referire la acest teren.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu de Judecătoria Botoșani prin încheierea din data de 30.08.2010.
Reinvestită după casarea cu trimitere (decizia civilă nr. 947/28.11.2011 a Tribunalului Botoșani), Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 9859/17.10.2013, a respins excepția lipsei de interes și excepția prescrierii dreptului material la acțiune ; a respins excepția autorității de lucru judecat; a respins cererea formulată de intervenientul în interes propriu V. M. S.; a admis în parte acțiunea precizată a reclamanților C. R. și C. M. C., formulată în contradictoriu cu pârâta N. V., în sensul că: a desființat Certificatul de moștenitor nr. 356/10.06.1996 emis cu privire la defunctul C. Z.; a constatat că părțile (reclamanții și pârâta), în calitate de moștenitori ai defunctei C. M., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafața de 16.900 mp înscrisă în TP nr. 155203/26.06.2004, teren situat în extravilanul localității Stâncești, com. Mihai Eminescu, în pc 973/183 arabil și 1118/56 fânețe, în valoare totală de 13.480 lei; a dispus ieșirea părților din indiviziune, cu privire la terenul menționat, astfel:
-a atribuit reclamanților (moștenitori ai defunctului C. N.), în indiviziune, suprafața de 3.800 mp situată în pc 973/183 arabil și suprafața de 4.650 mp situată în pc 1118/56 fânețe, terenuri evidențiate cu galben în schițele topo de la filele 77-78 (anexele 3 și 4 din expertiza H. T.) - lotul I;
-a atribuit pârâtei suprafața de 3.800 mp situată în pc 973/183 arabil și suprafața de 4.650 mp situată în pc 1118/56 fânețe, terenuri evidențiate cu albastru în schițele topo de la filele 77-78 (anexele 3 și 4 din expertiza H. T.) - lotul II.
A constatat că părțile (reclamanții și pârâta), în calitate de moștenitori ai defuncților C. V. și C. M., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafața de 2228 mp înscrisă în TP nr. 155203/26.06.2004 (1746 mp - pc 714 arabil și curți-construcții) și, respectiv, în TP nr. 21688/09.09.1993 (482 mp - pc 705/1 arabil și curți construcții), teren situat în intravilanul localității Stâncești, com. Mihai Eminescu, în valoare totală de 8132,20 lei. A dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la terenul menționat, după cum urmează:
-a atribuit reclamanților (moștenitori ai defunctului C. N.), în indiviziune, suprafața de 1114 mp situată în pc 705/1 arabil și curți construcții (404+78 mp) și în pc 714 arabil (632 mp), teren evidențiat cu galben în schița topo de la fila 112 (anexa 1 din expertiza refăcută H. T.) - lotul IV (fostul lot al defunctului C. V.);
-a atribuit pârâtei suprafața de 1114 mp situată în pc 714 arabil și curți construcții (1000+114 mp), teren evidențiat cu albastru în schița topo de la fila 112 (anexa 1 din expertiza refăcută H. T.) - lotul III (fostul lot al defunctului C. M.).
A constatat că părțile (reclamanții și pârâta), în calitate de moștenitori ai defunctului C. Z., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafața de 2563 mp înscrisă în TP nr. 155203/26.06.2004 - pc 96 arabil (2485 mp, din măsurători), teren situat în intravilanul localității Cătămărăști Deal, com. Mihai Eminescu, evidențiat în schița topo de la fila 144 - expertiza C. C., în valoare totală de 170.465 lei. A dispus ieșirea părților din indiviziune, cu privire la acest teren, astfel:
- a atribuit pârâtei întregul imobil;
- a obligat pârâta la plata către reclamanți a unei sulte în valoare de 85.232,5 lei, precum și a cheltuielilor de judecată de 1.849 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta tinde a clarifica situația succesiunii defunctului C. Z. (solicitând un partaj suplimentar în privința averii acestuia), autor de pe urma căruia s-au eliberat două certificate de moștenitor cu mențiuni contradictorii. În atare context, în mod evident, capătul de cerere analizat nu apare lipsit de interes.
În speță s-a invocat și se confirmă ipoteza unei nulități absolute, nulitate a cărei verificare/constatare nu este supusă vreunor exigențe temporale, respectiv prescripției extinctive.
Din însuși cuprinsul actului contestat (fila 9 ds. inițial) rezultă că procedura de dezbatere succesorală finalizată prin emiterea Certificatului nr. 356/10.06.2996 a implicat-o exclusiv pe pârâta N. V., notarul public nefăcând mențiunea existenței altor moștenitori. Or, în situația dată, rezultă cu evidență că ceilalți succesori în drepturi ai defunctului, în speță autorul reclamanților, nu a fost invitat și nu a avut posibilitatea de a-și exprima opțiunea față de moștenirea fratelui său, aceasta cu toate că legiuitorul a instituit reguli imperative în scopul menționat - după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire… (art. 75 din Legea nr. 35/1995, în vigoare la data eliberării certificatului contestat).
Deși Legea notarială se referă doar la posibilitatea anulării certificatului de moștenitor (mențiune care induce ideea de nulitate relativă și, respectiv, de prescripție a dreptului material la acțiune), în practica judiciară s-a admis - pentru neregularitatea procedurală ocurentă în speță - fie că este operabilă sancțiunea nulității absolute, fie că, dată fiind neîncunoștiințarea tuturor prezumtivilor moștenitori, aceștia pot solicita oricând verificarea legalității certificatului emis de notar. În adoptarea acestor soluții, la care instanța achiesează, s-a avut în vedere că incidența unei astfel de încălcări nu poate fi imputată celui neîncunoștiințat și că, în definitiv, excluderea acestor neregularități de la controlul judecătoresc s-ar realiza în baza culpei exclusive a autorului cererii de sesizare.
Cu referire la fondul cererii de constatare a nulității Certificatului de moștenitor nr. 356/1996, instanța a reținut că prin actul în discuție (fila 9 ds. inițial), emis de pe urma defunctului C. Z., s-au constatat o serie de elemente precum: natura legală a succesiunii, calitatea de unic moștenitor a pârâtei N. V., sora defunctului, și componența masei succesorale, respectiv un imobil teren în suprafață de 2500 mp, situat în intravilanul satului Cătămărăști-Deal, restituit în baza Legii nr. 18/1991.
De pe urma aceluiași autor, decedat în anul 1990, s-a emis însă și Certificatul de moștenitor nr. 146/05.03.1991 (fila 16 în dosarul de față), în favoarea a trei frați ai defunctului, respectiv pârâta N. V., C. N. și C. V., fiecare cu câte o cotă de 1/3 din averea succesorală. Averea în discuție includea, la momentul respectiv, o serie de bunuri mobile, două construcții și terenul în suprafață de 3800 mp, aferent acestora, teren care ar fi fost primit de defunct, ca zestre, de la părinții săi.
În baza acestui certificat s-a realizat ieșirea din indiviziune a coproprietarilor menționați, în dosarul nr. 2923/1991 al Judecătoriei Botoșani (atașat prezentei cauze), soluționat prin Sentința civilă nr. 3405/21.10.1991. Reținând calitatea de succesori în drepturi a tuturor celor trei frați ai defunctului, instanța a dispus ieșirea lor din indiviziune, în sensul atribuirii bunurilor imobile către reclamanta N. V. și al obligării acesteia, către C. V. și C. N., la plata sultelor aferente.
Așadar, pentru defunctul C. Z. s-au realizat, anterior emiterii certificatului de moștenitor contestat, atât procedura succesorală notarială cât și ieșirea din indiviziune, proceduri care au profitat și altor moștenitori decât cel menționat în respectivul certificat. Or, procedurile în discuție au presupus, cu necesitate, acceptarea succesiunii defunctului C. Z. și de către frații C. N. și C. V., acceptare despre care se știe că are caracter indivizibil, adică vizează toate bunurile din masa succesorală. Desigur, era posibilă o procedură succesorală suplimentară, în sensul completării masei stabilite inițial, dar fără ca aceasta să presupună, din nou, stabilirea calității de moștenitor. Cel mult, s-ar fi putut constata, în cazul încetării din viață a unora dintre moștenitori (fără succesori proprii), că doar unul/unii dintre beneficiarii inițiali culeg noile bunuri.
