Principiul realizării dreptului primează în raport cu cel al desfăşurării procedurii
| Comentarii |
|
Termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu este un termen de decădere, atâta vreme cât legea nu cuprinde o asemenea dispoziţie. Pe de altă parte, primează principiul realizării dreptului în raport cu cel al desfăşurării procedurii, corespunzător dispoziţiilor legii fundamentale şi a Convenţiei privitoare la garantarea dreptului de proprietate.
Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 37 din 11 martie 2011
Prin sentința civilă nr. 605/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 3687/103/2010 s-a admis contestația formulată de numita U.E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului Bicaz împotriva dispoziției nr. 415/7.08.2008 emisă de Primarul orașului Bicaz.
A fost anulat art. 2 din dispoziție și în consecință:
S-a constatat că U.E. în calitate de moștenitoare legală a notificatoarei T.G.M. este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția grajd notată cu G. în planurile de situație anexe la Decretul nr. 254/1957 privind exproprierea unor bunuri situate în zona lacului de acumulare al H. „V. I. Lenin“ - B., regiunea Bc. (fila 25 dosar civil nr.3687/203/2008) și, respectiv, la Decretul nr. 216/1959 pentru modificarea Decretului nr. 254/1957 (fila 153 dosar civil nr. 3687/103/2008).
A fost obligat intimatul să emită pentru imobilul menționat dispoziție motivată de stabilire de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată.
A fost obligat intimatul să plătească suma de 1.501,70 lei contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată la data de 30.07.2008 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.3687/103/2008 numita U.E. a solicitat să se dispună în contradictoriu cu intimații Primarul orașului Bicaz și SC H. SA București:
- anularea Deciziei nr.153/2.04.2008, prin care directorul general al societății comerciale intimate a respins notificarea nr.35/21.08.2001, comunicată prin Biroul executorului judecătoresc B. I.;
- obligarea Primarului orașului Bicaz la rezolvarea favorabilă a respectivei notificări, în sensul emiterii unei dispoziții prin care să se calculeze și să-i fie plătite despăgubiri compensatorii pentru imobilul expropriat și demolat, să i se plătească contravaloarea grajdului pentru care nu s-a primit nicio despăgubire și să i se atribuie în natură, fie teren arabil, fie teren intravilan, pe un alt amplasament, în schimbul suprafeței de 8.000 mp preluate de stat, fără plata vreunor despăgubiri;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
într-un prim ciclu procesual, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca rămasă fără obiect, dar sentința civilă nr. 801 C din 24.11.2008, astfel pronunțată de tribunal, a fost desființată prin decizia civilă nr. 10 din 28.01.2009 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru soluționarea în fond a cauzei.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Neamț sub nr. 3687/103/2008, iar la primul termen de judecată, când reclamanta a fost prezentă, și, din examinarea materialului probator avut la dispoziție, se reține situația de fapt ce va fi prezentată în continuare.
în baza Decretului fostului Prezidiu al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 216/1959 pentru modificarea Decretului nr. 254/1957 privind exproprierea unor bunuri situate în zona lacului de acumulare al H. „V. I. Lenin” Bicaz, din proprietatea numitei L.G.M. (căsătorită la 30.09.1970, cu T.I.), mama contestatoarei, a fost preluat la stat, în vederea construirii lacului de acumulare al hidrocentralei de la Bicaz, imobilul cu nr. topo 259, compus din 4.584 mp teren arabil, 3.876 mp fânaț și construcții gospodărești.
Din fișa strămutatului (fila 22 dosar 3687) reiese că autoarea reclamantei figura la poziția 602 din decret, că a fost expropriată cu teren în suprafață totală de 8.460 mp și o casă cu suprafața construită de 61,84 mp, pentru care au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 15.000 lei, încasate de fosta proprietară, care a fost strămutată din localitatea de domiciliu, satul S., comuna I. A., în satul I., comuna D.R., unde i s-au atribuit, prin actul nr. 699/1961, două parcele de teren însumând 6.522 mp, din care 1.200 mp loc de casă și 5.322 mp teren agricol, situat în punctul P. (integral, pentru terenul curți, construcții și arabil, și în proporție de 1/2 pentru terenul fâneață). De asemenea, strămutata a primit materiale de construcție pentru edificarea noii case (material lemnos ecarisat, lemn de brad rotund, țiglă, coame, ciment, cărămidă, carton asfaltat, tablă și cuie).
