Pretenţii- respinge apelul . Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 964 din data de 02.11.2017
Dosar nr.......................
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr..........................
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2017
Completul compus din:
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți ............................. împotriva sentinței nr. ..................... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ........................., în contradictoriu cu intimatele pârâte ...............................- prin primar, având ca obiect pretenții.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr. ......................... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ............................, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ......................... prin Primar și a pârâtei chemate în garanție .......................... ca neîntemeiate, a respins acțiunea formulată de reclamanții ..................................în contradictoriu cu pârâta .............................. și pârâta chemată în garanție .............................ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ................................... în contradictoriu cu pârâta chemată în garanție ..............................ca rămasă fără obiect și a obligat reclamanții la plata către pârâta ............................ a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5197 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de chemare în garanție.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 C. Proc. Civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor care ar fi făcut de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Municipiului prin Primar, instanța a reținut că, în privința acestei excepții, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea existența unei identități între pârât și cel care este titularul dreptului substanțial din raportul dedus judecății. Totodată, instanța a observat că pârâtele și-au fundamentat argumentația pe dispozițiile art. 77 din L. nr. 215/2001 și art. 41 C. Proc. Civ., care însă privesc capacitatea procesuală de folosință.
Cu toate acestea, potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001:
"Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii";.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 23 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001:
"Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.";
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din L. nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, În înțelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilități publice, denumite în continuare servicii de utilități publice, sunt definite ca totalitatea acțiunilor și activităților reglementate prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate și interes public general ale colectivităților locale cu privire la: a) alimentarea cu apă;
Potrivit art. 23 din L. nr. 51/2006 privind utilitățile publice, Gestiunea serviciilor de utilități publice reprezintă modalitatea de organizare, funcționare și administrare a serviciilor de utilități publice în scopul furnizării/prestării acestora în condițiile stabilite de autoritățile administrației publice locale. În continuare, potrivit art. 24 din aceeași lege, Raporturile juridice dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori sunt reglementate prin:
a) hotărâri de dare în administrare, adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale - în cazul gestiunii directe;
b) hotărâri de atribuire și contracte de delegare a gestiunii, adoptate, respectiv aprobate, după caz, de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale - în cazul gestiunii delegate.
În cazul gestiunii delegate, concesionarea bunurilor proprietate publică și/sau privată a unităților administrativ-teritoriale din componența sistemelor de utilități publice, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor și/sau activităților care fac obiectul delegării gestiunii, este parte intrinsecă a contractelor de delegare a gestiunii; aceste bunuri se transmit operatorilor/operatorilor regionali spre administrare și exploatare pe perioada delegării gestiunii, prin una dintre modalitățile prevăzute la art. 30 din prezenta lege, odată cu gestiunea propriu-zisă a serviciilor și/sau a activităților delegate, în baza contractului de delegare a gestiunii(art. 25 alin. 4 din L. nr. 51/2006).
Instanța a reținut că prin ............................, s-a aprobat reorganizarea .........................în societate comercială pe acțiuni, iar la art. 10 s-a stabilit că se concesionează ............................. bunurile proprietate publică date în administrarea .............................conform prevederilor ................................ va lua măsuri pentru inventarierea și evaluarea bunurilor proprietate publică preluate în condițiile alin. 1, contractul de concesiune urmând a fi suspus aprobării Consiliului Local al Mun. Craiova. Cu alte cuvinte, din analiza prevederilor legale invocate și a Hotărârilor Consiliului Local amintite rezultă că, deși gestiunea serviciilor de alimentare cu apă a fost delegată unei societați comerciale .......................... acestea rămân servicii publice, iar prerogativele și răspunderile privind adoptarea politicilor și strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de utilități publice, precum și obligația de a urmări, de a controla și de a supraveghea modul în care se realizează serviciile de utilități publice aparțin unității administrative teritoriale, prin autoritățile administrației publice locale.
În consecință, pentru aceste motive, instanța a apreciat că pârâta ..........................are calitate procesuală pasivă, sens în care a respins excepția ca neîntemeiată.
