plângere contravențională. Jurisprudență Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
Judecătoria PITEŞTI Hotărâre nr. 3267/2014 din data de 04.04.2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr 3267.
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A R B
Grefier A A T
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta O. B. R. SA și pe intimatul CRPC R. S. M. P. - C. J. P. P. C. A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a fost prezent reprezentantul intimatului, consilier juridic D. O., lipsind petenta O. B. R.SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța comunică intimatului răspunsul la întâmpinare depus de petentă, precum și cererea de intervenție formulată în cauză de numitul T. D. M.. Intimatul solicită comunicarea cererii de intervenție petentei.
Instanța califică obiectul cererii de intervenție ca fiind: alte cereri - Legea nr. 193/2000. Față de calificarea cererii, instanța invocă și pune în discuție excepția nelegalei compuneri.
Intimatul lasă la aprecierea instanței.
Instanța admite excepția nelegalei compuneri în ceea ce privește cererea de intervenție voluntară formulată de intimatul T. D. M., având în vedere că judecătorii stagiari pot judeca doar cererile limitativ prevăzute de art 23 alin. 1 din Legea 303/2004.
La interpelarea instanței, intimatul arată că nu-și mai menține solicitarea de a comunica petentei cererea de intervenție principală.
Ia act că intimatul nu-și mai menține solicitarea de a comunica petentei cererea de intervenție principală.
Dispune trimiterea cererii de intervenție principală la compartimentul registratură în vederea repartizării aleatorii altui complet de judecată.
Instanța, potrivit art. 131 Cod. procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra aspectului propunerii de probe.
Intimatul solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, pe care le consideră pertinente, concludente și utile pentru soluționarea procesului, urmând a le administra în condițiile legii.
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei, conform art. 392 Cod procedură civilă.
Intimatul solicită respingerea plângerii ca nefondată. Arată că în mod legal și temeinic a constatat prin procesul verbal întocmit în cauză neîndeplinirea obligațiilor de către petentă.
Petenta nu a respectat dispozițiile legale în condițiile în care s-a reținut încălcarea obligațiilor contractuale și nerespectarea clauzelor.
Procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționată petenta anterior a fost menținut ca legal și temeinic în urma plângerii formulate la acea dată.
În mod temeinic și legal intimata a reținut că petenta nu și-a respectat obligațiile contractuale, nu a reactualizat indicele LIBOR. Acesta ulterior a scăzut, iar clauzele prevăd că se va diminua dobânda în funcție de dobânda de referință, care a scăzut, ori petenta nu a făcut acest lucru. Prin procesul verbal s-a arătat că petenta nu și-a respectat clauzele contractuale.
Singura apărare invocată de petentă, că și-a achitat amenda, nu este justificată din moment ce singura consecință era să-și respecte obligațiile contractuale. Totodată, petenta nu a făcut demersuri pentru a arăta că a remediat prejudiciile aduse consumatorilor.
Solicită ca instanța să constate drept legal și temeinic procesul verbal de contravenție întocmit și să respingă plângerea ca nefondată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța, considerându-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 03.12.2013 sub nr. 26321/280/2013, petenta B. R. SA în contradictoriu cu intimatul CRPC R. S. M. P. - C. J. P. P. C. A., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal seria ANPC nr. 0633718/03.12.2013 ca netemeinic și nelegal.
În fapt, petenta arată că la data de 26.10.2011, Judecătoria Pitești a pronunțat sentința civilă nr. 10102 în dosarul nr. 8380/29.04.20011, prin care a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal seria ANPC nr. 0053658/29.04.2011. Prin acesta din urmă nu au fost dispuse măsuri complementare în sarcina petentei.
Susține că recursul formulat de petentă a fost respins, aceasta procedând la achitarea amenzii prevăzută în procesul verbal contestat.
