Reducerea cheltuielilor de judecată în condiţiile art.274 alin.3 Cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Art.274 alin.3 Cod procedură civilă
Criteriile în raport de care onorariile avocaţilor pot fi micşorate sunt: valoarea pricinii şi munca depusă de către avocat.
Lipsa unui just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat justifică intervenţia instanţei prin majorarea sau micşorarea acestuia, după caz, fără a se reduce sub limita prevăzută în tabloul onorariilor minimale.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 226/05.02.2014)
La data de 13 ianuarie 2014, petenta V. M. a formulat cerere pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr.4182/11 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în sensul obligării intimateiC.J.P. Argeş, la plata cheltuielilor de judecată din recurs în cuantum de 2400 lei.
În motivarea cererii petenta arată că în practicaua deciziei civile mai sus menţionate s-a consemnat solicitarea petentei la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care se va respinge recursul formulat de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, sens în care a şi depus o notă privind cheltuielile de judecată, însoţită şi de documente justificative.
Instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei cereri, aşa încât sunt incidente dispoziţiile art.2812 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. 266/05.02.2012, Curtea a admis cererea formulată de petentaV.M., privind completarea deciziei civile nr.4182 din data de 11 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr.22891/109/2012, în contradictoriu cu intimateleCJP Argeş şi CNPP pentru Comisia de Contestaţii; a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr.4182 din data de 11 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în sensul că obligă pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Argeş să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, după reducerea acestora şi să se facă menţiunea în ambele exemplare ale deciziei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art.2812 Cod procedură civilă, ”Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii”.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă exclusiv, atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.
Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunţa prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.
Art.274 alin.(1) Cod procedură civilă instituie regula conform căreia ”partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului. Acest drept este recunoscut părţii şi atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
În speţă, Curtea a constatat că odată cu soluţionarea pe fond a cauzei petenta a solicitat cheltuieli de judecată, în recurs, depunând şi o notă în acest sens, însoţită de documente justificative.
Faţă de soluţia adoptată asupra recursului declarat de recurenta-intimată CJP Argeş, şi de solicitarea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, devin astfel incidente în cauză dispoziţiile art.274 alin.(1) Cod procedură civilă, privind obligarea părţii care a căzut în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată, solicitate şi dovedite de partea adversă.
Curtea va face însă şi aplicarea dispoziţiilor art.274 alin.(3) Cod procedură civilă, potrivit cu care instanţa are posibilitatea să-l oblige pe cel care a căzut în pretenţii să suporte numai o parte din onorariul plătit de partea adversă.
Deci judecătorul are posibilitatea ca în cazuri temeinic justificate, să dispună reducerea cheltuielilor de judecată în raport cu valoarea pricinii ori cu activitatea depusă de avocat, această soluţie fiind conformă prevederilor art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un proces echitabil implică şi o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată.
Procedând la reducerea onorariului de avocat şi a celorlalte cheltuieli efectuate de petentă, instanţa s-a raportat la criteriile prevăzute de dispoziţiile art.274 alin.(3) Cod procedură civilă, respectiv munca depusă de avocat, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
De altfel asupra constituţionalităţii acestui text de lege s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, care a statuat că avocatul prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, activitate ce constă în oferirea de bunuri şi servicii pe o piaţă liberă (Hotărârea din 19 februarie 2001 pronunţată în Cauza Wouters şi alţii, de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene/paragraful 49), însă orice activitate economică se desfăşoară ”în condiţiile legii”. În consecinţă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat.
Aşa fiind, având în vedere toate cele arătate mai sus, conform dispoziţiilor art.2812 Cod procedură civilă, Curtea a admis cererea şi a completat dispozitivul deciziei civile nr.4182/11 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în sensul că a obligat pe intimată să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, după reducerea acestora, menţiunea urmând a se face în ambele exemplare ale deciziei.
| ← Raportul dintre prescripţia extinctivă având ca obiect plata... | Termenul de recurs, momentul de la care începe să curgă,... → |
|---|