Potrivit actelor dosarului, C. N. a decedat în septembrie 1994, acesta fiind succedat în drepturi, conform certificatului de moștenitor nr. 538/1995 (fila 37), de soția supraviețuitoare și de cele două fiice. La rândul său, C. V. a decedat în decembrie 1991, de pe urma sa eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 684/1993, în favoarea fraților N. V. și C. N.(fila 10 ds. inițial). Rezultă, așadar, că la momentul emiterii celui de al doilea certificat pentru succesiunea defunctului C. Z. existau și se impunea a fi contactați și alți moștenitori ai acestuia, respectiv succesorii moștenitorului inițial, C. N.. După cum s-a arătat, acești succesori acceptaseră moștenirea tatălui lor, moștenire care includea și drepturile/bunurile provenite din succesiunea defunctului C. Z..
Cu aceste argumente, instanța a apreciat că actul notarial din 1996 contrazice situația de fapt a succesiunii autorului menționat, atestând în mod nelegal că pârâta ar fi moștenitor unic și, respectiv, proprietar exclusiv al suprafeței de 2500 mp înscrisă în Certificatul de moștenitor nr. 356/10.06.1996.
În privința cererii propriu-zise de partaj, prima instanță a reținut că, potrivit precizărilor succesive ale părților, ieșirea din indiviziune privește succesiunea autoarei inițiale, C. M., dar și a fiilor acesteia, C. V., C. M. și C. Z..
De pe urma defunctei C. M. s-a emis Certificatul de moștenitor nr. S422/1970, certificat prin care au fost instituiți moștenitori cei cinci copii ai autoarei, respectiv N. V., C. Z., C. N., C. M. și C. V.. Potrivit certificatului, averea succesorală includea, la momentul respectiv, suprafața de 5400 mp teren situată în vatra satului Stâncești, com. Mihai Eminescu. Această suprafață (5570 mp în fapt) a constituit obiect al partajului în dosarul nr. 2419/1971 al Judecătoriei Botoșani (atașat prezentei cauze), fiecăruia dintre cei cinci coindivizari revenindu-le cât 1114 mp, potrivit lotizării realizate de expert - fila 24 în respectivul dosar.
După cum s-a arătat, moștenitorul C. Z. a decedat în anul 1990 (fila 15 în prezentul dosar), succesorii săi fiind frații N. V., C. N.și C. V.. C. V. a decedat în anul 1991 (fila 10 ds. inițial), fiind succedat în drepturi de frații N. V. și C. N.. Acesta din urmă a decedat în anul 1994, având soție supraviețuitoare și descendenți care au înțeles să îi accepte succesiunea (C. E. - decedată, C. O. - decedată, moștenită de reclamantul C. M. C., și C. R.). Al patrulea dintre frați, C. M., a decedat în anul 1997 (potrivit mențiunilor de pe certificatul de naștere - fila 51), fără descendenți/soție supraviețuitoare. Părțile s-au exprimat în mod concordant în sensul că averea acestui autor le revine, în calitate de soră/nepoți de frate.
În anul 2004, pe numele solicitanților N. V., C. N. și C. V., în calitate de moștenitori ai defunctei C. M., s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 155203 (fila 7 ds. inițial), pentru un total de 23.437 mp, din care 16.900 mp în extravilan (7600 mp în pc 973/183 arabil și 9300 mp în pc 1118/56 fânețe) și 6537 în intravilan (4024 mp în pc 714 Stâncești și 2563 mp în pc 96 Cătămărăști-Deal). Potrivit susținerilor concordante ale părților, dar și constatărilor expertului (fila 112), suprafața de 4024 mp din parcela 714 se suprapune unui număr de 4 loturi din cele cinci formate și atribute la partajul din 1971 (ale moștenitorilor N. V., C. Z., C. M. și, parțial, C. V.).
Prin titlul de proprietate nr. 21688/09.09.1993, eliberat în mod direct defunctului C. N. (fila 12 ds recurs), s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1670 mp în pc 705/1 Stâncești, suprafață ce face corp comun cu parcela 714 menționată anterior și care, potrivit schiței topo de la fila 112, reprezintă lotul de 1114 mp moștenit de defunct de la autoarea C. M. și un plus ce se include în lotul fratelui C. V. (segment hașurat, în aceeași schiță). Din acest ultim motiv, reclamanții au solicitat a se include în masa de partaj actuală și suprafața de 482 mp din titlul propriu.
A concluzionat instanța, față de elementele de fapt descrise, că ulterior partajului din 1971, prin efectul Legii nr. 18/1991, masa succesorală a defunctei C. M. a înglobat noi bunuri, respectiv suprafața de 16.900 mp din extravilan (7600 mp în pc 973/183 arabil și 9300 mp în pc 1118/56 fânețe) și, cel puțin aparent, suprafața de 2563 mp intravilan, din pc 96 Cătămărăști-Deal.
Cum pentru aceste imobile nu a existat o împărțeală (partajul din 1971 s-a limitat la suprafața de 5570 mp intravilan menționată), în cauză apare posibilă și necesară realizarea unui partaj suplimentar. Pentru succesiunea analizată, a autoarei inițiale, C. M., s -a reținut în masă și s-a împărțit doar terenul extravilan, urmând ca situația suprafeței de 2563 mp intravilan să fie analizată ulterior, odată cu succesiunea defunctului C. Z..
Văzând valoarea terenului extravilan (13.480 lei - fila 73) și reținând împrejurarea că în prezent au rămas doar doi dintre beneficiarii reconstituirii (după defunctul C. V. s-a emis certificatul de moștenitor nr. 684/1993, în favoarea fraților N. V. și C. N. - fila 10 ds. inițial), ceea ce presupune o cotă de ½, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a coproprietarilor, potrivit propunerii de lotizare realizată de expert și agreată de ambele părți.
În privința autorilor C. V. și C. M., cărora li s-a atribuit în anul 1971 câte un lot de câte 1114 mp (evidențiate cu galben și cu albastru în schița de la fila 112), instanța a reținut, în cele ce preced, că au decedat în anii 1991 și 1997, fără soț supraviețuitor/descendenți. Pentru C. V. s-a emis certificatul de moștenitor nr. 684/1993 în favoarea fraților N. V. și C. N.. Pentru C. M. nu a existat o procedură succesorală notarială, acceptarea succesiunii de către aceiași moștenitori realizându-se însă tacit, prin preluarea în posesie a lotului de 1114 mp menționat.
Așa fiind, este de constatat că părțile se află în coproprietate, în cote de ½, și cu privire la suprafețele de 1114+1114 mp teren ale autorilor menționați, suprafețe situate în intravilanul localității Stâncești, com. Mihai Eminescu, înscrise în TP nr. 155203/26.06.2004 (1746 mp - pc 714 arabil și curți-construcții) și, respectiv, în TP nr. 21688/09.09.1993 (482 mp - pc 705/1 arabil și curți construcții), în valoare totală de 8132,20 lei.
În temeiul art. 728 cod civil și art. 673/5 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a dispus ieșirea din indiviziune și cu privire la acest teren, atribuindu-l potrivit voinței concordante a părților.
Relativ la succesiunea defunctului C. Z., instanța a reținut următoarele:
De pe urma acestui autor, decedat în anul 1990, s-a emis Certificatul de moștenitor nr. 146/05.03.1991 (fila 16 în dosarul de față), în favoarea fraților N. V., C. N. și C. V., fiecare cu câte o cotă de 1/3 din averea succesorală. Potrivit mențiunilor acestui certificat, averea în discuție includea o suprafață de 3800 mp aferentă construcțiilor, teren situat în localitatea Stâncești și care ar fi fost primit ca zestre.
În baza acestui certificat, în dosarul nr. 2923/1991 al Judecătoriei Botoșani, soluționat prin Sentința civilă nr. 3405/21.10.1991, s-a dispus ieșirea din indiviziune a celor trei coproprietari, în sensul atribuirii bunurilor imobile (una casă, un grajd, 3600 mp teren) către reclamanta N. V. și a obligării acesteia, către C. V. și C. N., la plata sultelor aferente. A constatat judecătoria, prin respectiva sentință, că masa succesorală a defunctului include, între altele, o casă situată în com. M. Eminescu, sat Stâncești, un grajd și suprafața de 3600 mp teren, în valoare totală de 84.507 lei.
Analizând actele dosarului nr. 2923/1991, respectiv raportul de expertiză întocmit în acea cauză, instanța a constatat că, în fapt, expertul a identificat și a evaluat exclusiv suprafața de 1114 mp dobândită de defunct prin partajul din 1971, sens în care a și formulat unele precizări exprese (filele 70, 74 în ds. atașat). Lucrarea nu cuprinde mențiuni referitoare la diferența de 2500 mp (valoare, localizare, vecini), suma de 84.507 lei indicată de expert - și reținută în hotărâre - cuprinzând doar valoarea construcțiilor și a terenului de 1114 mp.
