Plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de A.N.P.C.
| Comentarii |
|
Inexistenţa unei practici incorecte, în sensul prevederilor art. 22 din Legea nr. 449/2003. Inexistenţa unei prezumţii de plano a unor clauze abuzive pentru contractele tip (de adeziune). Respectarea dreptului la informare a consumatorului
Legea nr. 449/2003, art. 22 O.G. nr. 21/1992, art. 10 lit. a, b şi c şi art. 20 alin. 4
Legea nr. 363/2007, art. 4-9
Stipularea unei clauze în cadrul contractului de achiziţie a unui autoturism, conform căreia, în situaţia în care consumatorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de
plată integrală a preţului, are dreptul de a prelua un alt autoturism aflat pe stoc de aceeaşi marcă, tip, model şi valoare, fără posibilitatea verificării dacă autoturismul comandat este acelaşi cu cel care urmează a fi preluat, nu încalcă dreptul la informare a consumatorului în înţelesul prevederilor art. 22 din Legea nr. 449/2003. Această clauză operează într-o situaţie de excepţie, caracterizată de conduita necorespunzătoare a consumatorului, şi nu aduce atingere dreptului la verificarea conformităţii produsului, drept recunoscut expres în contractul de achiziţie a autoturismului.
în ipoteza în care preţul de achiziţie a unui autoturism este exprimat în euro, urmând a fi achitat în lei la cursul valutar comunicat de vânzător în ziua plăţii, nu se poate reţine că în contractul de vânzare a unui autoturism s-ar aplica două preţuri, unul determinat şi unul determinabil (în funcţie de cursul valutar din ziua plăţii), şi că acesta din urmă ar fi unul nenegociat, ci lăsat la latitudinea unui terţ (banca agreată de vânzător), câtă vreme în contract este menţionat expres cursul de schimb valutar care va sta la baza transformării în lei a preţului stabilit în euro. Prin urmare, nu este afectată capacitatea decizio-nală a cumpărătorului, care nu ar fi beneficiat de suficientă informare cu privire la preţul final datorat.
Afişarea unui curs valutar la punctul de lucru al comerciantului, fără a se indica cui aparţine, nu poate fi considerată o practică generatoare de prejudicii pentru clienţi, câtă vreme printr-o simplă întrebare adresată reprezentanţilor comerciantului se poate afla această informaţie.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti', secţia civilă, sentinţa nr. 5 din 5 ianuarie 2009, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 09.09.2008, petenta SC P.I.A.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.P.C. IRPC-OJPC-OPCMB, anularea procesului-verbal nr. 6/860 din 21.08.2008.
(...)
Analizând materialul probator administrat, instanţa a reţinut:
Prin procesul-verbal nr. 6/860 din 21.08.2008, petenta a fost sancţionată contravenţional cu suma de 28.500 lei, pentru încălcarea art. 10 lit. a, b, c, art. 20 alin. 4, art. 9 din O.G. nr. 21/1992, art. 6-9 din Legea nr. 363/2007.
S-a reţinut în procesul-verbal faptul că societatea petentă utilizează două preţuri, şi anume unul determinat în euro şi unul determinabil la o dată ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv preţul în lei la cursul de schimb valutar comunicat de vânzător în ziua efectuării plăţii, acesta fiind cursul spot al P. Bank Romania din ziua precedentă efectuării plăţii. S-a mai reţinut că, fiind un contract prefor-mulat, există prezumţia că nu se negociază anumite clauze contractuale,
de regulă fiind stabilite de vânzător, cumpărătorul neavând libertatea de a decide cu privire la preţul determinabil la o dată viitoare şi incertă, pentru el certitudinea venind odată cu factura proformă. S-a mai arătat că există o diferenţă de curs valutar între cel practicat de P. Bank şi alte cursuri valutare, care este semnificativă pentru interesul economic al cumpărătorului care nu are posibilitatea să aleagă un curs favorabil lui şi nici nu i s-au prezentat alternative din care acesta să fi putut alege. Se arată că afişul prin care se prezintă cursul de schimb valutar nu cuprindea informaţii complete, în sensul că nu se preciza cui aparţine cursul. S-a mai constatat că operatorul economic încalcă drepturile consumatorului, deoarece acesta nu are dreptul să verifice conformitatea autovehiculului ce urmează a fi preluat cu cel comandat, în situaţia prevăzută de art. 2.7 din contract.
Instanţa a constatat că procesul-verbal este netemeinic, prin raportare la prevederile legale ce constituie fundamentul juridic al angajării răspunderii contravenţionale a petentei.
Astfel, s-a observat din conţinutul contractului-cadru încheiat de pe-tentă cu clienţii săi, faptul că preţul produsului achiziţionat este în mod clar stipulat la pct. C din contract, fiind indicat cuantumul preţului, exprimat în euro, precum şi modalitatea de achitare a acestuia, şi anume o sumă cu titlu de avans şi o sumă cu titlu de diferenţă, plătibilă după notificarea de către vânzător a sosirii autovehiculului în ţară. Totodată, se arată în mod explicit la pct. C.3 din contract, faptul că preţul va fi achitat în lei, la cursul valutar comunicat de vânzător în ziua plăţii, curs individualizat expres ca fiind cursul spot al P. Bank România din ziua precedentă.