Prin notificarea nr. 35/21.08.2001, mama contestatoarei a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru suprafața de 8.318 mp teren, reprezentând diferența dintre 15.000 mp, cât prevedea Decretul de expropriere nr.254/1957, la Cap. II, alin. (4), și suprafața pe care o deținea efectiv la acel moment, aceea de 6.682 mp, mai puțin cu 325 mp decât suprafața de 7.007 mp pentru care a primit titlul de proprietate nr. 28/556/18.04.1995. Prin aceeași notificare, T.M. a solicitat și despăgubiri pentru grajdul aflat împreună cu casa de locuit pe terenul expropriat, a cărui contravaloare, însă, nu i-a fost plătită.
Notificarea era adresată Prefecturii Neamț, care a transmis-o SC H. SA București, al cărei reprezentant legal a emis Decizia de respingere nr. 153/02.04.2008, motivată prin aceea că, pe de o parte, terenurile expropriate de la T.M. au fost compensate în totalitate la data exproprierii și în urma aplicării Legii nr. 18/1991, iar pe de altă parte, soluționarea notificărilor care privesc construcții demolate este de competența conducătorului unității administrativ teritoriale în a cărei rază acestea s-au aflat, în speță fiind vorba de Primarul orașului Bicaz, căruia i-a fost transmisă notificarea primită.
La rândul său, acesta din urmă a emis Dispoziția nr. 415/7.08.2008, depusă la dosar de reprezentantul emitentului, la termenul din 15.09.2008, pentru ca, la termenul următor, prin sentința civilă nr. 663 din 13.10.2008, instanța să admită excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț în soluționarea contestației împotriva deciziei emise de SC H. SA București, să decline competența în favoarea Secției civile a Tribunalului municipiului București, disjungând și păstrând spre soluționare capătul de cerere în obligație de a face formulat în contradictoriu cu Primarul orașului Bicaz.
La același termen de judecată, din 13.10.2008, consilierul juridic al Primăriei Bicaz a înmânat contestatoarei duplicatul nu al Dispoziției nr.415/2008, ci al Dispoziției nr. 331/12.09.2006, emisă tot de Primarul orașului Bicaz. Ca urmare, la 14.10.2008, contestatoarea și-a precizat acțiunea introductivă, arătând că solicită ca această dispoziție să fie anulată, iar emitentul ei să fie obligat la restituirea în natură, și, în subsidiar, la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, cu privire la terenurile de 4.926 mp fânaț, punctul B., 1.718 mp arabil, punctul P.O. și 1.591 mp arabil și loc de casă situat în vatra satului S., aflat în prezent sub apele lacului de acumulare.
Instanța a apreciat că precizările făcute de contestatoare reprezintă o completare la acțiune, care nu poate fi primită deoarece nu întrunește condițiile prevăzute de art. 132 pct. 2 C.proc.civ. și este de natură a duce la tergiversarea acțiunii principale, care are ca obiect obligație de a face. Ca atare, s-a dispus restituirea către contestatoare atât a respectivelor precizări, cât și a dispoziției anexate, iar prin sentința civilă nr. 801 din 24.11.2008, Tribunalul Neamț a respins ca rămasă fără obiect acțiunea inițială, cu motivarea că notificarea nr. 35/2001 a fost soluționată de Primarul orașului Bicaz prin Dispoziția nr. 415/2008, care poate fi atacată doar pe calea prevăzută de legea specială - art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea pe care o avea la data pronunțării sentinței.
Așa cum s-a arătat și mai sus, această primă sentință a fost desființată prin decizia civilă nr. 10 din 28.01.2009, prin care Curtea de Apel Bacău a dispus trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a contestației formulate de succesoarea notificatoarei împotriva Dispoziției nr. 331/2006.
Prin cererea scrisă depusă în rejudecare, la data de 19.06.2009, contestatoarea a formulat noi precizări, arătând că obiect al contestației îl constituie și cea de-a doua dispoziție emisă de Primarul orașului Bicaz, care nu i-a fost comunicată și de care a luat cunoștință la 18.06.2009, cu ocazia studierii dosarului trimis spre rejudecare.
