Răspunderea civilă delictuală. acordarea dobânzilor legale. momentul de la care încep să curgă în cazul stabilirii prejudiciului pe cale judecătorească.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 547 din data de 30.05.2016
Prin sentința penală nr. 1328 din data de 09 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Botoșani, a fost condamnat inculpatul I.I.. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal), cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 combinat cu art. 71 Cod penal din 1969, s-a intezis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969.
În temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o durată de 4 ani și 6 luni, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969, care reglementează revocarea acestui beneficiu în cazul săvârșirii, cu intenție, a unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul Județean de Ambulanță suma de 319,40 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile T. M., T.S. - C. - prin reprezentant legal T. M., T.E., A. A. și F. E.
A fost obligat inculpatul plătească părții civile T.M. suma de 20.374 lei, cu titlu de daune materiale, suma de 100.000 euro(echivalentul în lei la data plății), cu titlu de daune morale, și suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul plătească părții civile T. S. - C. - prin reprezentant legal T.M., suma de 200.000 euro(echivalentul în lei la data plății), cu titlu de daune morale, și suma de 30 euro lunar(echivalentul în lei la data plății), cu titlu de prestație periodică, de la data 31.05.2013 și până la majoratul acestuia.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile T.E. suma de 50.000 euro (echivalentul în lei la data plății), cu titlu de daune morale, și suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul plătească părții civile A.A. suma de câte 10.000 euro (echivalentul în lei la data plății) fiecăreia, cu titlu de daune morale, și suma de câte 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a respins restul pretențiilor solicitate de părțile civile menționate anterior, inclusiv dobânda legală și penalizarea de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. - Asigurări S.A., cu sediul în București, să plătească, în locul inculpatului, despăgubirile civile menționate anterior.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 950 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de 160 lei și 477,08 lei reprezentau costul buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 629/03.06.2013, respectiv costul raportului de constatare medico - legală nr. 182/N din 07.10.2013, întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală și urmau a se avansa Spitalului Județean de Urgență M. din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul I.I., la data de 31.05.2013, orele 16:10, în timp ce conducea autoutilitara marca Iveco, cu numărul de înmatriculare xx-00-YYY, pe DN 28B (DE 58), pe sensul de deplasare C - B, la km (…), a pătruns pe contrasens și a lovit frontal autoturismul marca Ford, cu număr de înmatriculare zz-00-WWW, care circula regulamentar din sens opus, în urma impactului rezultând decesul conducătorului auto al autoturismului Ford -T. C.
La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a luat în considerare criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 din vechiul Cod penal ce se referă la gravitatea faptei comise, împrejurările producerii accidentului rutier, accident care a fost cauzat de culpa inculpatului, poziția procesuală adoptată de acesta din urmă și comportamentul său preinfracțional. Totodată, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse în condițiile disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, deoarece instanța reține aceeași situație de fapt recunoscută de inculpat, în condițiile în care cererea acestuia de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate a fost admisă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut, în esență, în privința despăgubirilor materiale, că în baza înscrisurilor și a depoziției martorului C. N., a fost dovedită întreaga sumă de 18.200 lei, care rezultă din tabelul de la fila 98 dosar, sumă la care s-a adăugat cea de 2.174 lei., așa încât, valoarea totală a daunelor materiale dovedite în cauză este de 20.374 lei.
Referitor la daunele morale solicitate în cauză, prima instanță a considerat că sunt îndeplinite cerințele legale pentru acordarea lor. Dispozițiile art. 1391 alin. 2 din Codul civil prevăd posibilitatea acordării de despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, în cuantumul arătat în dispozitivul sentinței.
Mai reține prima instanță că, în temeiul art. 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995 este antrenată în cauză și răspunderea materială a asiguratorului, în baza contractului de asigurarea valabil la data comiterii faptei. Din înscrisurile dosarului rezulta că la data producerii accidentului autoturismul condus de inculpat era asigurat la S.C. A Asigurări S.A.
