Plata serviciilor turistice. Termen special al prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 8063 din data de 13.10.2015
Prin sentința civilă nr. 8063 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 16.06.2015 în dosarul nr. 1116/245/2015, instanța a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC MT SRL împotriva pârâtei IC, ca efect al prescripției extinctive.
Sesizată cu acțiune în răspundere contractuală, instanța a reținut:
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, trebuie observat că prescripția extinctivă a dreptului la acțiune este o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv civil sau al altei situații juridice ocrotite de lege, care, în condițiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obține protecția judiciară a acesteia prin exercitarea dreptului material la acțiune. Potrivit prevederilor art. 2500 alin. (1) NCC, dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Alin. (2) al art. 2500 definește și noțiunea de "drept la acțiune";, ca fiind dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.
Art. 2512 alin. (1) NCC stabilește că prescripția poate fi invocată numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar sau să fi fost de bună-credință.
În fine, conform art. 2506 alin.2 NCC, după împlinirea termenului de prescripției, cel obligat poate să refuze executarea prestației.
Prin urmare, excepția este una de ordine privată în concepția Noului Cod civil, de fond și dirimantă, ceea ce presupune analizarea cu prioritate a acesteia.
În speță, reclamanta a invocat existența unui contract de furnizare a serviciilor turistice, potrivit art.1766 Cod civil, prin care pârâta ar fi beneficiat de un pachet turistic în valoare de 8546 lei, pe care nu l-ar fi achitat. Din înscrisurile dosarului, în concordanță cu susținerile părților, rezultă că numitul DA și pârâta IC au efectuat o excursie în Antalya, Turcia în perioada 16.08-23.08.2013.
În acest domeniu, așa cum a precizat și pârâta, există o reglementare specială - Ordonanța Guvernului nr.107/1999, privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, republicată.
În cap. IV, intitulat Acțiuni în justiție, la art. 25 se prevede:
(1) Acțiunile cãrora le poate da naștere un contract de comercializare a pachetului de servicii turistice care cade sub incidența prezentei ordonanțe, din cauzã de deces, de rãnire sau altã atingere a integritãții fizice ori psihice a turistului, se prescriu dupã 2 ani.
(2) În cazul rãnirii sau al altei atingeri aduse integritãții fizice ori psihice, care a cauzat moartea dupã data la care contractul prevedea cã ia sfârșit prestația ce a dat naștere la diferend, termenul de prescripție de 2 ani prevãzut la alin. (1) începe sã curgã de la data decesului, dar nu mai târziu de 3 ani de la data executãrii prestației prevãzute în contract.
(3) Acțiunile cãrora le-a dat naștere un contract de comercializare a pachetului de servicii turistice care cade sub incidența prezentei ordonanțe, altele decât cele prevãzute la alin. (1) și (2), se prescriu în termen de un an.
(4) Termenul de prescripție curge de la data la care contractul prevede cã ia sfârșit prestația ce a dat naștere diferendului.
Fiind evident că se află sub incidența acestui act normativ convenția invocată de reclamantă, raportat la obiectul acesteia și disp. art. 2 pct. 1 și pct. 2 din Ordonanță, instanța constată, astfel cum a invocat și pârâta, că termenul de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiunea ex contractu, privind plata serviciilor turistice, este cel indicat de alineatul 3, citat mai sus - 1 an. Cursul prescripției a început să curgă la data la care contractul invocat stabilea că ia sfârșit excursia - data la care turiștii s-au decazat din unitatea hotelieră și s-au îmbarcat în cursa charter Antalya -București: 23.08.2013, potrivit înscrisurilor doveditoare depuse.
Așadar, trebuie reținut că la data de 23.08.2014, termenul de prescripție s-a împlinit, conform art. 2552 alin.1 Cod civil, deoarece reclamanta nu a invocat și nu a probat intervenirea vreunui caz de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripției. Or, acțiunea civilă a fost formulată la data de 15.01.2015 (data poștei), în afara termenului de mai sus.
| ← fond funciar-constatare nulitate absoluta titlu proprietate | Ordonanţă preşedinţială. Obligaţie de a face. Condiţii de... → |
|---|