Asupra excepție lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ......................... :
Legitimarea procesuală pasivă privește identitatea între persoana obligată la executarea unei prestații ce izvorăște dintr-un raport juridic de drept substanțial și persoana chemată în judecată în calitate de pârât. Instanța a reținut că pârâta și-a întemeiat excepția pe argumentul că aceasta nu este titulara dreptului de proprietate asupra rețelelor de alimentare cu apă. Cu toate acestea, potrivit art. 20 din L. Nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, în cazul gestiunii delegate, autoritățile administrației publice locale, [...] în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate competențele și responsabilitățile proprii privind asigurarea furnizării/prestării serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, inclusiv administrarea și exploatarea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare. Astfel, chiar dacă aceasta nu este proprietara conductelor de alimentare cu apă, aceasta este titulara dreptului de administrare a rețelei de apă, motiv pentru care instanța a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă, sens în care a respins excepția ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei:instanța a reținut că reclamanții .............................au învestit instanța cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtelor .................................... la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul creat pe terenul reclamaților, situat în Craiova, .............................. prin existența unor conducte de apă care trec pe terenul acestora.
Instanța a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului intravilan în suprafață de 7600 mp din acte și 7636 mp din măsurători, situat în Craiova, ..................... cu nr. cadastral provizoriu 15276, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat între numita ........................în calitate de vânzătoare cu reclamantul ....................... (căsătorit cu reclamanta ...................), autentificat sub nr. ................. de BNP ..................... Instanța a reținut ca potrivit art. 27 din L. nr. 241/2006 in vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecata"În vederea realizării obiectivelor și sarcinilor ce le revin în domeniul serviciului de alimentare cu apă și de canalizare a localităților, operatorii trebuie să asigure:
a)producerea, transportul, înmagazinarea și distribuția apei potabile, respectiv preluarea, canalizarea, epurarea și evacuarea apelor uzate;
b)exploatarea sistemelor de alimentare cu apă, respectiva sistemelor de canalizare în condiții de siguranță și eficiență tehnico-economică, cu respectarea tehnologiilor și a instrucțiunilor tehnice de exploatare;
c)instituirea, supravegherea și întreținerea, corespunzător dispozițiilor legale, a zonelor de protecție sanitară, a construcțiilor și instalațiilor specifice sistemelor de alimentare cu apă potabilă, de canalizare și de epurare a apelor uzate;
d)monitorizarea strictă a calității apei potabile distribuite prin intermediul sistemelor de alimentare cu apă, în concordanță cu normele igienico-sanitare în vigoare;
e)captarea apei brute, respectiv descărcarea apelor uzate orășenești în receptorii naturali, numai cu respectarea condițiilor impuse prin acordurile, avizele și autorizațiile de mediu și de gospodărire a apelor;
f)întreținerea și menținerea în stare de permanentă funcționare a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare;
g)contorizarea cantităților de apă produse, distribuite și, respectiv, facturate;
h)creșterea eficienței și a randamentului sistemelor în scopul reducerii tarifelor, prin eliminarea pierderilor în sistem, reducerea costurilor de producție, a consumurilor specifice de materii prime, combustibili și energie electrică și prin reechiparea, reutilarea și retehnologizarea acestora;
i)limitarea cantităților de apă potabilă distribuită prin rețelele publice, utilizată în procesele industriale, și diminuarea consumurilor specifice prin recircularea, refolosirea și reutilizarea acesteia.
(2)Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia."
De asemenea potrivit pct. III din anexa la L. nr. 213/1998, "Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:4.rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente".
Legea nr. 51/2006, conține reglementări de ordin general cu privire la modalitatea în care operatorii de servicii comunitare de utilități publice au drept de servitute legală asupra sistemelor de utilități publice, destinate acestor servicii, prevăzând în art. 5 alin. 2 că "operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilități publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau țara de origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilități publice destinate realizării serviciilor";.
Art. 36 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/2006 prevede că operatorii serviciilor de utilități publice au obligația "să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restricțiile impuse deținătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecție instituite, conform prevederilor legale";, zonă de protecție care este definită în art. 4 alin. 3 din aceeași lege, ca reprezentând zona necesară "pentru asigurarea protecției și funcționării normale a sistemelor de utilități publice, precum și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, se instituie zone de protecție și de siguranță a acestora, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritățile competente";.