Subliniază că prin actul sancționator nu au fost dispuse măsuri complementare și nu s-a reținut în sarcina sa o altă obligație, decât aceea de plată a amenzii în cuantumul indicat de litera j. Nu înțelege cum ar subzista în sarcina sa obligația de a remedia prejudiciul cauzat prin neraportarea valorii dobânzii la fluctuațiile indicelui de referință, în condițiile în care o astfel de obligație nu i-a fost impusă ca măsură complementară și nici nu a fost reținută de instanța de judecată. Partea din hotărârea judecătorească cu caracter obligatoriu și executoriu o reprezintă dispozitivul hotărârii. Numai acesta poate fi pus în executare și poate dobândi autoritate de lucru judecat. În cazul în care în dispozitivul hotărârii nu se găsesc alte referiri decât cele la modificarea sentinței, în sensul respingerii plângerii petentei, aceasta din urmă susține că în sarcina sa nu poate fi reținută o altă obligație a cărei eventuală nerespectare să poată constitui temei pentru o subsecventă sancționare pentru nerespectarea mențiunilor cuprinse în procesul verbal. Întrucât prin procesul verbal nu s-a reținut expres obligația petentei de a recalcula anumite sume de bani, faptul că nu s-a efectuat o asemenea recalculare nu poate fi considerată o nerespectare a acestuia. Omisiunea organului constatator de a menționa anumite măsuri în procesul verbal nu poate fi invocată împotriva petentei.
Petenta învederează instanței că și-a respectat în totalitate prevederile art. 7 lit.c liniuța 3 din OG nr.21/1992, având în vedere că, odată cu intrarea în vigoare a OUG 174/2008, modificarea clauzelor contractuale, deci și a celor legate de dobândă, nu a mai fost posibilă decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit, însă acest act normativ nu obligă creditorii să ia măsuri pentru implementarea prevederilor acestuia. Această ,, lacună"; a actului normativ nu poate fi utilizată împotriva Băncii, atâta timp cât OTP Bank Romania SA nu a aplicat în detrimentul clientului sau dreptul de a modifica unilateral nivelul dobânzii, majorarea dobânzii intervenind exclusiv pe fondul unei creșteri semnificative a indicelui de referință LIBOR 3L (CHF) și de asemenea, în contextul în care a respectat prevederile OUG 174/2008 care la art II, pct.9, prin care se completează OG 21/1992 cu art. 9 indice 3 lit.h prevede că ,,sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui adițional, acceptat de consumator. Dispozițiile contractuale prin care era reținut dreptul exclusiv al băncii de a modifica nivelul dobânzii conform contractului de credit agreat și semnat de părți, nu au mai fost aplicate de către Bancă.
Întrucât la 04.02.2011, clientul său a notificat Banca, cu privire la faptul că nu dorește să i se aplice OUG 50/2010, iar OTP B. a luat act de dorința expresă a acestuia. Astfel, rezultă că domnul T.a înțeles să renunțe la aplicarea prevederilor OUG 50/2010, întrucât a considerat că elementele de cost cuprinse în contractul de credit corespund nevoilor sale financiare. Acesta a ales acest produs de creditare, în condițiile în care existau produse similare în piața financiar-bancară.
În drept, petenta a invocat prevederile OG 21/1992, OUG 174/2008, OUG 50/2010, ale OG nr. 2/2001.
Anexat plângerii contravenționale, la dosar s-au depus înscrisuri (f.7-25).
La data de 27.01.2014, petenta a complinit în condițiile art. 200 alin.1 și 2 CPC, lipsurile plângerii adresate instanței, arătând că dorește să se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosar. A depus la dosar procesul verbal în original (f.45-47) și înscrisuri (48-63).
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei în conformitate cu art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul CRPC R. S. M. P. - C. J. P. P. C. A. a solicitat prin intermediul întâmpinării respingerea plângerii formulate ca netemeinică și nelegală și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr. 0633718/03.12.2013.
