Răspundere patrimonială. Lipsă în gestiune. Acţiune respinsă, nefiind îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale al angajatului. Lipsa culpei. Prejudiciu incert
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Sentinţă civilă nr. 699 din data de 21.06.2016
Constată că sub nr. … s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de reclamanta SC "A."; S.A. în contradictoriu cu pârâtul B. B. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 30.085,12 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat societății prin faptele culpabile săvârșite în legătură cu serviciul exercitat în calitate de salariat, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că pârâtul a fost angajatul societății reclamante în funcția de gestionar. În urma inventarierii gestiunii de fier beton, prin două inventare efectuate în perioada septembrie-decembrie 2012 s-a constatat o diferență între stocul scriptic și stocul faptic de 12.007 kg în valoare totală de 30.085,12 lei.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului, solicită admiterea acțiunii în temeiul art. 254 din Codul muncii.
Pârâtul B. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată arătând că în speță, cauzele care au concurat cel mai probabil la producerea prejudiciului sunt următoarele:
- predarea gestiunii de către angajator cu un stoc faptic existent pentru care nu au fost comunicate acte justificative,
- nu s-a ținut cont de pierderile tehnologice care nu au fost scăzute din stocul scriptic;
- modul necorespunzător de depozitare a mărfii,
- exercitarea activităților de predare/eliberare marfă și de acte persoane în lipsa sa,
- utilizarea unor instrumente de cântărire defecte, necorespunzătoare,
- neluarea unor măsuri minimale de securizare a locului unde erau depozitate materialele de către angajator,
- neconformitatea unor avize de însoțire a mărfii cu cantitatea de marfă livrată,
- culpa angajatorului constând în depozitarea fierului brut și a produselor finite în același loc.
În cauză s-a administrat probațiunea cu înscrisuri, martori și au fost efectuate mai multe lucrări de expertiză tehnică.
Din actele dosarului instanța reține următoarele:
Pârâtul B. B. a fost angajatul societății reclamante în funcția de gestionar la magazia de oțel beton, în perioada 3.03.2011 - 20.03.2013.
În perioada 28-29.02.2012, în care activitatea nu a fost suspendată, s-a efectuat o inventariere a materialelor existente în stoc în gestiunea pârâtului rezultând un stoc faptic de 165279 kg și sold scriptic 173038 kg, diferența fiind de 7759 kg a cărei valoare se ridica la suma de 17455.49 lei ( cu TVA inclus ).
Ca urmare a acestui fapt, s-a emis gestionarului B. B. o Notificare - Somație, prin care i se aduce la cunoștința minusul de inventar constat prin procesul-verbal mai sus menționat, reprezentând 7759 kg otel beton, notificare la care nu a dat curs, și care avea ca scop soluționarea amiabila a litigiului apărut între părți.
La cel de-al doilea inventar efectuat, prin procesul - verbal nr. 343/12.12.2012 s-a consemnat faptul ca, comisia de inventariere numita în baza Legii 82/1991, a Ordinului nr. 2861/09.10.2009 si a deciziei nr. 277/10.10.2012, a procedat la inventarierea tuturor materialelor existente în stoc la S.C. "A."; S.A. în gestiunea angajatului B. B.
Inventarierea faptica s-a efectuat în perioada 04-05.12.2012 perioada în care activitatea s-a suspendat.
In urma inventarierii la gestiunea de fier beton, s-a constatat o diferența intre stocul faptic (108137 kg) si stocul scriptic (112385 kg) de 4248 kg. Față de cele prezentate, membrii comisiei de inventariere propun recuperarea minusului in suma de 9826.85 lei la care se adaugă TVA, reprezentând 4248 kg de fier, suma totala fiind de 12639.63 lei.
Si de această dată, s-a emis pe numele gestionarului B. B. Notificare - Somație înregistrata sub nr. 349/21.12.2012, prin care i se aduce la cunoștința minusul constat de 4248 kg hotel beton a cărui valoare este de 12639.63 lei.
Expertizele tehnice și suplimentele la acestea efectuate în cauză au avut concluzii contradictorii, atât cele efectuate pe partea de contabilitate cât și cea în metalurgie efectuată de expertul C. C. însă un lucru s-a desprins cu certitudine:
Materialele aflate în gestiunea pârâtului erau semifabricate din oțel-beton livrate fie sub forme de bare ( de diametre și lungimi diferite ), fie sub formă de colaci.
În funcție de solicitările clienților, pentru vânzare aceste semifabricate erau supuse unor operațiuni de prelucrare mecanică în cadrul cărora apăreau pierderi de material și rezultau și rebuturi.
În ultimul raport de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză ( fila 351 și urm. Dosar ) expertul D. D. arată că societatea reclamantă nu a înregistrat corect consumurile de materii prime în lipsa unor documente care să reflecte exact cantitățile de materii prime care se consumau pentru obținerea produselor finite.
Din cele ce preced se constată că acțiunea nu este fondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Este adevărat că în privința gestionarilor actul de constatare a lipsei în gestiune instituie o prezumție de culpă pe care însă acesta o poate răsturna.
În speța de față, după cum arătam mai sus, s-a dovedit existența unor cauze obiective care exclude culpa pârâtului respectiv lipsa unor norme sau normative de consum prin care să se determine consumul specific de materie primă și limitele maxime de pierderi tehnologice adică de rebuturi sau produse declasate care sunt inerente operațiunilor de preluare mecanică a oțelului beton.
Cum în lipsa acestor normative estimarea cantitativă a pierderilor tehnologice este imposibil de realizat și pe cale de consecință și stabilirea faptului dacă, exceptând acele pierderi, există o lipsă reală în gestiune datorată culpei pârâtului, neputându-i fi imputate acestuia toate pierderile care rezultă din compararea simplă a stocului scriptic cu cel faptic.
Antrenarea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 254 din Codul muncii presupune ca și condiție esențială existența unui prejudiciu în patrimoniul angajatorului, la rândul lui prejudiciul trebuind să fie cert ori această condiție esențială lipsește în cauza de față.
Aflându-se în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată, în temeiul art. 453 Cod proc. civilă, la plata către pârât a sumei de 4260 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial și onorariile experților.
| ← Desfiinţarea unor lucrări executate fără autorizaţie de... | TITLURI EXECUTORII. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