Cu privire la Dispoziția nr. 331/2006, prin care primarul i-a respins ca tardivă cererea nr. 10692/30.11.2005, formulată pentru cele trei trupuri de teren (cel din intravilan, punctul V.S.S., fiind altul decât cel din punctul A., obiect al notificării nr. 35/2001), contestatoarea a arătat că cererea sa a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, deci nu putea fi calificată drept tardivă. Pe cale de consecință, contestatoarea a solicitat anularea dispoziției și obligarea intimatului la trimiterea dosarului intern nr. 181/2005 Comisiei locale Bicaz pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a supra terenurilor, competentă să-i soluționeze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
în legătură cu dispoziția nr. 415/2008, contestatoarea a solicitat anularea art. 2, întrucât Primarul orașului Bicaz a reținut o situație de fapt eronată, în realitate, mama sa primind despăgubiri doar pentru imobilul casă de locuit, nu și pentru grajdul în suprafață de 50 mp, edificat de bunicul său matern în anul 1920, înscris în rolul lui T.M. în perioada 1951-1955 și menționat și în harta cadastrală întocmită în anul 1957, în vederea efectuării strămutărilor, în care imobilul autoarei contestatoarei, notat cu nr. topo 259, are indicate pe teren o casă, notată cu C, și un grajd, notat cu G.
în dovedirea temeiniciei susținerilor făcute, contestatoarea a solicitat, în afara înscrisurilor, administrarea și a probei testimoniale, astfel încât au fost audiate martorele O.E. și M.E., ambele arătând că, într-adevăr, în gospodăria moștenită de mama contestatoarei de la tatăl său se găsea, la momentul exproprierii, și un grajd, poziționat perpendicular pe axul drumului, în care erau adăpostite mai multe animale (boi, vaci, oi). Tot la cererea contestatoarei a fost încuviințată și efectuată o expertiză tehnică în specialitatea construcții civile, având ca obiectiv evaluarea grajdului în litigiu. De asemenea, contestatoarea a depus la dosar copiile planurilor de situație anexe la Decretul nr. 216/1959, privitoare la parcela 259, din a căror examinare reiese că, neîndoielnic, fosta proprietară a imobilului în discuție nu a primit nicio despăgubire pentru anexa gospodărească cu destinația grajd existentă pe teren.
Așa fiind, tribunalul a găsit întemeiată contestația de față, așa cum a fost ea precizată pe parcursul judecății, și a admis-o ca atare, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată și actualizată, în sensul anulării art. 2 din dispoziția contestată, constatării îndreptățirii contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru grajdul expropriat de la autoarea sa și obligării intimatului la emiterea dispoziției motivate de stabilire a despăgubirilor prin echivalent, conform dispozițiilor art. 11 alin. (4), (5) și (8) din Lege.
împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, apeluri declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 3687./103/2008.
I. Apelul declarat de contestatoarea U.E. (intitulat greșit „recurs”) - critică soluția primei instanțe, susținând că trebuia admis și capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziției nr. 331/2006 emisă de Primarul Orașului Bicaz. Solicită apelanta ca instanța să dispună obligarea pârâtului de a trimite cererile de reconstituire la Comisiile Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
II. Apelul declarat de pârâtul Primarul Orașului Bicaz - critică soluția primei instanțe sub aspectul soluționării capătului de cerere având ca obiect „obligarea la plata cheltuielilor de judecată”. Susține apelanta că nu putea fi reținută o culpă procesuală în sarcina sa atâta timp cât instanța și-a format convingerea doar după administrarea probei cu expertiză și a probei cu martori, precum și cu alte acte ce nu au fost depuse de reclamantă decât la instanță, nu și la comisia administrativă. în concluzie solicită apelanta înlăturarea obligației sale de la plata cheltuielilor de judecată.
S-au depus întâmpinări la dosar prin care s-a solicitat respingerea ca nefondate a apelantei, cu mențiunea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urma unei analize corecte a situației de fapt și de drept.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art. 296 și urm. C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Referitor la apelul promovat de U.E., Curtea urmează a lua act de renunțarea la judecarea acestuia, văzând cererea aflată la filele 25, 26 și dispozițiile art. 246 C.proc.civ.
în ce privește apelul promovat de Primarul Orașului Bicaz Curtea reține următoarele:
Termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzute de art. 23 din Legea nr.10/2001 nu este un termen de decădere, atâta vreme cât legea nu cuprinde o asemenea dispoziție. Pe de altă parte, primează principiul realizării dreptului în raport cu cel al desfășurării procedurii , corespunzător dispozițiilor legii fundamentale și a Convenției privitoare la garantarea dreptului de proprietate.
Pentru aceste considerente Curtea constată că contestatoarea era îndreptățită să-și suplimenteze probatoriul în fața instanței.
Cum numitul Primarul Orașului Bicaz a căzut în pretenții în fața primei instanțe deveneau incidente dispozițiile art. 274 C.proc.civ., corect fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar expert și onorar avocat.
(Judecător Sorina Ciobanu)
| ← Măsura retrogradării din funcţie - condamnare politică -... | Procesul verbal de citare. Dovada acestuia. Înscrierea în fals → |
|---|