Se arată în motivarea întâmpinării că la 26.08.2013 s-a procedat, în baza HG 700/2012, la cercetarea unei reclamații înregistrată la CJPC A., privind nerespectarea dispozițiilor legale privind drepturile consumatorilor în cadrul contractului de credit încheiat cu societatea petentă, prilej cu care s-a constatat că între consumatorul T. M. D. și B. OTP B. R. SA a fost încheiat în 20.08.2008 contractul de credit cu nr. C2204/2700/4726, pe o durată de 180 luni. Consumatorul a depus la CJPC în data de 22.03.2011 cu nr. 2057/396 o reclamație inițială, iar reprezentanții intimatului au concluzionat că aspectele reclamate erau întemeiate și au procedat la sancționare operatorului economic reclamat - OTP Bank prin procesul verbal 71/518 seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 în care s-a constatat că, prin neraportarea valorii dobânzii aplicabile creditului consumatorului la indicele Libor (valoare care a înregistrat o diminuare considerabilă)-banca nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate prin contract, fiindu-i afectate interesele financiare. La art. 8 pct 8.1 din contractul menționat, se prevede că ,,pentru creditul acordat, clientul datorează și va plăti Bancii o rată de dobândă revizuibilă în conformitate cu politica Băncii";, specificându-se că ,,dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (Euribor, Libor, Bubor etc), fără a exista consimțământul împrumutatului";, iar în acest context s-ar constata că rata dobânzii aferentă creditului contractat de petent a fost stabilită la 5.7%, iar ulterior, începând cu mai 2008 valoarea dobânzii curente a crescut la 6.99%.
Intimatul arată că a constatat că la data acordării creditului, valoarea indicelui de referință Libor era de 2.79, iar la data efectuării modificării dobânzii (de la 5.7% la 6.99%), valoarea acestuia era de 2.78 (ușor scăzută decât indicele inițial), și mai mult decât atât, ulterior, acest indice a înregistrat o evoluție considerabil descrescătoare, ajungând în septembrie 2020 la o valoare de 0.17. Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 8 pct.8.1 din contract, OTP Bank a procedat la majorarea dobânzii cu 1.29 pp (diferența dintre 6.99% și 5.7%), în situația în care diferența dintre valoarea indicelui de referință inițial, de la data acordării creditului și cel de la data majorării dobânzii a fost negativă, ca ulterior valoarea indicelui de referință să scadă considerabil, ajungând la 0.17, condiții în care Banca nu a procedat și la o scădere a dobânzii corespunzătoare cu evoluția indicelui Libor.
Intimatul susține că, urmare a contestării procesului verbal 71/518 seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 de către OTP B., s-a pronunțat sentința nr. 10102/26.10.2011 definitivă prin Decizia nr. 1042/2012. Instanța a reținut că, prin nerespectarea prevederilor contractuale invocate, in sarcina consumatorului au fost impuse rate majorate, prin neoperarea actualizării dobânzii banca a afectat interesele economice ale consumatorului și i-a fost încălcat dreptul de a beneficia de o reducere corespunzătoare a dobânzii atunci când valoarea indicelui Libor a scăzut.
Ulterior, cu prilejul efectuării unui nou control la operatorul de servicii financiare reclamat de petentul T. M. prin reclamația nr. 3509/975/20.08.2013, prin răspunsul nr. 72237/05.09.2013 comunicat ca urmare a invitației intimatului, banca susține că prin achitarea amenzii dispuse prin PVCC 71/518 seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011, și-a îndeplinit obligațiile și a respectat sentința civilă.
Având în vedere refuzul OTP B. de a remedia prejudiciul cauzat clientului prin neraportarea valorii dobânzii la fluctuațiile indicelui de referință Libor, precum și de a face dovada demersurilor întreprinse în acest sens-reclamația nr. 3509/975/20.08.2013 s-a concluzionat a fi întemeiată. În consecință, având în vedere cele menționate, reprezentanții intimatului au constatat încălcarea prevederilor art. 9 ind 3 lit.k din OG 21/1992.
Apreciază intimata că întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției s-a realizat în conformitate cu prevederile art.16 alin.7 din OG nr.2/2001.
Arată că în mod netemeinic și nelegal, petenta solicită anularea procesului verbal din prezenta cauză, pe motiv că nu se face vinovată de încălcarea art. 9 ind 3 lit.k din OG 21/1992, în condițiile în care s-a reținut și de către o instanță de judecată, cu titlu definitiv și irevocabil, nerespectarea clauzelor privind modificarea și actualizarea ratei dobânzii, iar singura motivare a petentei a fost că acest lucru s-ar fi datorat, întrucât în contract nu se prevede o perioadă de actualizare a ratei dobânzii, deși Banca, în condițiile unei evoluții descrescătoare a indicelui de referință, nu a operat o actualizare a dobânzii, ori prin neactualizarea dobânzii în acest contezt de descreștere a indicelui de referință, a afectat interesele economice ale consumatorului. Arată că petenta nu poate invoca faptul că a achitat amenda aplicată prin procesul verbal menținut de instanță.
