Pretenţii. Prescripţie – plăţile parţiale efectuate au ca efect întreruperea termenului de prescripţie şi determină pe data efectuării fiecărei plăţi parţiale începerea curgerii unui nou termen de prescripţie de 3 ani.
| Comentarii |
|
Judecătoria PAŞCANI Sentinţă civilă nr. 3510 din data de 11.12.2013
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani sub nr. ….. din data de ….., reclamanta X a solicitat obligarea pârâtului Y la plata sumei de 3437,40 lei, din care 1604,26 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 31.03.2006 - 30.09.2009 și 1823,14 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului neachitat.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că în baza contractului nr. A încheiat cu pârâtul i-a prestat acestuia servicii de alimentare cu apă și canalizare pentru care a emis facturi care trebuiau achitate în termen de 5 de zile de la primirea documentului de plată. Începând cu data de 31.05.2006, debitorul nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractuale, neachitând facturile restante. De asemenea, reclamanta a mai precizat că prin contract pârâtul s-a obligat la plata penalităților de întârziere, în cazul întârzierii la plată.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1025 și următoarele N.C.proc.civ.
În susținerea cererii s-au depus copii ale următoarelor înscrisuri: contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. A și anexa nr. 1 la contract, fișă cu facturi în sold, facturi fiscale emise în perioada 31.03.2006 - 30.09.2009, fișe de calcul penalități.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei.
Deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile atașate, pârâtul nu a formulat răspuns în condițiile art. 1029 alin. (4) N.C.proc civilă.
La termenul de judecată din data de 11.12.2013, instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul și penalitățile aferente perioadei 31.03.2006 - 30.09.2009.
Cu privire la excepția invocată, reclamanta a solicitat respingerea acesteia, invocând dispozițiile art. 2537 Cod Civil. Astfel, reclamanta arată că prescripția a fost întreruptă cu data de 08.05.2007, dată la care debitorul a achitat prin chitanța nr. …./08.05.2007 suma dee 219,21 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 280,79 lei servicii de apă canalizare.
Reclamanta a anexat în copie istoricul plăților făcute de debitor.
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Cu privire la procedura aplicabilă, instanța reține că, potrivit art. 1025 N.C.proc civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. În speță, fiind îndeplinită această condiție și întrucât cererea formulată nu se încadrează potrivit art. 1025 alin. (2) și alin. (3) între litigiile pentru care N.C.proc civilă a exclus aplicarea acestei proceduri, instanța reține că prezenta cauză se circumscrie acestei proceduri speciale derogatorii de la dreptul comun.
Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) N.C.proc civilă, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul și penalitățile aferente perioadei 31.03.2006 - 30.09.2009 invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Cu privire la legea aplicabilă, instanța reține că, legea aplicabilă prescripției este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă. Astfel, art. 6 alin. (4) din Noul cod civil și art. 201 din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil stabilesc că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Întrucât, prin Decretul nr. 167/1958 prescripția extinctivă este reglementată ca o instituție juridică de ordine publică, destinată ocrotirii unui interes general, în cauză, instanța a invocat din oficiu, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru debitul și penalitățile solicitate prin acțiunea introductivă.
Conform art.1 din Decretul 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. De asemenea, potrivit art. 3 din același act normativ termenul prescripției este de 3 ani. Totodată, art. 1 alin. (2) din Decretul 167/1958, instituie principiul conform căruia odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii. Potrivit art. 7 din Decretul 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Având în vedere dispozițiile anterior menționate - art. 6 alin. (4) din Noul Cod Civil și art. 201 din Legea nr. 71 / 2011 rezultă că legea aplicabilă prescripției, sub toate aspectele inclusiv întrerupere este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
În aceste condiții, cauzele de întrerupere a prescripției sunt cele prevăzute de art. 16 alin.(1) din Decretul 167/1958 respectiv recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția și introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare.
Recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte întreruptive trebuie să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă și să fie neîndoielnică. Întrucât textul de lege nu distinge, rezultă că prezintă efect întreruptiv nu numai recunoașterea expresă ci și recunoașterea tacită.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suma de 3437,40 lei, din care 1604,26 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 31.03.2006 - 30.09.2009 și 1823,14 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului neachitat.
În cauză, instanța constată că, pârâtul în baza contractului și facturilor emise a efectuat plăți parțiale periodice ce s-au imputat atât asupra penalităților de întârziere cât și asupra debitului principal. Astfel, din istoricul plăților efectuate de pârât reiese că ultima plată s-a făcut la data de 14.02.2008 cu chitanța nr. …., suma de 279,18 lei reprezentând penalități de întârziere iar restul reprezentând servicii de apă canalizare. Este adevărat că aceste plăți periodice au avut ca efect întreruperea prescripției, însă după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
Astfel, potrivit art. 17 Decretul 167/1958 " întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție (…)".
Prin urmare, în cauză prin plățile efectuate de pârât a fost înlăturată prescripția extinctivă scursă anterior momentului apariției cauzei de întrerupere și după încetarea cauzei de întrerupere a început cursul unei noi prescripții extinctive de același fel cu cea înlăturată.
În aceste condiții, plățile parțiale efectuate de către pârât ( ultima plată fiind efectuată la data de 14.02.2008) au avut ca efect întreruperea termenului de prescripție, însă au determinat pe data efectuării fiecărei plăți parțiale începerea curgerii unui nou termen de prescripție de 3 ani, termen care la data introducerii cererii de chemare în judecată, ….. era împlinit.
Din aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, pentru debitul și penalitățile aferente perioadei 31.03.2006 - 30.09.2009 și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă cu privire la suma de 3427,40 lei din care 1604,26 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru servicii de alimentare cu apă și canalizare emise în perioada 31.03.2006 - 30.09.2009 și 1823,14 lei reprezentând penalități de întârziere , ca fiind prescrisă.
Pe cale de consecință, va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
| ← Instituire curatelă pentru persoană capabilă, care din cauza... | Rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare.. Jurisprudență... → |
|---|
