Ocrotirea majorului are loc prin punerea sa sub interdicţie de către instanţa judecătorească. Declanşarea procedurii de punere sub interdicţie se face, potrivit art. 165 din Noul Cod Civil, de persoanele prevăzute la art. 111 Cod civil, respectiv: persoanele apropiate (...), precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte minorul; serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi notarul public cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale; (..); organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.
Ca urmare, notarul public poate declanşa această procedură de punere sub interdicţie la primirea cererii pentru deschiderea procedurii succesorale, dacă majorul este succesibil. Precizăm că notarul public constată ex proprii sensibus existenţa discernământului celui care solicită un anumit act sau procedură şi - potrivit art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 36/1995 republicată - va putea respinge îndeplinirea actului sau procedurii notariale dacă din comportamentul părţii rezultă că acesta lipseşte. Pe de altă parte, ca o persoană să fie pusă sub interdicţie trebuie să existe o lipsă de discernământ iar aceasta trebuie să se datoreze alienaţiei sau debilităţii mintale; o altă condiţie este aceea ca persoana să fie în imposibilitatea de a se îngriji de interesele sale datorită alienaţiei sau debilităţii mintale iar nu altor cauze, cum ar fi vârsta înaintată sau dizabilitatea fizică.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Persoanele care pot cerere punerea sub interdicţie a unui major
