Prescripţia dreptului material la acţiune. Întreruperea curgerii termenului de prescripţie
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 358/R din data de 09.04.2015
C. civ.: art. 2539.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, în temeiul prevederilor art. 6 alin. 4 din Codul civil, introducerea unei cereri de chemare în judecată are efect de întrerupere a curgerii termenului de prescripție.
Conform art. 2539 alin. 2 din Codul civil, dispoziții aplicabile în cauză, în baza art. 204 din Legea nr. 71/2011, prescripția nu este întreruptă dacă cererea a fost anulată, însă, cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată precedentă, cu condiția ca noua cerere să fie admisă.
În situația în care cererea ulterioară a fost introdusă înăuntrul termenului de 6 luni, instanța va proceda la examinarea cauzei pe fond, iar dacă în urma acestei examinări, pretențiile reclamantului sunt apreciate ca fiind fondate, prescripția dreptului material la acțiune se consideră că este întreruptă.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 2557 din 13.10.2014, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins ca prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. C. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Sovata.
De asemenea, s-a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva Administrației Fondului pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Mureș.
În susținerea recursului s-a arătat că soluția primei instanțe este rezultatul greșitei aplicări a legii, în sensul că, prima instanță, în mod eronat, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, aceasta ignorând dispozițiile speciale ale art. 2539 din Codul civil coroborate cu art. 204 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, recurentul a arătat că, în cauză, termenul de prescripție s-a întrerupt la data de 13.09.2013, când a formulat prima dată cererea de chemare în judecată, chiar dacă aceasta a fost anulată în faza de regularizare, întrucât a introdus o nouă cerere în termenul legal, respectiv de 6 luni.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, art. 2539 din Codul civil.
Intimata Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele invocate în calea de atac promovată.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate, Curtea a constatat următoarele:
Reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare în cuantum de 2636 lei, ce a fost achitată în temeiul prevederilor OUG nr. 50/2008, la data de 08.12.2008.
Întrucât taxa în discuție este una de natură fiscală, este supusă termenului de prescripție reglementat de legea specială, respectiv art. 135 din OG nr. 92/2003, acesta fiind de 5 ani și curge de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
Față de cele reținute anterior, precum și ținând seama de dispozițiile art. 6 alin. 4 din Codul civil, instanța a constatat că, în cauză, prescripția a început să curgă la data de 01.01.2009, astfel că termenul de 5 ani s-a împlinit la data de 01.01.2014.
La data de 13.09.2013 reclamantul a solicitat Tribunalului Mureș obligarea Administrației Finanțelor Publice Sovata la restituirea taxei pe poluare achitate, cererea sa fiind anulată în procedura regularizării, prin Încheierea nr. 110/C din 24 martie 2014, pronunțată în dosarul nr. 4790/102/2013 al Tribunalului Mureș, întrucât nu achitase taxa judiciară de timbru în contul bugetului local al localității de domiciliu.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă la data de 10.06.2014, prin Încheierea nr. 253/C a aceleiași instanțe.
La data de 17 iunie 2014 reclamantul a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, achitând taxa judiciară de timbru în contul corespunzător.
Potrivit dispozițiilor 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, în temeiul prevederilor art. 6 alin. 4 din Codul civil, introducerea unei cereri de chemare în judecată are efect de întrerupere a curgerii termenului de prescripție.
Potrivit dispozițiilor art. 2539 alin. 2 din Codul civil, dispoziții aplicabile în cauză, potrivit art. 204 din Legea nr. 71/2011, prescripția nu este întreruptă dacă cererea a fost anulată, însă, cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată precedentă, cu condiția ca noua cerere să fie admisă.
Față de cele reținute anterior, în raport de conținutul dispozițiilor tranzitorii menționate, în cazul cererilor de chemare în judecată înregistrate după intrarea în vigoare a Codului civil, atunci când se invocă existența unei alte acțiuni având același obiect, care a fost anulată, instanța are obligația de a verifica dacă cererea pendinte a fost introdusă în termen de 6 luni de la data când hotărârea anterioară a rămas definitivă. În situația în care cererea ulterioară a fost introdusă înăuntrul termenului de 6 luni, instanța va proceda la examinarea cauzei pe fond, iar dacă în urma acestei examinări, pretențiile reclamantului sunt apreciate ca fiind fondate, prescripția dreptului material la acțiune se consideră că este întreruptă.
În speță, prima cerere de chemare în judecată era formulată în interiorul termenului de prescripție de 5 ani, hotărârea prin care s-a anulat cererea a rămas definitivă la data de 10.06.2014, iar noua cerere de chemare în judecată s-a înregistrat la data de 17.06.2014, așadar în interiorul termenului de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de anulare.
În consecință, prima instanță în mod nelegal a trecut la respingerea cererii ca prescrisă, fără a analiza în prealabilă dacă aceasta este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 498 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a casat hotărârea atacată și a trimis cauza pentru rejudecare Tribunalului Mureș.
| ← Perimare. Întreruperea cursului perimării. Condiţii | Plasament minor. Jurisprudență Minori → |
|---|