Potrivit art. 41 și art. 42 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România în situația producerii unui accident de circulație, răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă cu răspunderea civilă delictuală bazată pe disp. art. 1357 din Codul civil, deci alături de inculpatul ce a condus autovehiculul asigurat și care prin fapta sa a cauzat efectele prejudiciabile materiale sau morale. Obligația de dezdăunare a părților civile de către asigurator subzistă și în cazul în care despăgubirile pretinse constau în daune morale, despăgubirile bănești reprezentând valoarea, atât a folosului de care a fost lipsită partea civilă cât și a pierderii suferite.
În consecință, instanța de fond a obligat asiguratorul de răspundere civilă S.C. A Asigurări S.A. să plătească, în locul inculpatului, despăgubirile civile menționate anterior, precum și cheltuielile judiciare acordate părților civile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, inculpatul, părțile civile și asiguratorul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond, în mod greșit, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 alin. 1 Cod penal 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei cu privire la inculpatul I.I.
În esență, s-a arătat că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 81 alin. 1 lit. c Cod penal 1969, date fiind consecințele grave produse nu doar asupra victimei, ci și asupra familiei sale.
S-a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în temeiul art. 86/1 Cod penal și a se impune în sarcina inculpatului atât măsurile de supraveghere prev. de art. 86/3 alin. 1, cât și obligația prev. de art. 86/3 alin.3 lit. e Cod penal 1969.
Inculpatul a criticat sentința primei instanțe atât cu privire la latura penală cât și la latura civilă a cauzei.
Sub aspectul laturii penale, a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță și menținerea dispozițiilor art. 81 și 82 Cod penal 1969 în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei. A arătat că pedeapsa aplicată este mare în raport cu atitudinea procesuală a inculpatului și modalitatea de săvârșire a faptei.
Sub aspectul laturii civile, a solicitat reaprecierea daunelor civile acordate, în sensul diminuării acestora. A arătat că au fost acordate daune părților civile, fără a se analiza în mod corect toate criteriile în baza cărora au fost acordate.
Părțile civile au criticat sentința apelată cu privire la latura civilă, pentru motivele depuse în scris la dosarul cauzei și reiterate de apărătorul lor ales cu ocazia dezbaterilor, solicitând, în esență, majorarea cuantumului daunelor materiale și acordarea sumei de 27.931,95 lei, majorarea cuantumului daunelor morale pentru mama defunctului de 60.000 euro și pentru surorile acestuia, la câte 15.000 euro de fiecare, precum și acordarea dobânzii legale pentru toate sumele acordate de instanță cu titlu de despăgubiri, de la data producerii accidentului.
Asiguratorul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul laturii civile, cu privire la sumele acordate cu titlu de daune morale, solicitând diminuarea sumelor acordate la un nivel rezonabil, care să atingă cu adevărat scopul acordării daunelor morale, respectiv acela de compensare a prejudiciului adus.
Examinând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, dar în limitele prev. de art. 417 alin.(2) Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și însușit de inculpat, care s-a prevalat de procedura simplificată prevăzută la art. 374 alin.(4), 375 Cod procedură penală, și anume: proces-verbal de cercetare la fața locului, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, raport de necropsie, raport de expertiză criminalistică, declarațiile martorilor și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum în mod temeinic a reținut și instanța de fond, că inculpatul, la data de 31.05.2013, orele 16:10, în timp ce conducea autoutilitara marca Iveco, cu numărul de înmatriculare xx-00-YYY, pe DN 28B (DE 58), pe sensul de deplasare C - B, la km (…), a pătruns pe contrasens și a lovit frontal autoturismul marca Ford, cu număr de înmatriculare zz-00-WWW, care circula regulamentar din sens opus, în urma impactului rezultând decesul conducătorului auto al autoturismului Ford - T. C.