Așadar, deși sentința din 1991 s-a referit la totalul de 3600 mp, partajul propriu-zis s-a realizat numai pentru 1114 mp, în sensul că includerea terenului în lotul pârâtei nu a fost dublată de măsura obligării acesteia, către ceilalți coproprietari, și la plata contravalorii cotei de 2/3 din suprafața de 2500 mp. Practic, pentru diferența de teren a existat o simplă atribuire - pe care instanța este ținută să o respecte - iar nu o împărțeală reală, împărțeală ce presupune, potrivit art. 673/5 CPC, formarea și atribuirea loturilor și, în cazul în care loturile nu sunt egale ca valoare, întregirea lor printr-o sumă de bani.
În condițiile date, instanța a apreciat că în speță nu este dată excepția autorității de lucru judecat (care se analizează în funcție de soluția precedentă, iar nu de cererea care a făcut obiectul acesteia), excepție pe care a respins-o, împreună cu fondul cererii de intervenție.
Cu referire la suprafața de 2500 m.p. prima instanță a reținut că, deși, în privința acestuia s-a susținut inițial că ar fi diferit de suprafața de 2563 mp intravilan, din pc 96 Cătămărăști-Deal, inclus în TP nr. 155203/2004 (cu explicația că acesta din urmă provine direct din rolul autoarei C. M., fără să fi constituit obiect al unor transmisiuni către fiul C. Z.), ambele părți au exprimat, finalmente, punctul de vedere contrar, astfel încât diferendul s-a concentrat asupra (im)posibilității realizării unui nou partaj. Acest diferend a fost tranșat în cele ce preced, prin respingerea excepției autorității de lucru judecat.
Totuși, o serie de elemente consolidează concluzia identității celor două terenuri (terenul din certificatul de moștenitor/partaj și terenul din titlul de proprietate) și, de aici, includerea suprafeței de 2563 mp din pc 96, în averea succesorală a defunctului C. Z.
Astfel, în afara amplasamentului în prezent identificat - parcela 96 Cătămărăști-Deal, niciuna dintre părți nu a indicat o altă locație a terenului aparent partajat în anul 1991, respectiv o locație din statul Stâncești, eventual învecinată lotului de 1114 mp al defunctului, cum sugerează mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 146/1991 (terenul aferent construcțiilor în suprafață de 3800 mp).
Defunctul C. Z. a beneficiat de dispozițiile testamentului nr. 1370/1967 (fila 47 ds. recurs), act prin care i s-a transmis suprafața de circa 2500 mp din vatra satului Stâncești, cu următoarele vecinătăți: P. M., G. C., GAS Cătămărăști și drumul satului (practic, aceasta este modalitatea prin care, în masa succesorală a defunctului s-a aflat, la momentul eliberării certificatului de moștenitor, un total de 3800/3600 mp). Deși testamentul trimite la aceeași localitate, Stâncesti, vecinătățile menționate sugerează o altă locație decât cea a proprietății partajate în anul 1970 (din care s-a format lotul de 11144 mp al defunctului), proprietate ai cărei vecini, indicați în certificatul de moștenitor nr. S422/1970 al defunctei C. M. (fila 5 în dosarul nr. 2419/1971 atașat), erau L. D., L. M., C. N. și drumul satului. Întrucât cele două documente invocate sunt contemporane (1967-1970), apare inadmisibilă ipoteza schimbării, în timp, a tuturor vecinătăților, astfel încât să poată fi menținută ideea unei locații unice, respectiv a formării unui trup comun între lotul de 1114 mp al defunctului și terenul dobândit prin testament.
Ambii experți desemnați în cauză au ajuns la aceeași concluzie (fila 108, 143, 158), respectiv că există identitate între terenul obiect al testamentului din 1967 și terenul actualmente înscris în titlul de proprietate comun.
Așa fiind, instanța a constatat că părțile, în calitate de moștenitori ai defunctului C. Z., în aceeași cotă de ½ (al treilea moștenitor, C. V., fiind succedat în drepturi de aceiași frați), se află în indiviziune cu privire la suprafața de 2563 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 155203/26.06.2004 - pc 96 arabil (2485 mp, din măsurători), teren situat în intravilanul localității Cătămărăști Deal, com. Mihai Eminescu, evidențiat în schița topo de la fila 144 - expertiza C. C., în valoare totală de 170.465 lei.
Valoarea menționată a fost stabilită de expertul evaluator, desemnat special în acest scop ca urmare a neînțelegerilor ivite în această privință între părțile litigante. Întrucât, spre deosebire de experții topo învestiți în cauză, expertul Ț. V. este specializat în evaluări imobiliare (fila 174), ceea ce imprimă un plus de rigoare lucrării sale, instanța a reținut valoarea de 170.465 lei menționată (fila 178), iar nu valorile indicate, pentru același imobil, de experții topo.
Cum s-a menționat în precedent, cel puțin aparent terenul de 2563 mp apare atribuit, prin sentința din 1991, pârâtei N. V.. Din acest motiv, dar și pentru faptul că pârâta a obținut certificatul de moștenitor din 1996, ce se va desființa prin prezenta, a fost posibil ca aceasta să încheie contractul de donație nr. 5155/03.09.1996 (fila 39 în ds. inițial), în favoarea intervenientului V.M.-S., pentru suprafața de 2500 din intravilanul satului Cătămărăști-Deal (terenul în litigiu).
A apreciat instanța, față de circumstanțele concrete ale cauzei, că intervenientul a fost îndreptățit a considera, absolut rezonabil, că donatara este proprietară exclusivă a terenului donat și că, în aceste condiții, nu se pune problema asumării unui contract sub condiție, respectiv a riscului de desființare a actului juridic translativ de proprietate în caz de partaj.
Ca atare, în considerația bunei-credințe a intervenientului, dar și a soluției din 1991, instanța a procedat la partajarea imobilului în sensul atribuirii către pârâta N. V., cu obligarea acesteia, către reclamanți, la plata sultei în valoare de 85.232,5 lei, reprezentând ½ din prețul terenului.
În temeiul art. 274 CPC, instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.849 lei. S-a reținut, în acest sens, că pe parcursul litigiului reclamanții au avansat cheltuieli în valoare totală de 5498 lei (reprezentând taxe judiciare, onorarii experți și onorariu avocat - filele 2,3,69 și urm. în dosarul inițial, filele 24, 27 în recurs, filele 65, 82, 124, 153, 170, 183 și 189 în rejudecare), iar pârâta - de 1800 lei (onorariu avocat - fila 125 ds. inițial, fila 35 în recurs, fila 196 în rejudecare) În urma compensării, a rezultat o diferență de 3698 lei, diferență ce se impune a fi suportată, în cote de1/2 (1849 lei), de fiecare dintre părți. Instanța nu a exclus cheltuielile cu expertizele efectuate în rejudecare, apreciind că acestea și-au dovedit utilitatea în cauză, cu atât mai mult cu cât pârâta însăși a solicitat a se reține unele dintre schițele/concluziile acestor lucrări.
În calculul descris nu au fost reținute însă cheltuielile avansate de intervenient, dată fiind soluția de respingere a cererii acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta C. R., cât și pârâta N.V. și intervenientul V. S. M. (prin recalificarea căii de atac declarate).
Reclamanta a criticat sentința instanței de fond sub aspectul modului de partajare a terenului menționat în petit și a considerentelor reținute de prima instanță in legătură cu acest mod de partajare. Ulterior, la 17.06.2014 (fila 42 dosar apel) reclamanta a declarat că renunță la judecata apelului declarat.
La rândul lor, pârâta N. V. și intervenientul V. S. M. au arătat că hotărârea este dată parțial cu aplicarea greșită a legii, prima instanță dând o greșită interpretare normelor juridice aplicabile împrejurărilor de fapt și de drept reținute pe baza probelor administrate.
Astfel, instanța a respins excepția lipsei de interes si excepția autorității pe lucru judecat în mod nefondat , reținând în mod greșit că cele două certificate de moștenitor după C.Z.cuprind mențiuni contradictorii, întrucât C. Z. a avut în proprietate doar 3600 m.p., conform rolului său agricol depus la dosarul cauzei , compusă din 1114 m.p.și 2500 m.p, care au făcut obiectul partajului din 1991.
