Recurs fond funciar - reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul original
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Decizie nr. 227R din data de 07.03.2014
Dosar nr. XXXXX/193/2011 Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de xx.xx.xxxx
Instanța compusă din:
Președinte:
Judecător:
Judecător:
Grefier:
DECIZIA NR. XXX
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de către recurenții petenți G. A., G. G. - prin avocat T. C. M., recurenta - intimată Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar a Com. X, jud. Botoșani, recurent-intimat C. E., în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Botoșani, Ministerul Afacerilor Interne în calitate de succesor al Ministerului Administrației și Internelor, Instituția Prefectului județului Botoșani, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, T. V., B. E., intimat P. G., împotriva sentinței civile nr. XXXX din data de xx.xx.xxxx, pronunțată de Judecătoria Botoșani, județul Botoșani, în dosar nr. XXXXX/193/2011, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din xx.xx.xxxx, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a amânat pronunțarea pentru data de xx.xx.xxxx, și pentru astăzi xx.xx.xxxx,când
TRIBUNALUL,
Asupra cererilor de recurs:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani cu nr. XXXXX/193/2011, reclamanții G. A. si G. G. au solicitat in contradictoriu cu Comisia Locala de aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei X, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Botoșani, chemații în garanție Ministerul Administrației si Internelor București, Instituția Prefectului Județului Botoșani, Statul Roman prin Ministerul Finanțelor - Direcția Finanțelor Publice Botoșani, B. E., T. V., P. G., C. E. sa se dispună în favoarea reclamanților emiterea titlurilor de proprietate pentru suprafața de
1,5 ha teren pentru care a fost eliberata adeverința de proprietate nr. XXXX din xx.xx.xxxx, urmare a HCJ nr. 348/28.07.2000, obligarea paratelor la punerea in posesie cu o suprafața de teren de 1,5 ha teren reconstituit în proprietate prin titlul nr. XXXXX din xx.xx.xxxx, obligarea pârâtelor la punerea în posesie cu suprafața de 6 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx, obligarea pârâților la plata sumei de 8100 lei cu titlu de daune, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx emis pe numele C. E., a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx, emis pe numele T. V., a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis pe numele B. E. ca si anularea contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. XXXX din xx.xx.xxxx de către BNP A C. A - S. A., și înscrierea în pe titlul de proprietate nr. XXXXX/2002 a numelui corect, G. I. G. L..
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autoarea G. G. L. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața avuta în proprietate de 7,5 ha teren pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx si XXXXX/xx.xx.xxxx, titluri care cuprind alte amplasamente decât cele deținute de autoare, ca deși au efectuat nenumărate demersuri pentru punerea in posesie cu aceste terenuri Comisia Locala nu a dat curs acestor solicitări așa încât sunt prejudiciați de beneficiul culturilor pe care le-ar fi putut obține prin valorificarea acestor suprafețe de teren.
Au mai invocat reclamanții că vechile amplasamente sunt incluse in titlurile de proprietate emise pe numele C. E., B. E., T. V.,persoane care nu au stăpânit niciodată aceste terenuri, mai mult titlurile petenților nr. XXXXX/2000 cuprind amplasamente care nu pot fi identificate in teren.
De asemenea, au arătat că datorita faptului ca nu au fost puși în posesie au fost in imposibilitatea de a stăpâni si a lucra aceste terenuri fiind prejudiciați prin lipsa de folosința si beneficiul nerealizat.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar înscrisuri, au solicitat audierea martorilor L. I., B. D. cat si efectuarea unor expertize tehnice.
Comisia Locala de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția autoritarii de lucru judecat data de sentința civila nr. XXXX/xx.xx.xxxx si pronunțata în dosarul nr. XXXX/193/2006 prin care s-a respins ca nefondata cererea reclamanților de modificare a titlurilor de proprietate.
