Procedura insolvenţei. Efectele strămutării procesului
| Comentarii |
|
În condiţiile în care chiar şi actele îndeplinite de către instanţă anterior strămutării pot fi meţinute, a invoca faptul că s-a dispus şi anularea unor demersuri procedurale care nu emană de la instanţă şi la care textul de procedură nu se referă echivalează cu o denaturare a textului de la scopul său firesc. Pierderea de către administratorul judiciar a acestei calităţi ca efect al anulării sentinţei de numire nu echivalează cu nulitatea tuturor demersurilor întreprinse de către acesta, mai ales în condiţile în care unele dintre aceste demersuri sunt supuse unor termene şi condiţii care ar face imposibilă demararea lor din nou de către un alt practician numit.
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3010 din 6 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 3601 din 24.08.2010, pronunțată în dosarul nr. abc/3/2008 al Tribunalului Comercial Cluj s-a admis excepția invocată din oficiu și s-a constatat nulitatea absolută a cererii formulate de reclamanta C.C. SPRL București, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC U. SA, împotriva pârâților SC E.P. SRL și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI.
Analizând excepția de nulitate invocată din oficiu, judecătorul sindic a admis-o pentru următoarele considerente: Prin prezenta acțiune, formulată în contextul în care debitoarei i-a fost ridicat doar în parte dreptul de administrare si este desemnat administrator special, se aduce în discuție legalitatea unor hotărâri ale acționariatului dar care vizează si chestiuni de patrimoniu si de plați efectuate în contul unor creanțe bugetare de către debitoarea aflată în insolvență sub supravegherea administratorului judiciar. Conform prevederilor capitolului II art. 5 din Legea nr. 85/2006 sunt participanți la procedura de insolvență în sensul de organe care aplica aceasta procedura: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar si lichidatorul judiciar.
Fiindcă cei enumerați în mod expres si limitativ aplică procedura, aceștia îndeplinesc acte procedurale. Prezenta acțiune este un demers procedural al administratorului judiciar cu privire la procedura in derulare si este lovit de nulitate absoluta in baza celor dispuse expres de către înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la procedura insolvenței debitoarei SC U. SA.
La data de 04.06.2009 înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 1769, în dos. nr. def/1/2009 a dispus strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. ghi/3/2006 al Tribunalului București secția a VII-a comercială la Tribunalul Cluj. Aceeași încheiere a dispus anularea actelor procedurale ulterioare sentinței civile nr. 2250 din 17.10.2006 a Tribunalului București, hotărâre prin care s-a deschis procedura insolvenței a debitoarei SC U. SA. Printre actele anulate de către hotărârea dată de către înalta Curte de Casație și Justiție, se numără și actul procedural al fostului judecător sindic prin care a desemnat în calitate de administrator judiciar al SC U. SA pe C.C. S.P.R.L. Astfel, a învederat judecătorul sindic, și acest aspect este un motiv din perspectiva căruia excepția de nulitate este întemeiată, deoarece, anulându-se actul de desemnare, devin nule si actele procedurale îndeplinite în procedura de către fostul administrator judiciar.
Dispozițiile art. 40 alin. (4) C.proc.civ. fac referire la actele îndeplinite de către instanța, însă această apărare a administratorului special a fost apreciată de către instanța de fond ca nefiind eficientă si relevantă prin prisma faptului că ne aflăm într-o procedura specială în care prevederile doar se completează cu dispozițiile compatibile ale codului de procedura civilă, sens în care dispune expres si art. 149 din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei hotărâri, pârâtul B.C. reprezentant al SC U. SA a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (3) cu referire la art. 3041 C.proc.civ.