Exercitarea dreptului de uz și servitute al pârâtei asupra terenului în suprafață de 283 mp proprietate a reclamantului nu reprezintă o privare de proprietate de proprietate, ci o limitare a folosinței bunurilor, în sensul art. 1 al Protocolului 1 la CEDO.
Analizând contractul ce stă la baza dreptului de proprietate al reclamanților, instanța a reținut că terenul a fost dobândit de vânzătoare prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul L. nr. 18/1991, conform TDP nr. 607-59084/08.11.1993 emis de comisia Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, jud. Dolj și înscris în CF nr. 29608 de Biroul de Carte Funciară, Judecătoria Craiova. De asemenea, terenul a fost inclus în intravilan conform adresei nr. ........................ emisă de Primăria Mun. Craiova și a fost obținut certificatul de urbanism ........................... emis de Primăria Mun. Craiova. Astfel, potrivit certificatului de urbanism nr. ............................ (fila 95), reiese faptul că terenul situat în intravilan, ....................... mun. Craiova este amplasat în zona de locuințe cu regim de înălțime maxim P+2, iar terenul este afectat parțial de strada propusă prin PUZ și de culoarele de protecție al conductelor de apă.
Așadar, având în vedere textele legale mai sus menționate, instanța a reținut că dreptul de servitute cu titlu gratuit instituit asupra proprietăților afectate de sistemele de alimentare cu apa si canalizare reprezintă o limitare rezonabila a dreptului de proprietate reglementată de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunității.
In acest context referitor la posibilitatea restrângerii exercițiului unui drept fundamental, cum ar fi, dreptul de proprietate, in temeiul art. 53 din Constituție, pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie in privința obiectului dreptului, fie in privința unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale si economice generale sau pentru apărarea drepturilor unor persoane.
Esențial este ca, prin aceste restricții stabilite de lege să nu se atingă fondul acestui drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporționalității înscris în art. 53 alin. 2 din Constituție.
Mai mult, prin Decizia nr.......................... a Curții Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 241/2006, se constată ca aceste prevederi sunt constituționale cu motivarea că vizează satisfacerea unui interes general al societății, in deplină concordanță cu art. 44 din Constituție.
S-a reținut că în această problemă s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în sensul că " drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate. Aceasta înseamnă că restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat.
În speța de fata din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, reiese că terenul proprietatea reclamanților este traversat de la nord la sud de două conducte de apă și una de canalizare, ambele proprietatea S.C. Compania de Apă Oltenia S.A., așa cum reiese și din adresa nr. .................................
Așadar, pârâtele nu pot fi obligate la plata lipsei de folosință pentru terenul mai sus menționat având in vedere faptul ca la momentul dobandirii dreptului de proprietate, reclamanții au avut cunostinta ca pârâtele au un drept de servitute legala pe teren, conductele de apa si canalizare fiind amplasate pe teren anterior anului 2003 (când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare), conform certificatului de urbanism din 01.08.2003 (fila 95), iar potrivit art. 44 alin. 5 din Constitutie " Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.", insa aceasta despăgubire prevăzută de constitutie poate fi acordata proprietarului terenului numai in conditiile mentionate de articolul mai sus precizat si daca se dovedeste îndeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, ceea ce nu este cazul in speță.
Așa cum s-a reținut în Decizia nr. 878/10.07.2008 a Curții Constituționale, deși exercitarea dreptului de uz și servitute de către pârâtă se face cu titlu gratuit , potrivit legii, situația nu reprezintă nici o expropriere formală, nici o expropriere de fapt, ci o restricție privind bunurile private în interes național, în conformitate cu al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană Pentru Drepturile Omului.
Curtea a reținut într-o altă decizie, nr. 17/2012, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
De altfel, și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate. Aceasta înseamnă că restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat".