Suprafața de 2500 m.p. din Certificatul de moștenitor nr.356 din 10.06.1996 este suprafața de teren moștenită de pârâtă de la fratele Z., fapt dovedit cu mențiunile din Contractul de donație nr.5153 din 03.09.1996 prin care se stipulează " terenul ce se înstrăinează a fost dobândit de mine, donatoarea, prin moștenire de la fratele meu C. Z....".
Deci, această suprafață de 2500 m.p. nu este o suprafață suplimentară celei ce i-a fost atribuită paratei prin sentința din 1991.
A accepta punctul de vedere al primei instanțe ar însemna că defunctul C.Z. a avut în proprietate la momentul decesului 6100 m.p. teren (3600 m.p. ce au făcut obiectul partajului din 1991 și 2500 m.p. ce s-au partajat de către prima instanța). În realitate, acesta a avut doar 3600 m.p., iar cu privire la modalitate de atribuire s-a pronunțat Judecătoria Botoșani prin Sentința civilă 3405/1991, căpătând astfel autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, apelanții au arătat că a fost respinsă de prima instanță în mod greșit, deși a reținut că suprafața de 2500 m.p. care a făcut parte din masa succesorală a defunctului C. Z. este una și aceeași cu cea din p.c.96 înscrisă în titlul de proprietate 155203/2004.
Așadar, daca acest teren de 2500 m.p. a făcut parte din cei 3600 m.p. partajați în 1991, instanța a respins greșit excepția autorității de lucru judecat, partajând încă o dată, în mod nelegal, aceeași suprafață de teren.
Prima instanță a precizat că, prin sentința din anul 1991, pentru suprafața de 2500 m.p. a existat o simplă atribuire, menționând chiar că "pe care instanța este ținută să o respecte", totuși , a reanalizat dosarul 2923/1991, ceea ce este inadmisibil.
Terenul de 2500 m.p. a fost partajat prin S.C. 3405/1991, pentru simplul motiv că Zaharia nu a avut alt teren decât 3600 m.p.; a inventa toată povestea doar pentru a rejudeca partajul din 1991 nu se poate, datorită autorității de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească.
Prima instanță a fost investită cu partajul suplimentar de pe urma defunctei C. M., ca urmare a emiterii titlului de proprietate 155203/2004. Nu s-a formulat un capăt de cerere de către nici una din părți cu privire la dezbaterea succesiunii după C. Z., astfel că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut.
Întrucât reclamanții au invocat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.356/1996 pentru prima dată în rejudecare, după multe termene de judecată, respectiv la termenul din 01.08.2012, se impunea admiterea excepției prescrierii dreptului material acțiune și respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil.
Pe fondul cererii de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.356/1996 emis de pe urma defunctului C. Z., instanța în mod greșit a reținut că acest certificat vine cu o completare a masei succesorale stabilite inițial prin certificatul din 1991 - întrucât suprafața de 2500 m.p. menționată în certificat face parte din suprafața de 3600 m.p., care i-a fost atribuită prin sentința din 1991.
După decesul lui C. V.și C. M. pârâta, împreună cu fratele C. N.-tatăl reclamantei, au convenit ca cele două loturi de câte 1114 m.p. atribuite acestora să fie împărțite astfel: lotul lui V. să-1 dețină N. întrucât accesul la acest lot se făcea prin curtea lui, iar lotul lui M. să-i revină pârâtei, fapt ce s-a și întâmplat.
În anul 1993, timp în care C. N.-tatăl reclamantei trăia, a vândut casa dobândită prin Sentința civilă 3405/1991 și suprafața de 3342 m.p. (respectiv 1114 m.p. x 3), suprafață compusă din lotul nr.1, 2 și 3 din schița ce face parte integrantă din Sentința nr.2331/1971, deci lotul său, al lui Z. si al lui M..
Greșeala pârâtei, de fapt a notarului, a fost că s-a scris în contractul de vânzare către familia A. că suprafața de 3342 m.p. a fost dobândită prin S.C.3405/1991, lucru care s-a întâmplat pentru că situația juridică a lotului lui M. nu era clarificată (a fost clarificată abia în cursul acestei judecăți la fond), iar pe de altă parte titlul de proprietate nu fusese emis încă.
Acesta este și motivul pentru care C. N., tatăl reclamantei, nu a ridicat nici un fel de obiecțiuni la înstrăinarea acestui lot (pentru că soții A. s-au mutat acolo chiar din data vânzării, devenind vecini cu C.N., cu care au fost în foarte bune relații); de altfel acesta nu a formulat nici recurs împotriva sentinței din 1991.
Această situație de fapt se completează cu considerentele reținute de prima instanță, potrivit cărora suprafețele de 1114 m.p. și de 2500 m.p. nu fac parte din același trup, sunt situate în locații diferite.
În anul 1996, pârâta N. a vrut să doneze fiului său, V. M., suprafața de 2500 m.p. situată în Cătămărăști Deal, care este suprafața din testament, care i-a fost atribuită în urma moștenirii de la fratele C. Z., prin sentința din 1991, și care a fost identificată și de toți cei trei experți cadastrali că a făcut parte din masa de partajat rămasă după C. Z..
La notariat i s-a spus că nu poate fi întocmit actul de donație, întrucât nu este menționat amplasamentul terenului, motiv pentru care a fost la Primărie, i s-a eliberat o adeverință de proprietar, în baza căreia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.356/1996.
Motivul pentru care pârâta a fost trecută singura moștenitoare pentru suprafața de 2500 mp teren situat în Cătămărăști Deal a fost acela că această suprafață de teren i-a fost atribuită ei în proprietate prin sentința din 1991, fiind inclusă în suprafața de 3600 m.p.
Referitor la cheltuielile de judecată, apelanta N. V. a criticat compensarea acestora și în raport cu expertizele H., C. și Ț., apreciind că nu au fost utile cauzei, ci s-au datorat pretențiilor nejustificate ale reclamantei.
În drept, au invocat disp. art.299 și urm. CPC.
Prin decizia civilă nr. 296 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Botoșani a admis apelul declarat de apelanții N. V. și V.S. M. și a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că:
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul V.S. M.; a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile 3405 din 21 oct 1991 a Judecătoriei Botoșani; a înlăturat din dispozitivul sentinței civile nr. 9859/17 oct.2013 a Judecătoriei Botoșani, dispozițiile privind partajul suprafeței de 2563 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 155203/26 iunie 2004 - p. 96 arabil (2485 mp din măsurători), teren situat în intravilanul localității Cătămărăști Deal, com. Mihai Eminescu, jud. Botoșani, evidențiat în schița de la f. 144 - exp. Cotoc, atribuirea acestui teren și obligația la plata sultei; a menținut restul dispozițiilor din sentință, necontrare deciziei; a luat act că apelanta C. R. a renunțat la judecarea cererii de apel; a obligat apelanta C. R. să achite apelanților suma de 1278 lei, cheltuieli de judecată (taxă timbru din apel).
În temeiul art. 45 din OUG nr. 80/2013 s-a dispus restituirea către apelanta C. R. a taxei de timbru în cuantum de 1278 lei.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Deși reclamanta C. R. a renunțat la judecarea apelului său, au fost reținute argumentele prezentate în cuprinsul cererii întrucât exprimă poziția sa procesuală în raport cu apelul declarat de părțile adverse.
Nu este dată excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea cererii de constatare a nulității/anulării certificatului de moștenitor nr. 356/10.06.1996 emis după defunctul C. Z. deoarece, în calitate de descendenți ai autorului C. N., aceștia nu au fost incluși la dezbaterea succesorală finalizată prin acest certificat. Aceasta, deși calitatea lor de moștenitori ai defunctului C. Z. fusese stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 146/05.03.1991 emis după același defunct, precum și prin sentința civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoșani.
În mod corect instanța de fond a reținut că, față de situația de fapt constatată în privința moștenitorilor, fie este aplicabilă sancțiunea nulității absolute, fie, dată fiind neînștiințarea tuturor prezumtivilor moștenitori, aceștia pot cere oricând verificarea certificatului de moștenitor emis în lipsa lor, ca sancțiune pentru conduita culpabilă a pârâtei N. V., care s-a declarat unic moștenitor, așa încât nu este dată nici excepția prescripției dreptului la acțiune.
În schimb, este dată în cauză autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani.
