PROPRIETATE INTELECTUALĂ - Drepturi de autor - Momentul naşterii dreptului de autor - Principiul neretroactivităţii legilor
| Comentarii |
|
Legea nr. 8/1996 - inaplicabilitate - Art. 17 Decr. 321 /1956 - Operă creată în cadrul obligaţiilor ce rezultă pentru autor din raporturile de muncă - Societate angajatoare - Calitate de “titular” menţionată în certificatul de înregistrare a desenului şi modelului industrial emis în baza Legii nr. 129/1992
CSJ, s.civ., dec. 411/1999 recurs cl dec. 425/1998 a C.Ap. Alba-lulia, s.cont.adm.
Dreptul de autor ia naştere în momentul în care opera a luat o formă concretă de exprimare: manuscris, schiţă, tablou etc., adică atunci când primeşte o existenţă proprie, detaşată de autor (fără ca aceasta să însemne, însă, că obiectul dreptului de autor l-ar constitui lucrul material în care s-a obiectivizat conţinutul de idei). în cauză este dovedit că lucrările de concepere a proiectului de către reclamantă, în perioada în care a fost salariată a organizaţiei proiectante, s-au finalizat sub incidenţa Decr. 321/1956 şi a Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, chiar dacă construcţia realizată în baza acestui proiect s-a executat sub incidenţa Legii nr. 8 /1996.
Aplicând principiul neretroadivităţii legilor şi întrucât creaţia care generează calitatea de autor s-a născut sub legea veche, în contextul acelei legi trebuia examinată dacă întruneşte condiţiile de “operă”. Instanţele au reţinut cored că realizarea de către reclamantă a proiedului în discuţie constituie doar o creaţie de desen şi model industrial în sensul Legii nr. 129 /1992. Este adevărat că această din urmă lege prevede expres, în art. 7, că protecţia specifică asigurată în condiţiile respedivei legi nu exclude beneficiul protecţiei în cadrul drepturilor de autor. în cauză, însă, nu s-a administrat nici o dovadă concludentă din care să rezulte modificări aduse operei, pentru a se reţine în sarcina vreunuia dintre pârâţi fapte de natură a fi caraderizate drept încălcare a drepturilor personale nepatrimoniale ale autorului.
Pentru considerentele expuse, Curtea Supremă de Justiţie, cu opinie majoritară, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
în opinia separată, unul din membri completului a reţinut:
Din susţinerile părţilor se deduce că au existat raporturi de muncă între reclamantă şi SC “Proied" SÂ Sibiu timp de 17 ani, între 1980 şi 1997. Potrivit art. 17 din Decr. 321 /1956 privind dreptul de autor, “opera este considerată creată în cadrul obligaţiilor ce rezultă pentru autor din raportul său de muncă”. Or, în lipsa unor elemente de ordin probator, cum ar fi copia contradului individual de muncă, a celui colediv de muncă ori fişa postului, afirmaţia Curţii de Apel potrivit căreia reclamanta a realizat proiedele de arhitedură în îndeplinirea contradului său de muncă este neîntemeiată.
în plus, încă sub imperiul vechii legi, dreptul de autor aparţine creatorului operei chiar şi atunci când este realizată în cadrul obligaţiilor de serviciu. Potrivit art. 16 al reglementării din 1956, organizaţia al cărei salariat este autorul dobândeşte doar două drepturi distinde: dreptul de a folosi opera, fără consimţământul autorului, in scopuri legate de adivitatea sa şi dreptul, limitat la doi ani de la crearea operei, de a consimţi la folosirea operei de către alţii.
S-a mai reţinut în speţă că menţionarea calităţii de “titular” a SC “Proied” SA Sibiu în certificatul de înregistrare a desenului şi modelului industrial înlătură posibilitatea reclamantei de a pretinde încetarea încălcării dreptului de autor. Or, Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale prevede în mod expres in art. 7 că “protecţia asigurată prin prezenta lege nu exclude beneficiul protecţiei conferite prin dreptul de autor”.
| ← RĂSPUNDERE CIVILĂ - Autor al prejudiciului - Persoane străine... | FOND FUNCIAR - Obligare a primarului la plata de daune... → |
|---|