Referitor la aplicarea disp. art. 5 Cod penal, curtea constată că în mod legal prima instanță a reținut că, legea favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data comiterii faptei, întrucât potrivit Codului penal din 1969, inculpatului i se poate aplica pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată condiționat sau suspendată sub supraveghere, că prima modalitate de individualizare nu mai este prevăzută în actualul Cod penal, iar în ce privește suspendarea executării sub supraveghere, dispozițiile noului cod penal sunt mai aspre întrucât prevede mai multe obligații și măsuri ce pot fi impuse condamnatului pe durata termenului de supraveghere.
Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei, aspect criticat atât de parchet cât și de inculpat prin apelurile de față, curtea constată că și din acest punct de vedere prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Astfel, în mod judicios prima instanță a avut în vedere limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată, reduse conform art. 396 alin. (10) rap. la art. 375 Cod procedură penală, împrejurările comiterii faptei (doar inculpatul se face vinovat de producerea accidentului în condițiile în care victima a condus regulamentar și a făcut eforturi disperate de evitare a accidentului prin acționarea energică a sistemului de frânare, roțile blocându-se și imprimând urme specifice pe carosabil în lungime de 12,4 m) și consecințele faptei, respectiv suprimarea din culpă a vieții unei persoane, privând astfel un minor, în vârstă de numai 10 ani, de afecțiune și ocrotire paternă, aducând în același timp dezechilibre majore și ireversibile în viața familiei victimei. Totodată, în mod corect instanța de fond a luat în considerare și conduita procesuală corespunzătoare a inculpatului, faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală, este căsătorit, are doi copii minori întreținere, participă și contribuie la toate activitățile culturale, educative și sportive organizate de orașul H și este cunoscut cu un comportament corespunzător în societate.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin hotărârea apelată, reprezintă gradul concret de pericol social al infracțiunii și periculozitatea acestuia, astfel încât, nu se impune reducerea pedepsei așa cum în mod nejustificat a solicitat inculpatul prin apelul de față.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, criticată de parchet prin motivele de apel, care a opinat că se impune ca suspendarea pedepsei să fie sub supraveghere, curtea constată că și sub acest aspect prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969, referitoare cu la lipsa antecedentelor penale și la cuantumul pedepsei aplicate, astfel că a apreciat în mod judicios că, în funcție de circumstanțele personale enumerate mai sus, inculpatul prezintă suficiente garanții pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul și fără executare în regim de detenție, precum și fără a fi suspus unor măsuri de supraveghere, așa cum a solicitat parchetul.
Referitor la latura civilă a cauzei, curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție netemeinică doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale pe care le apreciază ca fiind nejustificat de mari, și nelegală în ce privește dobânzile legale aferente debitelor principale la care au dreptul părțile civile, restul despăgubirilor fiind stabilite în mod corect, în raport de probele administrate și de textele de lege incidente în speță.
Astfel, în ce privește despăgubirile materiale, curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut praznicului de 40 zile costat suma de 1.500 lei, după cum se menționează în factura nr. 38/06.07.2013 de la fila 105 dosar fond.
De asemenea, au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar cheltuielile de medicină legală, cheltuielile de transport și cheltuieli de eliberare a certificatului de deces și servicii de îmbălsămare, în sumă de 2.174 lei.
În ce privește cheltuielile menționate în tabelul de la fila 98 dosar fond, acestea au fost dovedite în cuantum de 7.258,95 lei cu înscrisurile de la filele 99 - 105 dosar.
Așa cum a reținut și prima instanță, pentru organizarea unei înmormântări și a praznicelor creștinești, partea civilă T.M. nu a avut posibilitatea să păstreze orice înscris doveditor, dar cele indicate în tabelul de la fila 98 dosar se coroborează cu declarația martorului C. N., care a participat atât la înmormântare și la praznicele de 40 de zile și de 1 an. Martorul a dat informații cu privire la numărul de persoane participante, precum și cu privire la costuri, pe care instanța le consideră pertinente și care se corelează cu înscrisurile depuse de partea civilă în ce privește costul meniului. În opinia martorului, cheltuiala totală cu înmormântarea și praznicele ulterioare până la 1 an este de circa 20.000 lei.