Astfel, potrivit rolului agricol 1959 - 1961 (fila 87 dosar apel) , autoarea C. D. M. figura în intravilan cu două terenuri: în parcela "În vatră sat"; - o suprafață de 0,54 ha (0,10 ha "bătătură"; și 0,44 ha arabil); în parcela "La șosea Gorovei"; - o suprafață de 0,25 ha arabil.
Prin sentința civilă nr. 2331/28.12.1971, pronunțată în dosarul nr. 2419/1971 (atașat), Judecătoria Botoșani a procedat la partajul suprafeței de 5.400 m.p. (5570 m.p. din măsurători) situată în satul Stâncești, în sensul atribuirii fiecăruia dintre descendenții defunctului C. M. a câte unui lot în suprafață de 1114 m.p. - respectiv reclamantei N.V. și pârâților C. N., C. Z., C. V. și C. M..
Deși la momentul efectuării acestui partaj C. Z. era beneficiar al testamentului autentificat sub nr. 1370/21.07.1967 (fila 47 dosar 16269/193/2009), prin care mama sa îi testase suprafața de cca 2.500 m.p., nu a solicitat valorificarea acestui testament, ceea ce determină concluzia că terenul testat nu făcea parte din suprafața de 5.400 m.p. din Stâncești, ci privea terenul din parcela "La șosea Gorovei"; - identificat de experți în p.c. 96 Cătămărăști Deal.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 3405/1991 pronunțată în dosarul nr. 2925/1991 (atașat), Judecătoria Botoșani a procedat la partajul masei succesorale rămasă după defunctul C. Z. - compusă din casă, grajd, suprafața de 3.600 m.p. și o serie de bunuri mobile - între moștenitorii N. V., C. V.și C. N., incluzând în lotul apelantei bunurile imobile, respectiv "una casă, un grajd și 3.600 m.p. teren";.
Întrucât în rolul agricol al autorului C. Z. pentru aniii 1971 - 1973 (fila 99 - 100 dosar fond) apare înscrisă o suprafață totală de 3.600 m.p. și nu s-au invocat și dovedit alte modalități de dobândire a acestui teren, tribunalul reține că acesta provenea din partajul succesoral efectuat în 1971 și din testamentul din 1967 ( 1.114 m.p. + 2.500 m.p) .
Așadar, prin cele două sentințe de partaj, instanțele au procedat la partajarea unei suprafețe totale de 5.400 m.p./5.570 m.p. + 2.500 m.p., ceea ce reprezintă întreg terenul intravilan al autoarei C. M. (respectiv 3.974 m.p. - p.c. 714 Stâncești și 2.563 m.p. - p.c. 96 Cătămărăști din titlul de proprietate nr. 155203/2004 și 1.370 m.p. - p.c. 705/1 Stâncești din titlul de proprietate nr. 21688/1993 emis autorului reclamant, C. N.), așa încât prezentul partaj nu poate privi decât terenul extravilan al autoarei C. M., precum și terenurile intravilane dobândite prin partajul din 1971 de către defuncții C. V. și C. M. (1.114 m.p. + 1.114 m.p.).
Prin urmare, în final, din terenul intravilan inclus în masa succesorală a autoarei inițiale, C. M., reclamanții au dobândit o suprafață de 2.228 m.p. în Stâncești (lotul propriu din partajul din 1971 și lotul atribuit inițial lui C. V.), în timp ce pârâta N. V. a dobândit o suprafață de 3.342 m.p. în Stâncești (3 loturi de câte 1.114 m.p. - al său și al fraților Z. și V. ) și suprafața de 2.500 / 2.563 m.p. în Cătămărăști.
Reclamanții au contestat că terenul atribuit pârâtei prin sentința civilă nr. 3405/1991 ar fi fost format din lotul de 1.114 m.p. din Stâncești și suprafața de 2.500m.p. din Cătămărăști Deal, susținând că, în realitate, cei 3.600 m.p. din masa succesorală rămasă după C. Z. ar fi fost formați din trei loturi de câte 1.114 m.p. din Stâncești - dobândite de acesta, precum și de frații M. și V. la partajul din 1971.
Dacă s-ar accepta această ipoteză, s-ar ajunge la concluzia că pârâtei N. V. i -ar reveni patru loturi de câte 1.114 mp la Stâncești (al său, precum și cele trei atribuite după C. Z.,trebuind a fi valorificată sentința nr.3405/1991), reclamanților le-ar reveni doar un lot de 1.114 m.p. la Stâncești, iar terenul de 2.500 m.p. / 2563 m.p. din Cătămărăști ar trebui împărțit în două loturi egale între părți, așa încât în nicio variantă de interpretare nu se poate susține că reclamanților li s -ar cuveni 2.228 m.p. în Stâncești și jumătate ( ½) din 2500m.p. în Cătămărăști, așa cum pretind aceștia.
În plus, la partajul din 1991 acțiunea a fost promovată și de C. V., așa încât nu poate fi primită aprecierea că acesta ar fi inclus în masa succesorală rămasă după fratele C. Z. și propriul său teren.
Sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac - doar în acel cadru procesual putând fi cercetate criticile legate de eventualele inadvertențe între terenurile identificate și evaluate de expert și cele menționate în dispozitivul sentinței și de nivelul sultelor - așa încât se impune și în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a vizat și suprafața de 2500 m.p / 2563 m.p. din p.c. 96 Cătămărăști Deal, ceea ce a determinat admiterea apelului declarat de N. V. și V. S. M.și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani, cu consecința excluderii de la partaj a suprafeței de 2500 m.p./2563 m.p. și admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de V. S. M..
Cu referire la criticile formulate de apelanți cu privire la cheltuielile de judecată, Tribunalul a apreciat că sunt nefondate, deoarece lucrările experților au fost necesare în raport cu complexitatea cauzei și cu specializarea acestora.
Totodată, tribunalul a luat act de renunțarea apelantei C. R. la judecarea cererii de apel,iar în temeiul art. 45 din O.U.G nr. 80/2013 a admis cererea acesteia și a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 1.278 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta C. R. a fost obligată să achite apelanților N. V. și V. S. M. cheltuieli de judecată în sumă de 1278 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru din apel.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că decizia dată în apel este injustă și cuprinde considerente și dispoziții contradictorii, fiind rezultatul aplicării greșite a legii.
Astfel, atât prin considerente cât și prin dispozitivul deciziei se admite excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani în privința suprafeței de 2563 mp (2485 mp din măsurători), situată în p.c. 96 din intravilanul satului Cătâmărăști Deal, com. M.Eminescu, jud. Botoșani, dar în același timp se menține sentința instanței de fond prin care a fost desființat certificatul de moștenitor nr. 356/10.06.1996 emis după defunctul C. Z., având ca masă succesorală tocmai această suprafață de teren , fiind constatată starea de indiviziune cu privire la această suprafață de teren între reclamanți , în calitate de moștenitori ai defunctului C. N. și pârâta N. V..
Din considerentele sentinței instanței de fond rezultă că acest certificat de moștenitor a fost desființat întrucât procedura succesorală notarială s-a desfășurat fără încunoștințarea lor , a reclamanților, deși pe de o parte era pusă în discuție o masă succesorală suplimentară față de cea din certificatul de moștenitor nr. 146/ 5.03.1991, acest din urmă certificat fiind cel care a stat la baza pronunțării sentinței de partaj nr. 3405/21.10.1991, iar pe de altă parte calitatea de moștenitori ai defunctului C. Z. ( pentru autorul lor C. N. și pentru pârâta N. V. ) fusese stabilită anterior prin primul certificat de moștenitor eliberat după defunct, cu nr. 146/ 5.03.1991.
Notează instanța de fond incidența caracterului indivizibil al acceptări moștenirii - pg. 5 din sentință.
Cele două soluții din dispozitivul deciziei sunt contradictorii, întrucât certificatul de moștenitor nr. 355/ 10.06-1996 a fost eliberat după aproximativ 5 ani de la pronunțarea sentinței_civile nr. 3405 / 21.10.1991, pentru o masă succesorală suplimentară după defunctul C. Z. , așa cum a reținut corect instanța de fond , iar instanța de apel a menținut această soluție , deși a motivat că terenul înscris în masa succesorală a acestui certificat de moștenitor fusese partajat cu 5 ani înainte.
La o simplă comparare a celor două certificate de moștenitor se constată că ele nu cuprind aceeași masă succesorală , terenul de 2500 mp înscris în cel de-al doilea certificat nefiind inclus în primul certificat ( dovadă amplasamentul și vecinătățile diferite ale terenurilor).