Chiar prin plângere, petenta recunoaște că nu a procedat la o modificare a dobânzii și că nu a făcut aplicabile dispozițiile contractuale și în sensul unei corelări corespunzătoare cu indicele de referință, atunci când a scăzut, considerând că simpla sa obligație este de a achita amenda. În mod nejustificat, petenta face referire și la dispozițiile OUG 50/2010, precum și la modificările apărute prin Legea 288/2010, în condițiile în care legiuitorul prevede la art. 95 al Legii 288/2010 că dispozițiile OUG 50/2010 nu se aplică contractelor de credit aflate în curs de derulare la data intrării ei în vigoare, iar în actul de constatare și sancționare a contravenției nu a fost vizat sau aplicat acest act normativ, singurul act normativ aplicabil în speță fiind OG 21/1992.
În drept, s-au invocat disp. NCPC.
A solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul a depus la dosar înscrisuri (f.76-88).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele susținute prin plângerea contravențională.
La data de 03.04.2014, numitul Trăilă Dragoș Mihai a formulat cerere de intervenție voluntară principală, al cărei obiect a fost calificat de instanță, la termenul din 04.04.2014, ca fiind alte cereri-Legea 193/2000. Față de calificarea cererii de intervenție, s-a admis excepția nelegalei compuneri, iar cererea a fost trimisă la compartimentul Registratură în vederea repartizării aleatorii către un alt complet.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ANPC nr. 0633718/03.12.2013 (f.45-47), petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 9 indice 3 lit.k din OG 21/1992 sancționată de art. 50 lit. e din OG 21/1992. S-a reținut că, în urma reclamației nr. 3509/975/20.08.2013 înregistrată la CJPC Argeș, s-a procedat la verificarea celor sesizate la sucursala OTP P., prin înmânarea invitației nr. 502/2806.08.2013. După analizarea celor sesizate de petentul T. M. D., operatorul economic a comunicat la sediul instituției intimatei punctul de vedere cu privire la adresa nr. 72237/05.09.2013, înregistrată la CJPC A. cu nr. 3804/09.09.2013. Urmare a verificărilor efectuate s-au constatat următoarele: în urma reclamației depusă la CJPC A. cu nr. 2057/396/22.03.2011, reprezentanții intimatului au concluzionat că aspectele reclamate de domnul T. M. D. erau întemeiate și s-a procedat la sancționarea operatorului reclamat OTP B.Romania SA. Prin PVCC seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 s-a constatat că, prin neraportarea valorii dobânzii aplicabile creditului la indicele Libor (valoare care a înregistrat o diminuare considerabilă)- banca nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, afectând interesele financiare ale clientului. Urmare a contestării procesului verbal seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 de către OTP Bank, pe rolul instanțelor judecătorești competente a rulat dosarul nr. 8380/280/2011, în cauză pronunțându-se Judecătoria Pitești prin sentința nr. 10102/26.10.2011 și Tribunalul Argeș prin Decizia nr. 1042/2012. În ambele hotărâri, constatările CJPC Argeș au fost apreciate ca fiind corecte, rămânând astfel definitive și irevocabile. Mai mult decât atât, în Decizia nr. 1042/2012, Tribunalul Argeș reține că: -prin nerespectarea prevederilor contractuale invocate au fost impuse rate majorate; -prin neoperarea actualizării dobânzii, banca a afectat interesele economice ale clientului, producând o vătămare; - s-a încălcat dreptul de a beneficia de o reducere corespunzătoare a dobânzii atunci când valoarea indicelui Libor a scăzut. Cu toate acestea, OTP Bank susține în punctul de vedere comunicat către CJPC Argeș (nr.72237/05.09.2013) că prin achitarea amenzii dispuse prin PVCC seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011, Banca și-a îndeplinit obligațiile și a respectat în totalitate sentința civilă. Urmare a celor menționate, reclamația petentului se concluzionează ca întemeiată, OTP Bank refuzând remedierea prejudiciului cauzat prin neraportarea valorii dobânzii la fluctuațiile indicelui de referință Libor CHF și nefăcând dovada unui demers întreprins în acest sens. În consecință, având în vedere cele menționate, reprezentanții intimatului au constatat încălcarea prevederilor art. 9 ind 3 lit.k din OG 21/1992.