În fine, referitor la daunele materiale, și martora B.V. a confirmat faptul că la înmormântare și praznicul ce a urmat imediat după înmormântare au participat multe rude și cunoscuți, în jur de 100 de persoane, iar la celelalte praznice în jur de 80 de persoane. Martora nu a fost în măsură să facă aprecieri cu privire la cheltuieli, dar a menționat că totul s-a organizat așa cum a meritat defunctul.
Prin urmare, curtea constată că ne se impune acordarea de despăgubiri materiale în cuantumul solicitat de părțile civile apelante, suma stabilită de prima instanță având la bază probele administrate în cauză și analizate în cele ce preced.
În ce privește cuantumul daunelor morale, curtea constată ca fiind întemeiate criticile asiguratorului, în sensul că sumele stabilite de prima instanță fiecăreia dintre părțile civile sunt exagerate în raport de criteriile care trebuie avute în vedere la acordarea acestora, și nicidecum prea mici, așa cum pretind în mod netemeinic părțile civile.
Astfel, despăgubirile morale trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu suferința produsă, ele având menirea de a contribui doar la alinarea suferinței persoanelor vătămate, și nu să creeze premisele unei îmbogățiri fără justă cauză.
De aceea, instanța de judecată are sarcina de a face o apreciere rezonabilă, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei. Prin urmare, dincolo de criteriile subiective legate de impactul afectiv pe care îl au acest gen de evenimente și consecințele lor, trebuie avute în vedere și anumite criterii obiective, cum ar fi: nivelul de trai din România, salariul mediu pe economie etc., pentru a nu devia rolul pe care-l au despăgubirile morale.
Pe de altă parte, curtea apreciază că și soluția de condamnare a inculpatului pentru fapta cauzatoare de prejudicii de care se face vinovat, este de asemenea, de natură a alina într-o oarecare măsură suferințele celor vătămați prin respectiva faptă.
Ori, în cauza de față, deși este real că decesul celui în cauză care era: soț, tată, fiu și frate, reprezintă o pierdere imensă, în special pentru soție, copilul minor și părinți, dar și pentru surori, și nu poate fi reparată în niciun mod, ci doar ușurată într-o oarecare măsură prin acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale pentru alinarea suferințelor, totuși, curtea apreciază că nu se impune acordarea unor sume de bani atât de exagerate, astfel că se impune, cu necesitate, reducerea lor, apelul asiguratorului fiind întemeiat sub acest aspect.
Cât privește critica părții responsabile civilmente referitoare la faptul că atât mama cât și surorile defunctului nu erau îndreptățite la o reparație sub forma despăgubirilor morale, curtea o va respinge, motivat de faptul că, mama victimei, persoană în vârstă, care avea nevoie de sprijinul fiului său, a suferit, așa cum ar fi suferit orice mamă într-o astfel de situație, după decesul fiului ei, după cum și pentru cele două surori durerea a fost imensă deoarece a dispărut fulgerător un membru extrem de important pentru întreaga familie, care era unită, ai cărei membri se iubeau și se ajutau reciproc, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
În fine, nu poate fi primită nici critica acestei părți ce vizează obligarea sa la plata despăgubirilor către Serviciul Județean de Ambulanță, după cum nici aceea referitoare la cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligată.
Astfel, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, art. 49 din Legea 136 /1995 prevede că "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule …și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil"; în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare. Coroborând aceste dispoziții legale cu prevederile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, rezultă că obligația de despăgubire a asiguratorului subzistă și în raport cu unitățile medicale care asigură transport și asistență medicală victimei care, la rândul lor, suferă un prejudiciu, chiar și indirect. Cum repararea prejudiciului cauzat unităților medicale cade în sarcina autorului infracțiunii și cum asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente (conform art.49 din Legea 136/1995) rezultă că asiguratorul va achita, în locul inculpatului și despăgubirile solicitate de Serviciul Județean de Ambulanță.