Autoritatea de lucru judecat presupune identitate de părți, obiect și cauză între cele două judecăți ori, în privința terenului în litigiu nu există nici identitate de obiect și nici de cauză.
Instanța de apel nu a analizat nici unul dintre argumentele lor, care aveau la bază situația concretă din dosarul de partaj nr. 2923/1991 atașat, ci și-a însușit un calcul pur teoretic și fără nici o legătură cu realitatea pe care l-au avansat părțile adverse.
Instanța de apel a primit acest calcul fictiv, rupt de realitatea faptelor , pentru a salva sentința civilă nr.3405 / 21.10.1991, deși în mod evident această sentință cuprinde o eroare materială în privința suprafeței de teren partajate .
Instanța de apel a făcut acest lucru cu prețul încălcării flagrante a drepturilor lor asupra terenului în litigiu, drepturi moștenite de la autorul C. N. care, la rândul său, l-a moștenit pe fratele C. Z..
Faptul că autorul lor sau celelalte părți nu au atacat sentința de partaj din 1991 se explică tocmai prin aceea că toți știau că terenul ce s-a partajat era cel aferent gospodăriei din satul Stîncești, respectiv lotul de 1114 mp aparținând defunctului C. Z., ce fusese identificat și evaluat de către expert.
Nici una dintre părți, nici măcar pârâta N. V. - reclamantă în dosarul din 1991, nu au avut în vedere terenul în litigiu, situat în Cătămărăști Deal, dovadă că acest teren nu este menționat nici în cererea de partaj, nici în certificatul de moștenitor ce a fost anexat cererii, nici în raportul de expertiză sau orice alt act depus la dosar, iar testamentul autentic datat 1967 nu a fost depus sau pomenit în acel dosar , fiind depus pentru prima dată abia după reluarea judecații după casare în prezenta cauză .
La baza calculului teoretic reținut de instanța de apel stă acest testament pentru terenul în litigiu, de 2500 mp , testament care exista din 1967 , dar instanța omite să analizeze faptul că acest testament nu putea fi avut în vedere la partajul din 1991, chiar dacă ar fi fost depus la dosar, din două motive :
În primul rând , testamentul nu a putut produce nici o consecință juridică în 1967, întrucât terenul testat era scos din circuitul civil, fiind trecut în patrimoniul fostului CAP. Așa se explică faptul că terenul a rămas înscris în rolul agricol al defunctei testatoare C. M. - autoarea comună a părților.
În al doilea rând, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru moștenitorii fostului proprietar abia începuse în1991, când a avut loc partajul , terenul neputând fi considerat că a intrat în patrimoniul defunctului legatar C. Z. și în masa sa succesorală. Titlul de proprietate prin care a fost reconstituit dreptul pentru acest teren a fost eliberat tuturor moștenitor abia în 2004 , astfel încât, în mod evident, terenul nu putea fi partajat în 1991.
În loc să-și însușească calculul pur teoretic propus de părțile adverse , instanța de apel trebuia să deschidă dosarul de partaj nr. 2923/1991 al Judecătoriei Botoșani (atașat) și să constate următoarele aspecte esențiale pentru a decide corect asupra autorității de lucru judecat:
-în cererea de chemare în judecată formulată chiar de pârâta N. V., ce a făcut obiectul ds. nr. 2925/1991, nu se face referire la două suprafețe de teren distincte care ar compune suprafața totală de 3600 mp, ci doar la o singură suprafață de teren de 3600 mp, care ar fi aferentă construcțiilor ( casa și grajd) amplasate în satul Stîncești, com.M.Eminescu;
-la cererea de chemare în judecată a fost anexat doar certificatul de moștenitor nr.146/5.03.1991 eliberat după defunctul C. Z. , iar în cuprinsul acestui certificat de moștenitor nu este menționată și suprafața de aprox.2500 mp din satul Cătămărăști Deal, com. M. Eminescu , ci doar suprafața de 3800 mp (?) aferentă construcțiilor din satul Stîncești, com. M. Eminescu, cu precizarea că vecinătățile menționate în certificat corespund cu vecinătățile terenului din satul Stîncești;
-în ds. nr.2925/1991 nu a fost depus testamentul autentic nr.1370/21.07.1967, prin care defuncta C. M. îi lăsa lui C. Z. suprafața de 2500 mp ,cu alte vecinătăți decât cele înscrise în certificatul de moștenitor nr.146/1991. Chiar dacă ar fi fost depus, terenul nu putea fi partajat întrucât făcea obiectul unei proceduri speciale de reconstituire a dreptului de proprietate și , la acea dată , nu fusese eliberată nici măcar o adeverință provizorie de proprietate;
-prin raportul de expertiză efectuat în ds.nr.2925/1991 a fost identificată și evaluată doar suprafața de 1114 mp din satul Stîncești, com. M. Eminescu , precum și construcțiile, expertul chiar făcând precizarea că defunctul C. Z. nu a dobândit decât 1114 mp prin sentința civilă nr.2331/1971 a Judecătoriei Botoșani;
-expertul nu a identificat și nici nu a evaluat suprafața de 2500 mp din sat Cătămărăști Deal, com. M.Eminescu, astfel încât este evident că sulta pe care a primit-o C. N. prin sentința civila nr.3405/1991 nu include și sulta pentru acest teren. Sulta primită de C. N. a fost doar pentru cota sa din construcții și din lotul de 1114 mp atribuit lui C. Z. prin sentința civilă nr. 2331/1971- lot aferent construcțiilor. Ori, în condițiile în care autorul său, C. N., nu a primit nimic pentru terenul în litigiu ( nici sulta , nici teren în natură ), este fără putința de tăgadă că acest teren nu a fost partajat în mod concret, fapt ce exclude autoritatea de lucru judecat.
Spre această concluzie converg și celelalte argumente pe care le-a invocat repetat și care au fost dovedite fie cu înscrisurile depuse de părți, fie cu înscrisurile sosite la dosar la solicitarea instanței de apel.
Din rolul agricol al defunctului C. Z., depus de pârâtă la dosar, rezultă că acesta deținea suprafața de 0,36 ha într-un singur trup, din care 0,30 ha teren arabil și 0,06 ha curți/construcții, aceasta fiind suprafața totală aferentă gospodăriei, de unde concluzia că terenul din rolul agricol este terenul casei părintești din satul Stîncesti și nicidecum terenul, liber de construcții la acea dată, din Cătămărăști Deal,com. M. Eminescu jud. Botoșani.
Pe de altă parte, este cunoscut faptul că mențiunile înscrise în rolul agricol nu fac decât dovada posesiei la un moment dat și nicidecum dovada proprietății, astfel încât suprafața de 3600 mp înscrisă în rolul defunctului C. Z. cuprindea lotul său de 1114 mp, precum și loturile defuncților săi frați, C. M. și V., care nu și-au folosit în fapt loturile atribuite prin sentința civilă nr. 2331/1971 (la care se adaugă diferențele rezultate din măsurătoare constatate și de experți).
În sprijinul acestei susțineri a depus, după repunerea pe rol a apelului , adeverința nr. 8243 / 15.09.2014 emisă de Primăria M. Eminescu, din care rezultă faptul că defuncții C. M. și C. V. nu au avut roluri agricole, deși au primit cu ocazia partajului din 1971 câte un lot de 1114 mp din suprafața totală aferentă gospodăriei din satul Stîncesti. Ei nu au rămas în localitatea natală , iar aceste loturi de teren au rămas înscrise în rolul agricol al defunctului lor frate, C. Z..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11558/27.07.1993, pârâta N. V. vinde soților A. V. și A. construcțiile și suprafața de 3600 mp aferentă construcțiilor situate în satul Stîncesti, com. M.Eminescu, cu indicarea vecinătăților, explicând proveniența terenului astfel: 2200 mp i-ar fi dobândit prin sentința civilă nr.345/1991, iar diferența de 1114 mp i-au fost atribuiți prin sentința civilă nr.2331/1971. Suprafața de 2200 mp despre care s-a menționat că a fost dobândită în 1991 era compusă , în realitate, din suprafața de 1114 mp atribuită pârâtei în 1991 din masa succesorală a defunctului C. Z. , iar diferența era lotul atribuit în 1971 lui C. M. , lot care a fost solicitat de pârâtă în prezenta cauză tocmai pentru a valida astfel vânzarea în avans pe care a făcut-o către cumpărătorii A. . Rezultă, deci, că nici un m.p. din suprafața totală de 3600 mp care a fost partajată în 1991 nu s-a aflat pe raza satului Cătămărăști Deal.