A arătat că potrivit hotărârii comisiei județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu nr. XX/xx.xx.xxxx, tabelul anexă nr. 2 a, poziția 142 a satului Y, comuna X, a fost înscrisă G. M. G. cu suprafața de 8 ha - tabelul anexă întocmit în conformitate cu prevederile H.G. nr. 131/1991.
Au mai susținut că această hotărâre a fost modificată prin hotărârea nr. XXX/xx.xx.xxxx în sensul de a se diminua suprafața înscrisă în anexa nr. 20 a Y, poziția 140, proprietar G. M. G. L. de la 8 ha la 6 ha deoarece diferența a fost validată pe anexa nr. 19, iar la Legea nr. 1/2000 a fost validată suprafața de peste 10 ha și au mai arătat că s-a întocmit titlul de proprietate nr. XXXXX pentru suprafața de 6,00 ha care se găsește în prezent la comisia locală de fond funciar X.
A arătat în continuare că în tabelul anexă nr. 19, a fost validată G. G. L. cu suprafața de 4 ha, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. XXXXX, suprafață care a fost înstrăinată cu Contractul de vânzare -cumpărare nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
De asemenea, a evocat faptul că prin hotărârea comisiei județene nr. 348/28.07.2000 în tabelul anexă nr. 28 poziția 7 a fost validată G. G. L. cu suprafața totală de 1,50 ha, hotărâre ce a fost modificată prin hotărârea nr. XXX/xx.xx.xxxx, emițându-se titlul de proprietate nr. XXXXX care se regăsește și în prezent la comisia locală de fond funciar X și că la propunerea comisiei comunale cu adresa nr. XXX/xx.xx.xxxx s-a emis ultima hotărâre a comisiei județene nr. 307 din 13.05.2005, privind pe G. G. L., comisia comunală facându-le cunoscut reclamanților prin adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
A precizat că nu sunt de acord cu solicitările petenților de la punctele 1 și 2 din cerere, iar referitor la punctul 3 a arătat comisia comunală că a stabilit amplasamentele și a întocmit fîșa anterioară titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx pe numele mamei petenților în conformitate cu prev. de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 până la data propunerii de emitere a titlului de proprietate.
Referitor la punctele 4 și 5 din cerere a arătat că pretențiile petenților nu se justifică, aceștia neinteresându-se de teren în timp și solicitând printr-o acțiune la instanță modificarea titlului de proprietate, cererea fiind respinsă prin sentința civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx întrucât petenții nu s-au interesat de terenul înscris în titlurile de proprietate ale mamei lor, rămânând în pasivitate, atât la momentul stabilirii amplasamentelor de către comisia comunală, cât și la punerea în posesie.
Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Botoșani, prin întâmpinarea depusa la dosar a arătat că potrivit atribuțiilor ce le au comisiile comunale, orășenești si municipale, primesc si analizează cererile depuse in conformitate cu prevederile legii pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, întocmesc situații definitorii potrivit competentelor ce le revin privind persoanele fizice si juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața si amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare si parcelare întocmit, pune in posesie prin delimitare in teren persoanele îndreptățite sa primească terenul, completează fisele de punere in posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană,
a propunerilor, si le înmânează titlurile de proprietate așa încât Comisia Județeană nu are atribuții stabilite in acest sens, acestea eliberând doar titlul de proprietate in baza documentațiilor transmise de Comisiei Locala X.
Ministerul Administrației si Internelor în calitate de chemata in garanție a depus întâmpinare la dosar prin care a arătat că cererea de chemare in garanție formulata de către reclamanți este inadmisibila considerând ca aceasta trebuie analizată atât prin prisma dispozițiilor legale avute în vedere la formularea ei cât si a celor invocate de reclamanta in susținerea cererii. Așadar, chemarea in garanție ca instituie de drept procesual se întemeiază, conform prevederilor art. 60 alin. 1 din C.pr.civ. pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire pe care un terț o are față de partea care a formulat cererea de chemare în garanție, prin intermediul căreia se urmărește realizarea unei astfel de obligații în cadrul procesului în care cel garantat este amenințat în dreptul său de către o altă persoană.