în primul rând, pârâtul arată că judecătorul sindic, invocând din oficiu "excepția de nulitate absolută a prezentei acțiuni", retine în mod greșit susținerile făcute de administratorul special, B.C., în sensul că acesta a susținut că acțiunea nu este un act procedural, susținerea fiind aceea că, această acțiune introdusă de administratorul judiciar, ca si act procedural, nu intră în sfera actelor procedurale ce pot fi anulate de înalta Curte de Casație si Justiție, în baza art. 40 alin. (4) C.proc.civ. In acest sens, dispozițiile Codului de Procedura Civila cuprind dispoziții ce privesc "actele îndeplinite de instanța" înainte de strămutare și nu actele îndeplinite de celelalte părți aflate în cauză. De asemenea, judecătorul sindic numit în cauză, interpretează în mod cu totul nelegal dispozițiile procedurale, precum si dispozițiile înaltei Curți, considerând că poate desființa nu numai actele judecătorului sindic, ci si orice alt act întreprins în cauză de ceilalți participanți la procedură, lipsind astfel în mod absurd creditorii de posibilitate a conferită de legiuitor privind anularea actelor frauduloase si readucerea în patrimoniul debitoarei a bunurilor înstrăinate ilegal.
Astfel, în opinia pârâtului, judecătorul sindic a interpretat aceste dispozițiile legale exact în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 85/2006 si nicidecum în compatibilitate cu aceasta, făcând compatibile, în mod forțat, dispozițiile Codului de Procedura Civila la Legea speciala si nicidecum la a asigura aplicarea dispozițiilor Legii generale - Codul de Procedura Civila, numai în măsura în care sunt compatibile si nu contravin Legii nr. 85/2006.
Din această perspectivă, pârâtul consideră că judecătorul sindic interpretează dispozițiile art. 40 alin. (4) C.proc.civ. încălcând art. 149 din Legea 85/2006, deoarece dispozițiile art. 40 alin. 4 C.proc.civ. nu vorbesc despre o nulitate absolută de care ar fi lovite actele efectuate de judecător înainte de strămutare. Nulitatea absolută, ca instituție juridică, impune existenta motivului de nulitate la data săvârșirii actului, ori în speță, acest motiv de nulitate reținut de judecătorul sindic în mod absurd, nu exista la data introducerii cererii, întrucât la acea dată, administratorul judiciar C.C., întrunea în mod legal această calitate si conform dispozițiilor legale putea promova în cadrul procedurii acțiunile în anulare.
Totodată, dispozițiile art. 40 alin. (4) C.proc.civ. arată că înalta Curte va arată în ce măsură actele întreprinse de instanța înainte de strămutare vor fi menținute, iar extinderea dincolo de dispozițiile legale mai sus menționate și interpretarea proprie dată de judecătorul sindic în această cauză, sunt în contradicție cu dispozițiile art. 149 din Legea nr. 85/2006 si cu scopul acestei legi speciale.
In ceea ce privește "modul cu totul subsidiar în care judecătorul sindic a constatat că demersul procesual a fost defectuos inițiat sub aspect procedural", punându-se deci în subsidiar, ca si discutabilă calitatea procesuală, legitimarea procesuală activă, pârâtul arată că aceste aspecte nu au fost ridicate de către judecătorul sindic în contradictoriu cu părțile aflate în cauză.
Fata de aspectele, pârâtul solicită, în temeiul art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. (3) C.proc.civ., casarea încheierii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pârâții deși legal citați, nu s-au prezentat în față instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Soluționarea recursului impune o scurtă enunțare a parcursului procesual al dosarului până la înregistrarea acestuia pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, precum și a condițiilor în care măsura strămutării a fost dispusă. Astfel, la data de 04.06.2009 înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 1769, în dos. nr. def/1/2009 a dispus strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. ghi/3/2006 al Tribunalului București secția a VII-a comercială la Tribunalul Cluj. Eroarea înaltei Curți care face referire la Tribunalul Cluj și nu la instanța specializată Tribunalul Comercial Cluj a fost corectată prin sentința civilă nr. 4/2010 prin care a fost admisă excepția necompetenței Tribunalului Cluj iar competența de soluționare a cererii cererea de anulare formulată în cadrul dosarului de insolvență al debitoarei SC U. SA a fost declinată în favoarea instanței specializate.