În titlul de proprietate nr.3945/21.08.1992 eliberat lui N. V. nu a fost înscrisă suprafața de aprox.2500 mp din satul Cătămărăști Deal, deși acest titlu a fost eliberat după pronunțarea sentinței civile nr.3405/1991. Acest titlu de proprietate nu a fost contestat și nici modificat.
Mai mult, a depus la dosar adeverința nr. 8802/30.09.2014 emisă de Primăria comunei M. Eminescu, din care rezultă faptul că pârâta N. V. nu a fost înscrisă în rolul agricol cu suprafața de teren în litigiu și nici nu a plătit vreodată impozit pe acest teren. Ori, dacă pârâta ar fi dobândit terenul în litigiu cu ocazia partajului din 1991, s-ar fi înscris cu terenul în rolul agricol și ar fi plătit impozit pentru el.
Deși părțile adverse au susținut că au plătit impozit pentru acest teren , au depus la dosar chitanțe care , deși datate 19.03.2009, nu priveau terenul în litigiu , ci terenul extravilan înscris în titlul de proprietate comun și terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr. 3945/ 21.08.1992 emis pe numele pârâtei.
Abia în certificatul de moștenitor nr.356/10.06.1996 ( contestat în cauză), eliberat tot după defunctul C. Z., a fost înscrisă suprafața de 2500 mp din intravilanul satului Cătămărăști Deal, com.M.Eminescu. Acest certificat a fost emis la 5 ani după partajul din 1991, la solicitarea pârâtei N. V. , situație în care se pune întrebarea de ce a fost nevoie ca pârâta să solicite eliberarea altui certificat de moștenitor pentru terenul în litigiu dacă pretinde că a dobândit terenul prin sentința de partaj din 1991, cu 5 ani înainte.
În contractul de donație autentificat sub nr.5155/3.09.1996, încheiat între pârâtă și fiul său intervenient în interes propriu , proveniența terenului donat este explicată prin trimitere la certificatul de moștenitor menționat mai sus și nu prin trimitere la sentința civilă nr.3405/1991.
Terenul în litigiu , de aprox. 2500 mp din sat Cătămărăști Deal, com.M.Eminescu , a fost înscris în titlul de proprietate nr. 155203/26.06.2004 eliberat în comun moștenitorilor defunctei C. M. tocmai pentru că nu fusese partajat până la acea dată între moștenitori.
La solicitarea instanței, Primăria M. Eminescu și OCPI Botoșani au trimis la dosar înscrisuri din care rezultă faptul că la baza emiterii acestui titlu de proprietate comun a stat rolul agricol al defunctei autoare comune a părților - C. M. și nu rolul agricol al defunctului C. Z. ori testamentul lăsat acestuia de C. M. .
Faptul că terenul în litigiu a rămas în rolul testatoarei și a fost înscris în titlul comun se explică prin faptul că în 1967, la data încheierii testamentului, terenul nu se mai afla în proprietatea testatoarei, ci trecuse în proprietatea statului și în administrarea fostului CAP.
Cum acest titlu de proprietate nu a fost anulat sub aspectul suprafețelor înscrise în cuprinsul său , nu poate fi menținută decizia din apel prin care terenul este scos din titlul comun , fără să se fi cerut măcar acest lucru.
În concluzie, înscrierea suprafeței de 3600 mp în loc de 1114 mp în dispozitivul sentinței civile nr. 3405 / 1991 reprezintă o eroare materială, care trebuia tratată ca atare și care nu poate produce asemenea consecințe grave asupra lor, a reclamanților, întrucât eroarea nu le este cu nimic imputabilă .
Numai din punct de vedere scriptic această suprafață de 3600 mp includea lotul de 1114 mp aparținând defunctului C. Z. și loturile defuncților săi frați, C. V. și C. M., care au rămas înscrise în rolul său agricol.
În fapt și în drept însă, ceea ce s-a partajat în 1991 a fost doar lotul defunctului C. Z. , în timp ce loturile defuncților C. V. și C. M. s-au partajat prin sentința instanței de fond în prezenta cauză .
Terenul în suprafață de 2500 mp ( 2485 mp din măsurători), situat în p.c. 96 din intravilan sat Cătămărăști Deal , com. M. Eminescu , jud. Botoșani nu a făcut obiectul partalului din 1991, așa cum rezultă în mod evident din dosarul atașat.
Nu în ultimul rând , din adeverința nr. 8802 / 30.09.2014 emisă de Primăria M. Eminescu rezultă că mențiunea înscrisă pe ultima filă - verso a sentinței civile nr. 3405/1991 ( exemplarul prezentat în instanță de părțile adverse și nu exemplarul original din dosarul de partaj atașat) nu poate fi confirmată de Primărie, întrucât nu corespunde cu evidențele oficiale. În plus, adunând cele două suprafețe de teren menționate rezultă o suprafață totală de 4728 mp, deși suprafața partajată în 1991 a fost, scriptic, de numai 3600 mp .
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Legal citați, pârâta și intervenientul în nume propriu au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de reclamantă, care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Nu este dat în cauză motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, potrivit cărora se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârea este casabilă în următoarele ipoteze: dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărîrii duce la o anumită soluție, însă în dispozitiv instanța a adoptat soluția contrară; când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor deduse judecății, iar din altele netemeinicia acestora; când lipsește motivarea soluției adoptate sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de pricina dedusă judecății.
În speță, contradicția reclamată de recurentă - constând în faptul că instanța de apel, prin decizia atacată, a admis excepția autorității de lucru judecat și a exclus de la împărțeală suprafața de 2563 (2485 din măsurători) m.p. teren situat în p.c. 96 din intravilanul satului Cătămărăști Deal, comuna Mihai Eminescu, județul Botoșani, însă, totodată, a menținut dispoziția instanței de fond privind desființarea certificatului de moștenitor nr. 356/10.06.1996, emis după defunctul C. Z., în care, în masa succesorală este cuprinsă această suprafață de teren - este doar aparentă, nefiind de natură a atrage casarea /modificarea hotărârii.
Astfel, confirmând soluția dată de prima instanță capătului de cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor din anul 1996, Tribunalul Botoșani a reținut că reclamanții, în calitate de descendenți ai lui C. N., nu au fost incluși la dezbaterea succesorală finalizată prin emiterea acestui certificat, deși calitatea lor de moștenitori legali ai defunctului C. Z. fusese stabilită prin certificatul de moștenitor emis în anul 1991 după același defunct, precum și prin sentința civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoșani.
Cu referire la masa succesorală menționată în acest certificat de moștenitor, Tribunalul a subliniat în considerentele deciziei că "aceasta urmează a fi analizată împreună cu fondul cererii de apel,"; analiză în urma căreia a reținut că terenul în discuție a format obiectul partajului realizat prin sentința civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoșani și a admis excepția autorității de lucru judecat.
În ce privește cea de-a doua critică formulată de reclamantă, vizând modul de interpretare și aplicare în speță a dispozițiilor legale ce reglementează autoritatea de lucru judecat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani, reținând că terenul în discuție - de 2500 m.p./2543 m.p. -parcela 96 Cătămărăști Deal - nu a format obiect al partajului realizat prin această sentință, nefiind inclus în suprafața de 3600 m.p. teren din certificatul de moștenitor nr. 146/5.03.1991, emis după defunctul C. Z..
Spre această concluzie, judecătorul fondului a avut în vedere, pe baza probelor administrate, următoarele argumente:
- ambele părți au fost, în final, de acord că terenul de 2563 m.p. intravilan, din p.c. 96 Cătămărăști Deal, din titlul de proprietate nr. 155203/2004 este cel de 2500 m.p. din testamentul datat 1967, în favoarea defunctului C. Z..
- niciuna dintre părți nu a indicat o altă locație a terenului, în satul Stîncești, astfel cum sugerează certificatul de moștenitor din 1991;
- ambii experți desemnați în cauză au ajuns la aceeași concluzie, anume că există identitate între terenul obiect al testamentului din 1967 și terenul înscris în titlul de proprietate comun;
- analiza dosarului nr. 2923/1991 și a sentinței civile nr. 3405 din 21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani (dosar atașat) relevă că, în concret, s-a partajat doar terenul în suprafață de 1114 m.p., ce a constituit lotul atribuit lui C. Z. prin sentința civilă nr. 2331 din 1971 (dosar nr, 2419/1971 al Judecătoriei Botoșani, atașat), iar nu o suprafață de 3600 m.p. teren.