în mod concret, partea care are la dispoziție o acțiune în regres împotriva unui terț, poate solicita introducerea acestuia în litigiu, pe calea procesuală a chemării în garanție, spre a fi despăgubită în ipoteza în care va cădea în pretenții.
S-a mai arătat în continuare că aplicabilitatea acestei forme de intervenție privește drepturile garantate legal (în urma vânzării, schimbului, cesiunii de creanța, mandat, partaj succesoral) sau convențional (ca urmare a contractelor încheiate de părți) sau se regăsește atunci când partea care ar cădea în pretenții ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri (răspunderea comitentului pentru fapta prepusului) și că deși reclamanții au pus în discuție eventuale drepturi garantate legal sau convențional, există posibilitatea ca reclamanții să fi avut în vedere situația în care partea care ar cădea în pretenții ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane, respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
Cu toate acestea Ministerul Administrației și Internelor nu ar putea avea calitatea de comitent pentru prepușii comisia locala și comisia județeană, pârâte cauza dedusă judecății, dat fiind dispozițiile art. 60 și urm. din C.pr.civ.
S-a motivat în continuare că în cazul în care cel care formulează cererea de chemare în garanție a unui terț este reclamantul, respingerea acțiunii ar determina admiterea cererii de chemare în garanție însă, în cazul de față, apreciindu-se, în opinia reclamanților, că Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de comitent, ar avea atribuții în ce privește soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, la fel ca și pârâtele comisia locală și comisia județeană, nu poate fi pus la îndoială faptul că instituția ca atare ar putea fi ar putea fi chemată în garanție, eventual, doar de către pârâte altfel ajungându-se în situația în care reclamanții cărora li s-a respins acțiunea, să fie despăgubiți de cel pe care 1-a chemat în garanție, comitent pentru prepusul său, ceea ce este inadmisibil.
In acest context s-a menționat că potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile comunale, orășenești sau municipale sunt autorități publice cu activitate administrativă și funcționează sub îndrumarea unei comisii județene, aceasta din urmă fiind competentă să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale și mai mult decât atât, potrivit art. 2 alin. 5 din H.G. nr. 890/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de - proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările și completările ulterioare, comisiile locale funcționează sub îndrumarea și controlul comisiei județene, respectiv a municipiului București, precum și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
In ceea ce privește comisiile de fond funciar s-a subliniat faptul că raporturile de drept administrativ se formează, în mare parte, între subiectele care aparțin sistemului administrației publice în cadrul acestui sistem, alături de raporturile de subordonare, doctrina recunoscând existența raporturilor juridice de colaborare și participare în cadrul celor din urmă, dat fiind că titularii diferitelor competențe participă la realizarea unor sarcini ale administrației publice, participarea făcându-se în temeiul legii, de pe poziții de egalitate.
S-a evocat în continuare că componența comisiei de fond funciar, respectiv atribuțiile acesteia sunt prevăzute la art. 4 alin. 1 și art. 6 din H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, iar participanții, reprezentanți din diverse organe ale administrației publice, colaborează la realizarea competențelor unui organ diferit de cel pe care îl reprezintă.
Față de toate cele expuse s-a apreciat că în situația de față nu poate fi vorba de existența unei obligații de garanție sau despăgubire pe care un terț Ministerul Administrației și Internelor ar avea-o față de părțile care au formulat cererea de chemare în garanție, respectiv reclamanții G. A. și G. G. solicitându-se respingerea cererii ca inadmisibilă.