Aceeași încheiere de strămutare anterior enunțată a dispus anularea actelor procedurale ulterioare sentinței civile nr. 2250 din 17.10.2006 a Tribunalului București, hotărâre prin care s-a deschis procedura insolvenței debitoarei SC U. SA. Soluția instanței care a dispus strămutarea trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor art. 40 alin. (4) care circumstanțiază măsurile pe care le poate dispune această instanță subsecvent strămutării și care într-o manieră lipsită de echivoc prevăd că hotărârea asupra strămutării ,,va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează să fie păstrate,,
Aceste dispoziții de ordin general nu vin în contradicție cu prevederile speciale ale Legii 85/2006 așa cum speculează judecătorul sindic, fiind pe deplin compatibile, iar pe altă parte trebuie enunțat în acest context că o cerere de chemare în judecată nu poate fi calificată ca fiind act îndeplinit de instanță pentru a aplica sancțiunea drastică a anulării. Pentru aceste argumente instanța de recurs apreciază că anularea unei cereri de chemare în judecată încă nesoluționată nu poate fi fundamentată pe dispozițiile art. 40 alin. (4) C.proc.civ., pentru unicul și suficientul motiv că o astfel de sancțiune nu este prevăzută ca măsură care poate fi dispusă de către instanța care admite o cerere de strămutare. în condițiile în care chiar și actele îndeplinite de către instanță anterior strămutării pot fi meținute, a invoca faptul că s-a dispus și anularea unor demersuri procedurale care nu emană de la instanță și la care textul de procedură nu se referă echivalează cu o denaturare a textului de la scopul său firesc.
Este real că printre actele anulate de către hotărârea dată de către înalta Curte de Casație și Justiție, se numără și hotărârea judecătorească prin care judecătorul sindic a desemnat în calitate de administrator judiciar al SC U. SA pe C.C. S.P.R.L. Pierderea de către administratorul judiciar a acestei calități ca efect al anulării sentinței de numire nu echivalează cu nulitatea tuturor demersurilor întreprinse de către acesta, mai ales în condițiile în care unele dintre aceste demersuri sunt supuse unor termene și condiții care ar face imposibilă demararea lor din nou de către un alt practician numit. Dimpotrivă, noul practician poate să-și însușească aceste demersuri promovate anterior strămutării și să le continue dacă sunt în interesul procedurii și servesc scopului de maximizare a veniturilor pentru îndestularea creanțelor.
Rațiunea strămutării este aceea de a asigura deplina obiectivitate a instanței, or o cerere de chemare în judecată nesoluționată nu poate fi cenzurată pentru acest motiv. Dimpotrivă, efectele strămutării sunt îndeplinite și scopul atins dacă demersul anterior dedus judecății va fi soluționat în condiții de deplină imparțialitate de către noul judecător sindic de la instanța indicată prin hotărârea de admitere a cererii de strămutare.
în concluzie, dispozițiile Codului de Procedura Civila cuprind dispoziții ce privesc "actele îndeplinite de instanța" înainte de strămutare și nu actele îndeplinite de celelalte părți aflate în cauză. Judecătorul sindic numit în cauză a interpretat în mod denaturat dispozițiile procedurale precum si dispozițiile înaltei Curți, considerând eronat că sunt desființate nu numai actele judecătorului sindic, ci și orice alt act întreprins în cauză de ceilalți participanți la procedură, lipsind astfel în mod nefiresc creditorii de posibilitatea conferită de legiuitor privind anularea actelor frauduloase si readucerea în patrimoniul debitoarei a bunurilor înstrăinate ilegal.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (5) C.proc.civ. și faptul că soluția judecătorului sindic a evitat analizarea fondului pretențiilor deduse judecății, instanța va admite recursul declarat de B.C. reprezentant al SC U. SA împotriva sentinței civile nr. 3601 din 24.08.2010, a Tribunalului Comercial Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării pe fond a cererii de chemare în judecată dacă noul practician în insolvență desemnat în procedură susține în continuare acest demers.
(Judecător Axente Irinel Andrei)
| ← Acţiune de divorţ. Reclamant decedat în timpul recursului.... | Hotărâre judecătorească desfiinţată în căile de atac → |
|---|