Admițând excepția autorității de lucru judecat a sentinței menționate, Tribunalul Botoșani a reținut că terenul din p.c. 96 Cătămărăști Deal este identic cu cel din testamentul autentificat sub nr, 1370/21.07.1967 și a format obiectul partajului realizat în anul 1991.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere următoarele argumente:
-deși la momentul efectuării partajului după C. M., autoarea comună a părților, în anul 1971, C. Z. era beneficiarul testamentului, nu s-a prevalat de acesta, ceea ce determină concluzia că terenul testat nu făcea parte din suprafața de 5400 m.p. supusă partajului;
- cum în rolul agricol al lui C. Z. din 1971 - 1973 apare înscrisă o suprafață totală de 3600 m.p. și nu s-a invocat și dovedit o altă modalitate de dobândire a acestuia, rezultă că acesta provenea din partajul efectuat în anul 1971 și din testamentul datat 1967 (1114 m.p. - lot atribuit + 2500 m.p. testament);
- totalul suprafețelor de teren partajate prin cele două sentințe - din 1971 și din 1991 - este totalul suprafețelor de teren intravilan ce a aparținut autoarei C. M.. Prin urmare, în această cauză pot fi partajate doar parcelele extravilan pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, precum și loturile de câte 1114 m.p. teren ce le-au revenit în anul 1971 lui C. V. și C. M., decedați;
-ipoteza avansată de reclamanți, potrivit căreia cei 3600 m.p. teren ce au format masa succesorală a defunctului C. Z. la partajul din anul 1991 ar fi reprezentat, în fapt, trei loturi a câte 1114 m.p. teren din satul Stîncești - al său și ale fraților M.și V., atribuite în anul 1971, nu poate fi primită deoarece, dacă s-ar accepta, s-ar ajunge la concluzia că pârâtei N.V. i-ar reveni patru loturi a câte 1114 m.p. Stîncești (pentru că trebuie valorificată sentința din anul 1991), reclamanților le-ar reveni doar 1114 m.p. Stîncești, iar terenul de 2500 m.p. (2563 m.p.) Cătămărăști Deal ar trebui împărțit în loturi egale.
Tribunalul a avut, de asemenea, în vedere faptul că sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, doar în acel cadru procesual putând fi cercetate susținerile legate de eventualele inadvertențe între terenurile identificate și evaluate de expert și cele menționate în dispozitivul sentinței și de nivelul sultelor, așa încât se impune și în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.
Potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate";.
În sens strict, autoritatea de lucru judecat consacră efectul exclusiv al hotărârii judecătorești irevocabile, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză.
În sens larg, aceasta semnifică puterea de lucru judecat, ce presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea hotărârii).
Autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat nu sunt sinonime, prima fiind parte a celei de a doua. Existența unei hotărâri judecătorești irevocabile poate fi invocată în cadrul altui proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea acesteia, sau cu putere de lucru judecat, atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Altfel spus, pentru a se invoca puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești în cadrul unui proces nu este necesară existența triplei identități - de părți, obiect și cauză, ci este necesar doar a se proba identitatea dintre problema de drept soluționată irevocabil și cea dedusă judecății, instanța fiind ținută să pronunțe aceeași soluție.
În speță nu este dată tripla identitate prevăzută de dispozițiile art. 1201 Cod civil, în raport de sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani.
Astfel, dacă obiectul dosarului nr. 2925/1991 al Judecătoriei Botoșani (atașat) l-a constituit partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului C. Z., aflată în patrimoniul acestuia la data deschiderii succesiunii, conform certificatului de moștenitor nr. 146/5.03.1991, obiectul cauzei de față, astfel cum a fost stabilit de prima instanță pe baza "precizărilor succesive ale părților";, necontestat în căile de atac, îl constituie partajul suplimentar al averii succesorale a autoarei comune a părților, defuncta C. M. și, implicit, ieșirea din indiviziune și cu privire la averea fiilor defuncți ai acesteia, C. V., C. M. și C. Z., acțiune întemeiată pe titlurile de proprietate emise în aplicarea dispozițiilor legii fondului funciar.
Așadar, obiectul și cauza celor două acțiuni nu sunt identice.
Analiza identității de obiect a impus, în mod necesar, administrarea de probe pentru a se stabili dacă terenul de 2563 m.p. înscris în titlul de proprietate nr. 155203/04, parcela 96 arabil (2485 m.p. din măsurători) din intravilanul localității Cătămărăști Deal, comuna Mihai Eminescu a fost inclus în suprafața de 3600 m.p., atribuită pârâtei prin sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani, respectiv dacă este identic cu cel de 2500 m.p. înscris în testamentul datat 1967, deoarece în sentință nu se regăsesc elemente concrete de individualizare a acestuia.
Fără a proceda la o reevaluare a probelor administrate la instanțele de fond, nepermisă în calea de atac a recursului, curtea reține că premisele pe care instanța de apel și-a argumentat soluția de admitere a excepției sunt greșite.
În primul rând, sentința nr. 3405/1991 cu referire la atribuirea suprafeței de 3600 m.p.în proprietatea pârâtei se impune în prezenta cauză cu putere de lucru judecat doar în măsura în care se face dovada certă că suprafața de 2563 m.p. teren Cătămărăști Deal este identică cu parte din aceasta, în caz afirmativ instanța fiind ținută a pronunța aceeași soluție.
Prin urmare, și argumentul bazat pe calculul aritmetic al suprafețelor totale din intravilan ce au aparținut autoarei comune a părților, respectiv cele ce le-ar reveni părților în lot dacă s-ar accepta ipoteza avansată de reclamanți s-a întemeiat pe o premisă greșită.
În al doilea rând, mențiunea din registrul agricol al comunei, în care C. Z. a figurat înscris în anii 1971 -1973 cu o suprafață totală de 3600 m.p., coroborată cu faptul că "nu s-au invocat și dovedit alte modalități de dobândire a acestui teren"; nu conduce, de plano, la concluzia că acesta provenea din partajul efectuat în anul 1971 și din testamentul datat 1967. Aceasta, deoarece mențiunile din registrul agricol nu fac dovada dreptului de proprietate, fiind pur declarative, iar pe de altă parte dreptul de proprietate asupra terenului în discuție a fost reconstituit, în temeiul Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietate sus-menționat, ulterior sentinței, până la intrarea în vigoare a acestei legi terenul fiind scos din circuitul civil.
În lipsa acestor elemente și plecând de la situația de fapt reținută pe baza probelor administrate și necontestată - că suprafețele de teren menționate în titlurile de proprietate provin, în totalitate, de pe urma autoarei comune a părților, C. M., incluzând atât terenul supus partajului realizat în anul 1971, cât și terenul supus partajului în anul 1991 și cel din testamentul datat 1967, Tribunalul avea a analiza eventuala "putere de lucru judecat";a sentinței civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani, cu referire la atribuirea în totalitate, în natură, a averii succesorale a defunctului C. Z. pârâtei N. V., dând astfel eficiență testamentului autentic și asigurând respectarea efectului obligatoriu al hotărârii irevocabile, dar și validitatea înstrăinării ulterioare realizată de aceasta.
Or, în acest sens a dispus prima instanță, iar în apel au fost formulate critici sub aspectul lotizării de către reclamantă, parte care a renunțat la judecata căii de atac declarate.
Drept urmare, soluția legală era aceea a respingerii apelului declarat de pârâtă și intervenientul în nume propriu, cu înlăturarea din considerentele sentinței primei instanțe a celor privind "reținerea unor elemente care consolidează concluzia identității celor două terenuri, terenul din certificatul de moștenitor/partaj și terenul din titlul de proprietate"; - pag. 8 sentință, - concluzie care, de altfel, nu rezultă din cuprinsul hotărârii.
În contextul dat, Curtea reține că nu poate fi primită apărarea intimaților din recurs, potrivit căreia în considerentele sentinței primei instanțe s-ar fi reținut identitatea celor două terenuri, situație de fapt ce nu poate fi contrazisă pentru că nu a fost criticată în apel. Aceasta, cu atât mai mult cu cât până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, 15.02.2013, neaplicabil în speță, nu a fost reglementată posibilitatea declarării căii de atac exclusiv împotriva considerentelor hotărârii.
| ← Apel declarat de reclamantă - cale de atac menţionată în... | EMITERE ORDIN DE PROTECŢIE. Jurisprudență Drepturile omului → |
|---|
