Raportul dintre prescripţia extinctivă având ca obiect plata unei sume eşalonată şi plata dobânzilor legale aferente
| Comentarii |
|
Art. 1 şi art. 16 din Decretul 167/1958
Art. 2500 şi art. 2537 Noul Cod Civil
Dreptul material la acţiune pentru plata unei sume şi a dobânzilor legale aferente se naşte la data scadenţei, de când începe să curgă termenul general de prescripţie care sancţionează acest drept cu stingerea sa, potrivit art.1 din Decretul 167/1958, privind prescripţia extinctivă, respectiv art.2500 Noul Cod civil.
Termenul de prescripţie având ca obiect dreptul material la acţiunea privind dobânzile legale este supus aceluiaşi regim juridic aplicabil prescripţiei extinctive pentru creanţa principală.
Întreruperea cursului prescripţiei privind plata creanţei principale pentru unul din motivele prevăzute de art.16 din Decretul 167/1958 – art.2537 NCC are ca efect şi întreruperea cursului prescripţiei dreptului material la acţiunea pentru plata dobânzilor, chiar dacă acest drept a fost invocat printr-o acţiune separată.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 651/8.08.2014)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 09.12.2013, sub nr.7056/90/2013, reclamantele G.P. M., G.(fostă M.) M. –E. şi S. I. au chemat în judecată pârâţii M.J., C.A. Ploiești şi Tribunalul Prahova pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori, prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită în mod irevocabil în sarcina acestora, prin titluri executorii, de la data emiterii acestora şi în continuare pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlul de drepturi salariale, conform sentinţelor şi deciziilor pronunţate în favoarea lor.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în favoarea reclamantelor au fost recunoscute drepturi salariale prin titluri executorii, a căror plată s-a eşalonat prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, astfel că, pentru executarea cu întârziere a creanţei, creditorii au dreptul la plata unor daune interese moratorii, sub forma dobânzilor legale, indiferent de existenţa vreunei culpe a debitorilor.
Prin întâmpinare, pârâţii au invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu motivarea că drepturile salariale au fost plătite eşalonat, potrivit graficului la care se referă actele normative prin care s-a dispus această modalitate de plată, sumele fiind actualizate în raport de rata inflaţiei.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.413/14.03.2014, a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantelor dobânzi legale aferente creanţelor recunoscute prin sentinţele civile enumerate în dispozitivul hotărârii, până la plata integrală a drepturilor salariale.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin titluri executorii, în favoarea reclamantelor au fost recunoscute drepturi salariale, pe care pârâţii trebuia să le plătească în mod eşalonat.
Sumele reprezentând drepturile salariale pe care pârâţii nu le-au plătit sunt purtătoare de dobânzi legale, potrivit art.1088 şi 1864 din Codul civil, întrucât creditorii au dreptul la daune moratorii pentru cazul în care creanţa nu a fost plătită la scadenţă.
Daunele moratorii sunt plătite sub forma dobânzilor legale, nivelul lor fiind stabilit potrivit OG nr.9/2000, în vigoare până la data de 01.09.2011, de la această dată urmând să-şi producă efecte juridice un alt act normativ, respectiv OG nr.13/2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Plata sumelor reprezentând drepturile salariale actualizate în raport de rata inflaţiei nu a fost de natură să compenseze prejudiciul încercat de reclamante, ca urmare a executării cu întârziere, astfel că, dobânda legală are scopul de a repara acest prejudiciu.
Împotriva hotărârii au formulat apel M. J. şi C.A. Ploieşti, pentru motive de nelegalitate, în dezvoltarea cărora s-a arătat că, în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia prescripţiei extinctive şi a admis cererea de chemare în judecată recunoscând în favoarea reclamantelor dreptul la plata dobânzilor legale, deşi sumele reprezentând creanţe din titluri executorii au fost plătite actualizat în raport de rata inflaţiei, operându-se astfel o dublă reparare a prejudiciului, respectiv o îmbogăţire fără just temei.
