EMITERE ORDIN DE PROTECŢIE. Jurisprudență Drepturile omului
| Comentarii |
|
Judecătoria VĂLENII DE MUNTE Sentinţă civilă nr. 131 din data de 16.09.2015
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. (...) reclamanta (…) a chemat în judecată pe pârâtul (…), solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună emiterea unui ordin de protecție care să cuprindă următoarele măsuri : evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de locuința proprietate personală și interzicerea oricărui contract, inclusiv telefonic sau prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
În motivarea cererii reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de (…) cu convingerea întemeierii unei familii bazate pe afecțiune si respect reciproc. A mai precizat că încă de la începutul căsătoriei între părti au existat anumite divergente care s-au acutizat cu trecerea timpului, datorită firii dificile a pârâtului și a violenței fizice și verbale. De asemenea, mai arată că pârâtul permanent si-a manifestat stări de violentă fizică și verbale asupra reclamantei si a copilului rezultat din căsătorie, care în prezent este major. Mai susține că, pârâtul este o fire extrem de violentă și de multe ori a cerut sprijinul autorităților pentru a aplana conflictele, așa cum rezultă și din ordonanța nr. (...), pârâtul fiind sancționat cu amendă administrativă pentru violentele produse asupra reclamantei, astfel că pentru toate motivele invocate, solicită admiterea cererii si emiterea unui ordin de protecție.
În drept, a invocat Legea 217/2003 - Cap. IV, modificată și completată prin Legea 25/2012.
A depus alăturat, în copie, înscrisuri.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, s-au luat interogatorii părților și au fost audiați martorii (…)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
In fapt părțile sunt căsătorite, aflându-se in proces de divorț, insa continuând sa locuiască împreuna, in domiciliul comun, in camere separate si gospodariu-se separat.
Din declarațiile concordante ale părților si martorilor audiați in cauza se retine existența certă a unui casnicii problematice, cu episoade violente, din cauze care nu pot face obiectul analizei în prezentul dosar, episoade petrecute insa acum 1 an ( potrivit martorei (…) propusa de reclamanta), si 3 ani de zile ( potrivit martorei (…) propusa de reclamanta).
Având in vedere obiectul cererii si situația de fapt relevata, instanța trebuie sa aibă in vedere existenta sau inexistenta condițiilor si motivelor întemeiate pentru a stabili daca se impune restrângerea liberații unei persoane prin pronunțarea unui ordin de protecție fata de victimele sale.
In mod evident, pe fondul conflictual existent intre părți au avut loc mai multe incidente, insa, la analiza cauzei de față, instanța trebuie să aibă în vedere scopul reglementărilor legale invocate, precum și rațiunea avută în vedere la momentul edictării actului normativ privind protecția împotriva violenței în familie.
Astfel, potrivit art. 2 din legea 217/2003 violenta in familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționata, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare manifestata fizic sau verbal, săvârșita de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă, ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate.
În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
Față de conținutul prevederilor legale anterior menționate, cererea de emitere a unui ordin de protecție vizează o stare de pericol iminent, determinată de acte de violență grave și actuale, exercitate chiar de către un membru al familiei și care reclamă o intervenție urgentă caracteristică unei situații excepționale din partea autorităților statului pentru protejarea celorlalți membri.
În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că măsurile instituite prin actul normativ nu vizează orice formă de conflict între membrii unei familii, ordinul de protecție neputând fi utilizat drept o metodă pentru reglarea diverselor divergențe apărute în raporturile afective.
In speța, instanța retine ca, potrivit declarațiilor concordante ale reclamantei si martorilor audiați ( …) si ( …) si înscrisurilor de la dosar ( certificate medico legale) manifestările paratului fata de reclamanta au fost intr-o anumita măsura necorespunzătoare. Cu toate acestea, pe parcursul procesului reclamanta nu a fost in măsura sa facă dovada conduitei violente actuale a paratului, in condițiile in care acte violente din partea paratului datează cel mai recent de acum doi ani ( certificat medico-legal din (….)).
Din aceasta perspectiva, nici plângerea depusa la politia locala pe numele paratului de către reclamanta la data de (…) pentru care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire si alte violente nu poate justifica in considerarea prezumției de nevinovăție, reținerea in sarcina paratului a unui comportament violent actual.
In aceste condiții, nu se justifica reținerea unei stări de pericol grav și iminent care să reclame intervenția de urgență a autorităților și să constituie motiv temeinic pentru aplicabilitatea măsurilor speciale cu caracter excepțional prevăzute de Legea nr. 217/2003.
Astfel, nu poate fi asimilată noțiunii de violență în familie, în accepțiunea Legii 217/2003, orice formă de conflict între membrii unei familii, care poate provoca, desigur și suferință unuia sau tuturor participanților.
Fata de situația de fapt reținuta, instanța apreciază ca aspectele invocate de reclamanta nu sunt dovedite in mare parte, martorii audiați in cauza relatând in principal aspecte ce țin de violenta dintre părti petrecute acum mai mulți ani.
De asemenea nu s-a făcut dovada ca paratul a încercat sa o contacteze pe reclamanta telefonic, ar fi căutat-o sau s-ar fi apropiat de imobilul sau.
In cauza, insuficienta probelor care sa dovedească o suferința fizica sau psihica de o anumita intensitate actuala dar si durata mare in timp a acestui conflict intre părți duc la concluzia inexistentei unui pericol grav si iminent.
Având in vedere caracterul special al ordinului de protecție, efectele puternic restrictive pe care le produce, instanța apreciază ca nu se poate dispune o astfel de măsura având in vedere doar eventualitatea apariției unei stări de pericol, așa cum solicita reclamanta, care se teme ca paratul ar putea deveni violent odată cu plecarea fetei părților la munca in străinătate.
Pentru toate motivele de fapt si de drept reținute, instanța va respinge ca neîntemeiata cererea reclamantei.
In temeiul art. 453 Cod proc. civ, instanța va lua act ca pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul apărătorului din oficiu (…) pentru asistența juridică din oficiu asigurată pârâtului va fi avansata din fondurile Ministerului Justiției.
| ← Partaj succesoral suplimentar/succesiv. Examinarea autorităţii... | Stabilirea paternităţii. Jurisprudență Paternitate.... → |
|---|
