Acţiune de divorţ. Reclamant decedat în timpul recursului. Constatarea încetării de drept a căsătoriei
| Comentarii |
|
În conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) C.fam., căsătoria încetează de drept prin moartea oricăruia dintre soţi. Întrucât, potrivit art. 39 alin. (1) C.fam., căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă, iar în speţă, reclamantul a decedat anterior rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ, instanţa constată că în cauză, căsătoria dintre părţi a încetat de drept, prin decesul soţului reclamant.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 3238 din 28 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 5980/14.05.2008, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P.M., împotriva pârâtei P.M., pentru divorț; reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că părțile s-au căsătorit la data de 20.10.1983, iar din căsătoria părților nu au rezultat copii.
Probațiunea testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, nu confirmă existența unei situații care să ateste în mod real faptul că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil deteriorate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Faptul că soții locuiau în camere separate nu poate fi considerat ca și o consecință a deteriorării relațiilor dintre ei, dată fiind, pe de o parte, vârsta lor, precum și situația concretă potrivit căreia, fiind amândoi suferinzi de diverse boli, era firesc ca fiecare să aibă propriul spațiu privat și să nu doarmă în aceeași cameră, cu atât mai mult cu cât situația sanitară a reclamantului era mult mai dificilă, el neputându-și controla funcțiile fiziologice, astfel cum au declarat martorii.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, arătând că argumentele primei instanțe sunt neîntemeiate și subiective, instanța interpretând depozițiile martorilor audiați în cauză într-o singură direcție, fără să observe contradicțiile dintre acestea, eventualele implicații și relațiile de atașament pe care le are pârâta cu martorii propuși.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 597/A/06.11.2008, a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, astfel: a fost desfăcută căsătoria dintre părți din vina ambilor soți; s-a dispus reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de M.; pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului apelant suma de 1.029,72 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel.
La pronunțarea acestei soluții s-a reținut că nu se poate argumenta, în baza probațiunii testimoniale administrate, că deteriorarea relațiilor dintre soți nu este atât de gravă încât să facă posibilă continuarea căsătoriei.
întrucât în cauză a fost dovedită existența unor motive temeinice care au condus la deteriorarea relațiilor de căsătorie a soților, iar continuarea acesteia nu mai este posibilă, acțiunea de divorț se impune a fi admisă în baza art. 38 C.fam.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta P.M., solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., să se admită recursul, să se modifice hotărârea atacată și să se mențină hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii cererii de divorț ca neîntemeiată.
în motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanța de apel a admis cererea de divorț fără să mai administreze vreo probă nouă, deși instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și a probelor administrate.
Judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 și art. 38 C.fam., coroborat cu art. 614 C.proc.civ., la termenul de judecată din data de 27.02.2009.
La data de 14.06.2010 avocata C.M., în calitate de mandatar al reclamantului, a solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că reclamantul a decedat la data de 07.10.2009, astfel încât, se impune constatarea lipsei capacității de exercițiu a acestuia, în sensul art. 42 și următoarele C.proc.civ., în susținerea acestei cereri fiind depus certificatul de deces seria DS nr. 883320.
La data de 08.09.2011 pârâta recurentă a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de încetarea căsătoriei dintre recurentă și reclamant, ca urmare a decesului acestuia din urmă la data de 07.10.2009, invocând în susținerea acestei cereri prevederile art. 37 teza finală C.fam., art. 614, art. 616, art. 619 alin. (2) C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 09.09.2011, Curtea a pus în discuția părților acest motiv de recurs de ordine publică, invocată atât de către pârâta recurentă, cât și de către mandatara reclamantului decedat, respectiv, excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului intimat P.M.
Atât reprezentanta pârâtei recurente, cât și mandatara reclamantului decedat, au solicitat admiterea acestui motiv de recurs de ordine publică.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv de recurs de ordine publică, respectiv, incidența în cauză a excepției lipsei capacității de folosință a reclamantului intimat, Curtea constată că acesta este fondat în aceste limite, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit art. 37 alin. (1) C.fam., căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soți sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre ei.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (1) C.fam., căsătoria încetează de drept prin moartea oricăruia dintre soți.
întrucât, potrivit art. 39 alin. (1) C.fam., căsătoria este desfăcuta din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas irevocabilă, iar în speță, reclamantul a decedat anterior rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, Curtea constată că în cauza de față, căsătoria dintre părți a încetat de drept, prin decesul soțului reclamant.
Dacă în cursul procesului de divorț, chiar în instanța de recurs, unul dintre soți a decedat, instanța va trebui să dispună închiderea dosarului, căsătoria încetând prin deces conform art. 37 C.fam. (a se vedea în acest sens Tribunalul Suprem, Decizia civilă nr. 252/1954, în C.D. 1952 - 1954, vol. I, pag. 147; Tribunalul Suprem, Decizia civilă nr. 2047/1955, în C.D. 1955, vol. I, pag. 221; Tribunalul Județean Botoșani, Decizia civilă nr. 346/19.09.1983, în R.R.D. nr. 3/1984, pag. 69).
Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., raportat la art. 41 alin. (1) C.proc.civ., coroborat cu art. 5 și art. 7 din Decretul nr. 31/1954, Curtea va admite recursul în parte, în limitele motivului de recurs de ordine publică, conform dispozitivului prezentei decizii.
în temeiul art. 274 C.proc.civ., Curtea va respinge cererea avocatei C.M., de obligare a pârâtei recurente la acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 500 lei, justificate prin chitanța depusă la dosar, având în vedere că plata acestui onorariu s-a făcut la data de 24.08.2011, după decesul reclamantului intimat P.M., situație în care reclamantul decedat nu mai poate pretinde obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, dată fiind incidența în cauză a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C.proc.civ., coroborat cu art. 5 și art. 7 din Decretul nr. 31/1954.
(Judecător Carmen Maria Conț)
| ← Răspundere civilă contractuală. Clauză penală. Evaluarea... | Procedura insolvenţei. Efectele strămutării procesului → |
|---|