Între petentă și numiții T. M.D. și T. D. M. s-a încheiat la data de 20.08.2007 contractul de credit nr. C2204/270084726 (f.13-22). Conform art. 8, pct. 8.1 din acesta, la data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 5.7%. Dobânda se stabilește în formă procentuală ca rată anuală de dobândă. Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (Euribor, Libor, Bubor etc), fără a exista consimțământul împrumutatului.
Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 (f.80-82) s-a dispus amendarea petentei OTP B. SA cu suma de 20.000 lei. Se reține că în urma reclamației nr. 2057/396 depuse la CJPC în data de 22.03.2011 de către domnul T. M. D. s-a constatat că între acesta din urmă și Banca OTP B. R. SA a fost încheiat în 20.08.2008 contractul de credit cu nr. C2204/2700/4726, pe o durată de 180 luni. La art. 8 pct 8.1 din contractul menționat, se prevede că ,,pentru creditul acordat, consumatorul este ținut la plata unei dobânzi variabile în conformitate cu politica Băncii, aceasta putând fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (Euribor, Libor, Bubor etc), fără a exista consimțământul împrumutatului";. Totodată, la art. 8 pct.8.1 se stabilește că la data încheierii contractului dobânda curentă avea o valoare de 5.7%. Ulterior, începând cu luna mai 2008, valoarea dobânzii a crescut la 6.99%. La data acordării creditului, valoarea indicelui de referință Libor era de 2.79, iar la data majorării dobânzii, valoarea acestuia era de 2.78. Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 8 pct.8.1 din contract, OTP Bank a procedat la majorarea dobânzii cu 1.29 pp. S-a constatat că ulterior, valoarea indicelui de referință Libor CHF a scăzut considerabil, ajungând la o valoare de 0.17% în septembrie 2010, fără ca aceste scăderi să se reflecte în diminuarea valorii dobânzii. Prin procesul verbal menționat s-a constatat nerespectarea prevederilor contractuale de către OTP Bank SA, în speță a art. 8, pct.8.1 din contractul de credit cu nr. C2204/2700/4726, faptă ce încalcă prevederile art.7, lit.c teza III din OG 21/1992.
Potrivit sentinței civile nr. 10102/2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 8380/280/2011 (f.83-85), s-a respins plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011. Prin decizia nr. 1042/2012 pronunțată în dosarul nr. 8380/280/2011 (f.86-88), Tribunalul Argeș a respins recursul declarat de petenta OTP Bank Romania SA împotriva sentinței civile nr. 10102/26.10.2011.
În drept, potrivit art. 9 indice 3 din OG nr. 21/1992, în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli: k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contract și va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens. Art. 50 alin 1 prevede: Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: e) încălcarea dispozițiilor art. 91, art. 92 și art. 93, cu amendă contravențională de la 5.000 lei la 50.000 lei.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Se observă, de asemenea, că petenta nu a invocat alte motive de nelegalitate a procesului verbal de natură să atragă sancțiunea nulității relative a actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din O.G. nr.2/2001 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neață c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza Ioan Pop c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Asupra temeiniciei procesului verbal, instanța constată că din actele dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în actul sancționator.