Astfel, instanța a constatat că atingerea adusă în cauză dreptului reclamantului respectă și exigența de proporționalitate în materie de limitare a dreptului de proprietate respectiv un just echilibru ce trebuie să fie menținut între exigențele interesului general al comunității și imperativele de protejare a individului, sens în care reclamanții nu sunt îndreptățiți să pretindă despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului afectat de această conductă de apă deoarece aceasta servitute legală aduce o limitare, absolut legală, dreptului lor de proprietate.
Pentru motivele arătate, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții Cristea Ștefania Mihaela și Cristea Florin în contradictoriu cu pârâta Municipiul Craiova prin Primar și pârâta chemată în garanție Compania de Apă Oltenia S.A., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că potrivit art. 72 N. C. Proc. Civ., partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotrivă căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
Temeiul pentru formularea unei cereri de chemare în garanție poate fi obligația de a răspunde fie în temeiul legii, fie în temeiul contractului încheiat între părți.
În condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Municipiul Craiova prin Primar în contradictoriu cu pârâta chemată în garanție Compania de Apă Oltenia S.A., a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța a avut vedere dispozițiile art. 453 N. C. Proc. Civ., potrivit cu care partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Instanța a reținut ca și criteriu determinant la acordarea cheltuielilor de judecată culpa procesuală a reclamanților, care au formulat o cerere de chemare în judecată neîntemeiată, determinând pârâtele să efectueze cheltuieli de judecată. În consecință, va obliga reclamanții la plata către pârâta Municipiul Craiova prin Primar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5197 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de chemare în garanție.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții ..............................solicitând anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, iar într-o teză secudnară au solicitat anularea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că nu este respectat principiul proporționalității dintre interesul general și cel idividual, fiind în fapt o expropriere, întrucât din terenul de 7600 mp, o suprafață de 3993 mp este afectată de servitutea legală și interdicția de a construi. În aceste condiții, apreciază că se justifică o despăgubire proproțională cu gradul în care a fost afectată proprietatea. Terenul are regimul juridic de teren intravilan și se află într-o zonă construibilă, dar nu pot uza de prorogativele dreptului de proprietate datorită limitărilor impuse. A arătat că soluția instanței de fond e greșită și cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată chematului în garanție în condițiile în care cererea de chemare în garanție a fost respinsă.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 20.03.2017 intimata Compania de ...................... a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neteminic și nelegal.
În motivare a arătat ăc terenul est eafectat de o servitute instituită de lege ce se exercită gratuit, reclamanții nefiind îndreptățiți la plata contravalorii lipsei de folosință asupra terenului sau la despăgubiri. De asemenea, reclamanții nu au făcut dovada proprietății asupra terenului, iar conductele existente pe terenul acesta datează din anii 1969-1970.
Precizează co singurele despăgubiri ce ar fi acordate în cauză s-ar datora unor avarii sau unor lucrări de reparații ce crează pagube proprietarilor terenurilor afectate de utilități, iar în speță nu este aplicabilă această situație.
În probatoriu a solicitat încuviințarea probelor administrate în fața instanței de fond.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele: apelanții invocă incidența în speță a dispozițiilor din art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului , dar și art. 44 al. 5 din Constituție, dar în speță nu pot fi ignorate dispozițiile Legii 241/2006 , care reprezintă o lege specială. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietătilor afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestuia.In conditiile în care legea specială în materie, ca de altfel și legea generală, prevăd în mod expres că o astfel de servitute este una legală, o astfel de servitute legală va aduce, implicit, limitări dreptului de proprietate asupra terenului.
Conform art. 4 al. (1) din Legea 51/2006, sistemele de utilități publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităților administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes și folosință publică și aparțin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităților administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietății publice sau private a acestora, după caz.
(2) Dacă amplasarea și realizarea componentelor sistemelor de utilități publice, respectiv dezvoltarea celor existente, impun ocuparea definitivă a unor terenuri sau dezafectarea unor clădiri, altele decât cele aparținând domeniului public ori privat al unităților administrativ-teritoriale, acestea vor fi trecute în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale prin procedurile prevăzute de lege.
Prin urmare există o posibilitate conferită proprietarilor unor astfel de terenuri afectate de servicii comunitare de utilităti publice, prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, ipoteză cu care instanta nu a fost învestită în prezenta cauză.
