Răspundere patrimonială. Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 1491 din data de 07.03.2013
Răspundere patrimonială
( Tribunalul Mehedinți - s.c. 1491/07.03.2013)
Constată că la data de 26.10.2012 reclamanta SC MINTEGER DISTRIBUTION MEHEDINȚI SRL a chemat în judecată pe pârâtul D.I.C pentru a fi obligat la plata sumei de 3.23 lei, contravaloarea prejudiciului suferit de unitate ca urmare săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de delapidare, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 2151 Cod penal.
S-a motivat că pârâtul a fost angajat ca agent de vânzări și în perioada 06.10.2010 -04.01.2011 și-a însușit suma de 3.232 lei primită de la diverși clienți. Deși avea obligația depunerii la casiera unității a sumelor încasate, pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație, motiv pentru care unitatea a formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii inacțiunii de delapidare.
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de delapidare și a aplicat pârâtului o sancțiune cu caracter administrativ - amendă de 700 lei. În timpul urmăririi penale pârâtul a recunoscut fapta, însă prejudiciul nu a fost recuperat, deși este o consecință directă a faptei săvârșite.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 270 și următoarele Codul Muncii.
S-au depus la dosar copia contractului individual de muncă, copia ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tunru Severin, copia unor chitanțe și a unor adrese emise de unitatea reclamantă către IPJ Mehedinți.
Pârâtul, deși legal citat nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare.
Examinându-se actele dosarului se constată următoarele:
Conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM Mehedinți sub nr. 145868/16.07.2010 pârâtul D.I.C a fost angajat al societății pârâte pe perioadă nedeterminată începând cu data de 13.07.2010 ca muncitor necalificat.
Prin prezenta acțiune angajatorul, în temeiul art. 270 Codul muncii a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.232 lei încasată de acesta de la diverși clienți în perioada 06.10.2010 -04.01.2011 și nedepusă în casieria unității.
Potrivit art. 254 Codul Muncii în vigoare salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciul și vinovăția salariatului, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ:
În cazul de față, se constată că pârâtul în calitatea sa de salariat al societății a încasat o sumă de bani de la diverși clienți ai societății, bani pe care nu i-a depus la casieria unității.
În aceste condiții reclamanta a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și cu ocazia cercetării penale a recunoscut săvârșirea faptei.
Constatându-se însă că fapta nu prezintă grad de pericol social al unei infracțiuni și având în vedere atitudinea pârâtului prin Ordonanța dată în dosarul nr. 5772/P/2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ:
Din conținutul ordonanței rezultă fără dubii săvârșirea cu vinovăție a faptei de către pârât, salariat al reclamantei în legătură cu munca sa, însă nu rezultă întinderea prejudiciului.
În vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului prejudiciul produs de acesta trebuie să îndeplinească mai multe condiții. Astfel, acesta trebuie să fie real, cert (atât sub aspectul existenței sale cât și sub aspectul întinderii și al evaluării) direct, material și să nu fi fost încă recuperat.
Aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față.
Deși instanța a pus în vedere reclamantei să facă dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia, aceasta nu s-a conformat, situație care a dus și la suspendarea cauzei în baza art. 1551 Cod procedură civilă.
După repunerea pe rol a cauzei au fost depuse o serie de înscrisuri cu care reclamanta a susținut că s-a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului.
Din analiza înscrisurilor depuse, respectiv o adresă a reclamantei către IPJ Mehedinți privind încasarea contravalorii unor facturi la diverse date de la diverse societăți cât și a unor chitanțe privind plata unor sume de bani către societate nu se poate stabili cu exactitate întinderea prejudiciului și raportul de cauzalitate dintre fapta salariatului și acest prejudiciu.
Faptul că pârâtul a recunoscut la urmărirea penală săvârșirea faptei nu este un element suficient pentru a stabili întinderea prejudiciului.
În virtutea art. 272 Cod procedură civilă sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, neoperând prezumția de culpă în sarcina salariatului, cu atât mai mult cu cât acesta nu are calitatea de gestionar care este prezumat în caz de lipsă în gestiune.
Așa fiind acțiunea va fi respinsă.
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Circulaţie rutieră | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