Din examinarea dispozițiilor legale citate raportate la situația de fapt reținută de instanță rezultă că petenta nu a respectat prevederile art. 8 pct.8.1 din contractul de credit nr. C2204/2700/4726/20.08.2007, contract încheiat de SC OTP B. R. SA cu numiții T. M. D. și T. D.M.. Prin procesul verbal seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 s-a constatat de către intimat faptul că petenta a încălcat prevederile art.7, lit.c teza III din OG 21/1992 conform cărora prestatorii de servicii sunt obligați să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contracte. Mai mult decât atât, actul sancționator menționat anterior a fost menținut prin sentința civilă nr. 10102/26.10.2011 a Judecătoriei Pitești, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1042/2012 a Tribunalului Argeș. Ținând seama că s-a stabilit în mod cert că societatea petentă nu a respectat art.8 pct. 8.1 din contract, instanța apreciază că potrivit art. 9 indice 3 lit. k din OG 21/1992, aceasta avea obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contract și de a face dovada demersurilor întreprinse în acest sens. Se reține faptul că petenta trebuia să îndeplinească această obligație față de cele două părți contractante în temeiul legii, nefiind necesar ca organul constatator să îi pună în vedere să repare prejudiciile aduse numiților T. M. D. și T. D. M.. Astfel că, se vor respinge apărările petentei referitoare la faptul că prin actul sancționator nu au fost dispuse măsuri complementare și nu s-a reținut în sarcina sa o altă obligație, decât aceea de plată a amenzii în cuantumul indicat de litera j.
Instanța va înlătura afirmația petentei conform căreia nu înțelege cum ar subzista în sarcina sa obligația de a remedia prejudiciul cauzat prin neraportarea valorii dobânzii la fluctuațiile indicelui de referință, în condițiile în care o astfel de obligație nu a fost reținută de instanța de judecată în dispozitivul hotărârii prin care a respins plângerea împotriva procesului verbal seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011. Se reține că nu era necesar și nici posibil ca instanța care a soluționat plângerea contravențională, să impună prin dispozitivul hotărârii obligații în sarcina petentei. Aceasta a fost învestită cu o cauză având ca obiect plângere contravențională, revenindu-i sarcina de a hotărî asupra legalității și temeiniciei actului sancționator dedus judecății. Prin susținerile sale, petenta demonstrează că se află într-o mare eroare, confundând obligația care îi revine în temeiul legii potrivit art. 9 indice 3 lit. k din OG 21/1992 cu cele dispuse printr-o hotărâre prin care se menține un proces verbal de contravenție, acesta din urmă neavând finalitatea de a impune obligații părții care pierde.
Se vor înlătura și afirmațiile potrivit cărora petenta invocă aplicarea OUG 174/2008 și a Legii 50/2010, deoarece acestea nu au relevanță în prezenta cauză. S-a stabilit deja, prin procesul verbal seria ANPC nr. 0053658/21.04.2011 că petenta nu a respectat clauzele contractului de credit din cauză, iar instanța care a menținut acest act sancționator a reținut deja că nu era necesar ca modificarea ratei dobânzii să se realizeze în mod obligatoriu, odată cu intrarea în vigoare a OUG 174/2008 și OUG 50/2010, ci petenta avea obligația să propună clientului său acte adiționale în acest sens și să negocieze cu acesta.
Având în vedere aspectele expuse anterior, se constată că sunt întrunite elementele contravenției prevăzută de art. 9 indice 3 lit.k din OG nr. 21/1992. Așadar, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic întocmit, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției descrise și sancționate prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, aplicând o amendă îndreptată către minim, în cuantum de 10.000 lei, limitele sancțiunii fiind prevăzute de dispozițiile art. 50 alin1 lit.e din OG 21/1992 (de la 5000 lei la 50.000 lei).
Raportat la gravitatea faptelor și pericolul social, instanța reține că sancțiunea corespunde întocmai prevederilor art.5 al.5 și 21 al.3 din OG nr.2/2001 (Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal), cu sublinierea calității petentei, aceea de instituție bancară, și a consecințelor negative în rândul clienților.
Ținând seama de materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, se constată că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunea aplicată petentei fiind individualizată în mod corect de organul constatator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge plângerea formulată de petenta OTP B. R. SA, cu sediul în sector ., București, C. B., nr. . J././., CUI ., împotriva procesului verbal de contravenție seria . nr. ., emis de intimata CRPC R. S. M. P. - C. J. P. P. C. A., cu sediul în mun. P., str. ., nr. ., jud. .., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.04.2014.
Președinte,
A R B
Grefier,
A A T
Red. ARB
Tehnored. A.T. 09 Aprilie 2014
8 ex.
| ← pretenţii delictuale | acţiune în constatare → |
|---|