în aceste condiţii, instanţa a apreciat că nu se poate reţine faptul că în contractele încheiate de societatea petentă s-ar practica două preţuri, unul determinat şi unul determinabil. în realitate, preţul este unul singur, şi anume cel determinat în euro, clauza de la pct. C.3 având în vedere numai criteriile în funcţie de care urmează a se efectua plata în lei a preţului unic şi explicit determinat prin acordul părţilor. Totodată, nu se poate considera că preţul determinabil, în accepţiunea intimatei, nu este negociat direct de părţile contractante, ci ar fi lăsat la latitudinea unui terţ, şi anume P. Bank România. Dimpotrivă, preţul contractual este rezultatul negocierii între părţi, atât sub aspectul cuantumului său, cât şi sub aspectul modului de plată, inclusiv în privinţa cursului de schimb valutar care va sta la baza transformării în lei a preţului stabilit în euro. în realitate, preţul în lei nu este fixat de o terţă persoană străină de contract, ci este stabilit prin convenţia părţilor, atestată de înscrisul semnat
de acestea. Totodată, asumându-şi raportul contractual cu petenta, clientul este în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la condiţiile în care se va face transformarea în lei a preţului, câtă vreme în contract se menţionează expres cursul valutar în funcţie de care va opera calculul preţului ce va trebui achitat de cumpărător, astfel încât acesta este în măsură să cunoască, chiar de la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, faptul că diferenţa dintre avansul achitat şi preţul final va fi plătită la cursul practicat de P. Bank Romania din ziua precedentă plăţii. Prin urmare, exprimându-şi acordul de a achiziţiona autoturismul de la societatea petentă, clientul îşi asumă obligaţia de a plăti preţul negociat în euro, în echivalent în lei la cursul valutar practicat de banca agreată de societatea vânzătoare, curs care nu poate fi considerat o priori ca fiind favorabil acesteia şi defavorabil clientului. Aşa fiind, nu se poate considera că au fost încălcate prevederile art. 20 alin. 4 din O.G. nr. 21/1992.
Totodată, faptul că petenta utilizează un contract-tip nu poate naşte de plono, prezumţia caracterului abuziv al contractului, pe considerentul că anumite clauze nu ar fi supuse negocierii.
Prin urmare, toate considerentele expuse de agenţii intimatei referitoare la paralizarea capacităţii decizionale a cumpărătorului care nu a beneficiat de suficientă informare cu privire la preţul final datorat, încă de la data semnării contractului, sunt nefondate. în condiţiile în care clientul este dator să acţioneze cu diligenţa unui om avizat, prudent şi vigilent, atunci când se adresează unei entităţi vânzătoare spre a achiziţiona un autoturism, nu se poate considera că prin clauzele contractuale analizate i s-a restricţionat libertatea de a lua o decizie fundamentată cu privire la conduita pe care să o adopte în raportul contractual cu petenta, în sensul vizat de art. 10 lit. a, b şi c din O.G. nr. 21/1992.
Cât priveşte faptul că la punctul de lucru al petentei se afla afişat un curs valutar fără a se indica cui aparţine acest curs, instanţa a apreciat că nu poate fi considerată o practică generatoare de prejudicii pentru clienţi, în condiţiile în care printr-o simplă întrebare adresată reprezentanţilor societăţii se poate afla această informaţie, mai ales în condiţiile în care banca agreată de societatea vânzătoare este P. Bank Romania, bancă identificată şi în contractul cadru al petentei.
Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că nu poate fi reţinută în sarcina petentei recurgerea la practici comerciale incorecte, în sensul art. 4-9 din Legea nr. 363/2007.
Totodată, clauza prevăzută la 2.10 coroborat cu art. 2.7 din contract, nu poate fi considerată o practică incorectă, deoarece situaţia de excep
ţie prevăzută de aceste texte se referă la ipoteza în care cumpărătorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie contractuală esenţială, şi anume aceea de a plăti preţul integral sau de a prelua autovehiculul, situaţie în care acesta consimte să preia un alt autovehicul de aceeaşi marcă, tip, model şi valoare. însă, pentru acest caz, s-a prevăzut că beneficiarul nu mai poate verifica dacă autoturismul comandat este acelaşi cu cel ce urmează a fi preluat. Or, nu se poate considera că această clauză îngrădeşte un drept al consumatorului, câtă vreme dreptul său la verificarea conformităţii produsului este recunoscut expres, situaţia evocată fiind doar o excepţie, generată chiar de conduita contractuală necorespunzătoare a consumatorului care nu îşi onorează obligaţii esenţiale asumate. Sub acest aspect, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 22 din Legea nr. 449/2003, invocate de intimată. (...)
Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal, exonerând petenta de plata amenzii.
| ← Contract de vânzare cu credit cu plata în rate. TVA aferent... | Clauze abuzive într-un contract de prestări servicii... → |
|---|