Plata dobânzilor legale presupune o răspundere civilă a debitorului ale cărei condiţii creditoarele nu le-au dovedit, executarea eşalonată a drepturilor salariale fiind reglementată prin ordonanţe ale Guvernului, conformitatea lor cu Constituţia fiind analizată de către Curtea Constituţională.
Prin decizia civilă nr. 651/8.08.2014, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul formulat de către pârâţi reţinând următoarele:
Apelanţii au criticat soluţia primei instanţe pentru motivul că în mod greşit a fost recunoscut dreptul creditoarelor reclamante la plata dobânzilor legale aferente creanţelor reprezentând drepturi salariale restante.
Prin decizia nr.2/17.02.2014, publicat în Monitorul Oficial nr.411/03.06.2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând un recurs în interesul legii a dezlegat în drept modul de aplicare a dispoziţiilor art.1082, 1088 din Codul civil, intrat în vigoare în 1864, respectiv art.1531 alin.1, alin.2, teza I şi art.1535 alin.1 din Codul civil, intrat în vigoare prin Legea nr.287/2009, în sensul că daunele interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor eşalonate prin OUG nr.71/2009, reprezentând drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, pot fi acordate creditorilor.
Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind dreptul creditorilor de a solicita daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale pentru drepturile salariale restante are un caracter obligatoriu pentru toate instanţele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, astfel că orice contestaţie în legătură cu existenţa acestui drept este inadmisibilă.
Celălalt motiv de apel priveşte modul de soluţionare greşită a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, în sensul că dobânzile constituie creanţe pe care creditoarele aveau posibilitatea să le valorifice în termenul general de prescripţie de 3 ani.
Dobânzile având un caracter accesoriu drepturilor salariale sunt supuse aceluiaşi regim juridic şi în ceea ce priveşte termenul în care creditorul le poate valorifica.
Cererile formulate în materia conflictelor de muncă având ca obiect drepturi salariale sunt supuse termenului general de prescripţie extinctivă de trei ani, potrivit art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, momentul de la care începe să curgă fiind acela al naşterii dreptului material la acţiune.
Dreptul material la acţiune, respectiv dreptul de a solicita daunele interese moratorii sub forma dobânzilor legale s-a născut la data scadenţei creanţei constând în drepturile salariale recunoscute prin titlurile executorii.
Fiindcă titlurile executorii au ca obiect drepturi salariale, sunt supuse unui regim juridic special, potrivit art.274 din Codul muncii, în sensul că sunt executorii de drept, astfel că de la data pronunţării în patrimoniul fiecărei creditoare a luat naştere dreptul de a solicita plata creanţei cu toate accesoriile sale, respectiv plata dobânzilor, această dată reprezentând momentul scadenţei.
Pârâţii au plătit eşalonat creanţa principală, în termenul general de prescripţie de trei ani de la data pronunţării fiecărui titlu executoriu. Plata creanţei constituie un act al debitorului de recunoaştere a creanţei cu efectul întreruperii cursului prescripţiei extinctive, potrivit art.16 lit.a in Decretul nr.167/1958, privind prescripţia extinctivă respectiv art.2537, pct.1 din Noul Cod civil.
Întreruperea cursului prescripţiei pentru creanţa principală a avut ca efect întreruperea cursului şi pentru accesoriile creanţei, respectiv pentru dobânzile legale, motiv pentru care de la fiecare plată făcută de către debitor a început să curgă un nou termen de prescripţie.
Pentru aceste considerente, în mod corect instanţa de fond a considerat că termenul general de prescripţie de trei ani nu s-a împlinit, iar creditoarele au dreptul să solicite daunele, moratorii sub forma dobânzilor legale încă de la data scadenţei creanţei principale, aceasta fiind data pronunţării fiecărui titlu executoriu, motive pentru care se va păstra sentinţa şi se va respinge apelul ca nefondat, în baza art.480 NCPC.
| ← Termenul de formulare a contestaţiei în anulare împotriva... | Reducerea cheltuielilor de judecată în condiţiile art.274... → |
|---|