Tribunalul constată că reclamanții nu sunt îndreptățiți, nici în temeiul Legii nr. 241/2006, la a pretinde despăgubiri pentru lipsa de folosintă a terenului afectat de această conductă de apă, după cum nu sunt îndreptățiți la despăgubirinici pentru faptul că aceasta servitute legală aduce o limitare, absolut legală, dreptului lor de proprietate.
Art. 44 alin. 5 din Constitutie prevede că pentru lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor, sau constructiilor, precum și alte daune imputabile autoritătii, dar în speță nu este întrunită cerinta impusă de acest text constitutional, respectiv, existenta unor daune imputabile autorității, adică, culpa acesteia.
Or, în spetă, pe de o parte, nu se poate retine existenta vreunei culpe a pârâtei, având în vedere că, la data la care reclamanții au cumpărat acest teren în 2003 de la vânzătoarea ............................, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare, au cumpărat pe riscul lor, iar pe de altă parte Legea specială nr. 241/2006 nuantează și reglementează în concret conditiile în care se exercită acest drept de servitute legală și în ce ipoteze, strict prevăzute de această lege, pot fi acordate despăgubiri pentru proprietarii terenurilor afectate de serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare.
Astfel, conform art. 27 din Legea nr. 241/2006, dreptul de servitute se exercită pe toată durata existentei sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întretinerii și exploatării sistemelor respective.
Dacă, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizări, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, operatorii au obligatia să le plătească acestora despăgubiri, în conditiile legii. Proprietarul terenului afectat de exercitarea dreptului de servitute va fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate. Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părtilor sau, în cazul în care părtile nu se înteleg, cuantumul se stabilește prin hotărâre judecătorească";.
Din analiaza acestui text legal rezultă următoarele concluzii juridice: dreptul de servitute este unul legal și cu titlu gratuit. Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existentei sistemelor de alimentare cu apă și decanalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întretinerii și exploatării sistemelor respective. Proprietarul terenului afectat de astfel de servituti are dreptul la despăgubiri doar dacă "cu ocazia interventiilor pentru retehnologizări, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare";.
Chiar și în ipoteza în care s-ar provoca astfel de pagube, despăgubirile se vor stabili "în conditiile legii";.
Cu alte cuvinte, exercitarea unor astfel de servituti legale este gratuită, iar eventualele despăgubiri, care vor fi stabilite în conditiile legii, sunt datorate doar pentru daunele produse cu ocazia interventiilor. În spetă, reclamanții nu solicită despăgubiri pentru daunele produse cu ocazia efectuării unor interventii la conducta de apă ce afectează parte din terenul lor, ci solicită despăgubiri pentru faptul că dreptului lor de proprietate i s-a adus o limitare.
Or, în conditiile în care legea specială în materie, ca de altfel și legea generală, prevăd în mod expres că o astfel de servitute este una legală, aceasta va aduce limitări dreptului de proprietate asupra terenului afectat de o astfel de servitute legală.
Prin decizia nr. 878/10.07.2008, Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea dreptului de proprietate ca drept subiectiv garantat.
Ca urmare, dispozițiile legale pot aduce limitări în exercitarea dreptului de proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, consacrat și garantat de Codul civil, art. 136 din Constituția României și art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Atât Constituția României în art. 53, cât și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prevăd posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general, deci prevăd limite ale exercițiului dreptului de proprietate cu condiția ca privarea să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
Într-o jurisprudență constantă CEDO a statuat că proprietarul nu este privat de dreptul său dacă prin limitarea exercițiului atributelor proprietății pentru asigurarea realizării unui interes general nu se ajunge la golirea de conținut a dreptului de proprietate.
Curtea a reținut că drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate, astfel încât restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat. Față de considerentele expuse tribunalul va respinge apelul formulat ca neîntemeiat, reținând că sentința atacată este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat apelanții reclamanți .......................împotriva sentinței nr. ...................... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. .........................., în contradictoriu cu intimatele pârâte ......................... prin primar, având ca obiect pretenții.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare . cererea se depune la Tribunalul Dolj.
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Obligaţie de a face. Jurisprudență Executarea silită → |
|---|