De asemenea, în situația în care instanța de judecată va înlătura excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție a solicitat a se avea în vedere faptul că obiectul acțiunii formulate de către reclamanți este reprezentat de solicitarea acestora privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilul menționat de aceștia în cererea de chemare în judecată, iar potrivit art. 6 lit. f) din Anexa nr. 1 - Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, emiterea titlurilor de proprietate este una dintre atribuțiile stabilite în mod expres în sarcina comisiilor județene și a municipiului București de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În concluzie, s-a apreciat de către chemata în garanție că într-un litigiu de genul celui pus în discuție, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât persoana juridică care trebuie să emită actul respectiv, comisia constituită la nivelul, județului pe teritoriul căruia se află imobilul în discuție, iar mai mult decât atât a solicitat a se observa că, în considerarea prevederilor legale enunțate, la momentul emiterii titlului de proprietate, între reclamanți și Ministerul Administrației și Internelor nu s-ar fi putut naște vreun raport juridic de drept administrativ.
A arătat de asemenea că, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptățiți și eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraș sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar".
A mai menționat că, potrivit art. XX Xlin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "comisia județeană și cea locala au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat" și a invocat și dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu" și ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 340/2004, "activitatea instituției prefectului este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor, și din alte surse legal constituite".
S-a evocat în continuare că potrivit tabelului cuprinzând unitățile din finanțarea directă a ordonatorului principal de credite efectuată prin Direcția Generală Financiară, ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de " credite din Anexa nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. S/205/21.09.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., prefectul are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Prin urmare, în ceea ce privește raportul dintre Ministerul Administrației și Internelor și prefecți, s-a subliniat faptul că, potrivit prevederilor constituționale, prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar în acest context, exercitarea de către M.A.I. a unor atribuții în legătură cu activitatea prefectului vizează strict aspecte de natură organizatorică.
în context, raportat la cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta formulată, s-a considerat că nu se justifică chemarea în judecată a Ministerului Administrației și Internelor.
De asemenea, în considerarea aspectelor prezentate s-a arătat că este evident ca deși potrivit art. 4 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea
Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările și completările ulterioare, "Cheltuielile necesare pentru tipărirea titlurilor de proprietate se asigură de la bugetul de stat, prin grija Ministerului Administrației și Internelor", instituția nu are atribuții.
In concluzie, s-a considerat că finanțarea instituției prefectului prin bugetul M.A.I., nu justifică o eventuală calitate procesuală pasivă a instituției, altfel s-ar putea reține în mod eronat că M.A.J. are obligația de a sta în judecată în toate litigiile în care sunt implicate autoritățile publice subordonate pentru simplul motiv că, față de acestea, are rolul de ordonator principal de credite.
Instituția Prefectului Județului Botoșani prin întâmpinare a arătat că funcționează diferit de Comisia Județeană Botoșani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, iar aceasta din urmă nu face parte din structura organizatoare a instituției Prefectului și nici nu este subordonată acesteia, ci este o comisie cu caracter administrativ jurisdicțional, nu are personalitate juridica, nu are patrimoniu si buget propriu.
A arată că instituția prefectului, potrivit art.2 alin.l din Legea nr.340/2004 privind prefectul si instituția prefectului, se organizează si funcționează sub conducerea prefectului iar, potrivit alin.2 din același articol, instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu si buget propriu, potrivit alin.3 prefectul este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.4 din același articol, structura organizatorica si modul de funcționare ale instituției prefectului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului (H.G. nr.46Q720Q6 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul si instituția prefectului).
A consideră că, în mod eronat reclamantul a invocat Legea nr. 340/2004 și de aceea solicită ca instanța de fond să rețină că respectivele comisii de fond funciar funcționează în subordinea Prefectului, atât timp cât dispozițiile Legii 340/2004, cât si HG 890/2005, Legiil8/1991 stabilesc exact, în concret, atribuțiile Comisiilor pe de o parte si ale Prefectului, pe de alta parte.
Astfel s-a arătat că în componența Comisiei Județene intră reprezentanți ai mai multor instituții cum ar fi Agenția Domeniilor Statului, Direcția Silvică, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară etc.(art4 din HG.890/2005) și că atribuțiile celor două comisii de fond funciar sunt clar prevăzute în lege, și tocmai de aceea punerea în posesie nu poate fi realizată de către chemata în garanție solicitându-se respingerea cererii ca neavând suport legal.