În consecință, curtea constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a obligat asiguratorul de răspundere civilă. să plătească, în locul inculpatului, despăgubirile civile menționate anterior, precum și cheltuielile judiciare acordate părților civile.
De asemenea, curtea nu poate reține nici critica părților civile referitoare la penalitățile de întârziere pretinse în primă instanță, și respinse în mod justificat prin hotărârea apelată.
Astfel, ala cum a reținut în mod legal și prima instanță, art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011 prevede modalitatea de plată a despăgubirii de către asigurătorul RCA, respectiv în termen de 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător(în varianta acordării despăgubirii pe cale amiabilă), sau de la data la care asiguratorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Totodată, art. 37 din același ordin stipulează că, dacă asiguratorul nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Ori, în acel moment nu erau aplicabile respectivele dispoziții deoarece litigiul dintre părți nu s-a rezolvat pe cale amiabilă și nici nu există o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi stabilit obligația de plată a asigurătorului. Numai după ce se va stabili în mod definitiv obligația de plată, iar asigurătorul ar refuza să plătească daunele în maxim 10 zile de la primirea hotărârii s-ar putea pune problema acordării unei astfel de penalizări de întârziere.
În schimb, curtea constată că prima instanță a apreciat în mod greșit că părțile civile nu ar avea dreptul nici la dobânda legală aferentă debitului principal, dobândă care curge din momentul producerii pagubei, chiar dacă creanța a fost stabilită pe cale judecătorească.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1535 Cod civil, " În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu….";
Prin sintagma " de la scadență";, se înțelege, în cazul răspunderii civile delictuale, "din ziua cauzării prejudiciului";, așa cum se stipulează la art. 1.381 Cod civil, care arată că dreptul la reparație se naște din acest moment, chiar dacă el nu poate fi valorificat imediat.
Prin urmare, curtea constată că părțile civile au dreptul în baza textelor de lege mai sus citate, la plata și a dobânzilor legale aferente debitelor principale, dobânzi care încep să curgă, în cazul despăgubirilor morale de la data producerii accidentului, respectiv, 31.05.2013, iar în ce privește despăgubirile materiale după cum urmează:
- pentru suma de 10.074 lei( cheltuielile cu înmormântarea), de la data de 03.06.2016;
- pentru suma de 1.000 lei( praznicul de 9 zile), de la data de 12.06.2013;
- pentru suma de 1.500 lei( praznicul de 40 zile), de la data de 06.07.2013;
- pentru suma de 1.800 lei( praznicul de 3 luni), de la data de 03.09.2013;
- pentru suma de 2.200 lei( praznicul de 6 luni), de la data de 03.12.2013;
- pentru suma de 1.300 lei( praznicul de 9 luni), de la data de 03.03.2014;
- pentru suma de 2.500 lei( praznicul de 1 an), de la data de 03.06.2014, dobânzi ce vor curge până la achitarea efectivă a sumelor respective.
Față de cele expuse mai sus, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelurile, va desființa în parte sentința apelată și în rejudecare, va reduce despăgubirile morale acordate părților civile, după cum urmează:
- pentru partea civilă T. M. de la 100.000 euro la 150.000 lei;
- pentru partea civilă T. S.-C., prin reprezentant legal T. M., de la 200.000 euro la 300.000 lei;
- pentru partea civilă T. E. de la 50.000 euro la 100.000 lei;
- pentru părțile civile A.A. și F. E., de la câte 10.000 euro fiecare la câte 30.000 lei fiecare.
De asemenea, partea responsabilă civilmente va fi obligată să achite părților civile și dobânda legală aferentă debitelor principale, începând cu data scadenței și până la achitarea integrală a debitelor, așa cum s-a arătat în cele ce preced.
| ← Luarea în considerare ca timp util la pensie a perioadei în... | Partaj bunuri comune. calitatea de bun comun sau propriu. dar... → |
|---|