Pârâta B. E. prin memoriul depus la dosar arată că a vândut numitului P. G. o suprafață de 785 mp și că nu a stăpânit niciodată pe amplasamentul dat această suprafață de teren.
Pârâtul P. G. a arătat că a cumpărat o suprafață de 785 mp teren de la numita B. E. suprafața de teren ce a r fi trebuit să fie amplasată în pc XX și nu în pc XX/XX , că aceasta din urmă parcelă cadastrală este fostul amplasament al reclamantului G., că nu a stăpânit niciodată teren în acest amplasament și că solicită modificarea titlului de proprietate în sensul trecerii corecte a pc de XX în loc de XX/XX .
A mai arătat pârâtul că nu este de acord cu anularea contractului de vânzare - cumpărare din acest motiv pentru că ulterior modificării titlului de proprietate se va adresa notariatului public în vederea emiterii unei încheieri cu privire la această modificare.
Pârâtul T. V. a arătat că acest teren înscris în titlul său de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx în suprafață de 2000 mp, pc XX/XX nu 1-a deținut niciodată, și că cedează acest teren cu posibilitatea atribuirii acestei suprafețe în alt amplasament.
Pârâta C. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, arătând că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,5 ha teren primit ca zestre la căsătoria sa, iar Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X , județul Botoșani a emis adeverința de proprietate nr. XXX din xx.xx.xxxx ulterior eliberându-se titlul de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.
A învederat pârâta că nu cunoaște contextul în care apare în evidențele OCPI cu două fișe tehnice diferite, în care figurează cu teren o dată în pc XXX/XX - 1,99 ha și o dată în pc XX/X - 1,51 ha și ulterior în pc XX/XX - 3,5 ha câtă vreme i-a fost eliberată adeverința nr. XXXX/xx.xx.xxxx de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha într-un singur lot.
A mai arătat pârâta că autoarei reclamanților i s-a eliberat titlul de proprietate și că susținerea că unele parcele ar fi greșit înscrise în aceste titluri de proprietate sunt speculații care nu obligă instanța de a le modifica cât timp în titlul reclamanților figurează suprafața constituită sau reconstituită.
A mai menționat că la termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx prin adresa nr. XXX/xx.xx.xxxx Comisia locală X a făcut referire la faptul că mama reclamanților G. G. L. nu a solicitat conform art. 37 din legea nr. 18/1991 să devină acționara și nu a dat terenul în administrarea SC X SA Cătămărăști, în acest sens legea prevăzând ca la atribuirea și punerea în posesie cu terenuri au prioritate cei care au deținut acțiuni la acea societate.
Ori, în speță, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite cele două condiții, chiar reclamanții recunoscând că n-au avut niciodată în posesie terenul chiar dacă defunctei lor mame i s-a eliberat adeverința de proprietate.
In concluzie, pârâta a arătat că reclamanților li s-au atribuit terenuri pe alte amplasamente deoarece autoarea nu a solicitat acțiuni, iar titlurile de proprietate a persoanelor pârâte în cauză pentru care se cere constatarea nulității absolute s-au emis cu respectarea procedurii juridico - administrative, terenurile fiind atribuite legal.
Judecătoria Botoșani prin S.C. nr. XXXX a. admis acțiunea reclamanților și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis pe numele T. D. V. de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoșani în sensul radierii suprafeței de 2000 mp teren situată în sola 5, pc XX/XX obligând Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X să procedeze la punerea în posesie a numitului T. V. cu terenul în suprafață de 2000 mp în amplasamentul aflat la dispoziția comisiei.
A constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoșani pe numele B. C. E. în sensul radierii din acest titlu a suprafeței de 785 mp situată în pc XX/XX sola 5 și înscrierea acesteia în pc XX sola 4 conform raportului de expertiză întocmit de expert C. M. (f. 372 dosar).
A constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Botoșani pe numele C. I. E. în sensul radierii din acest titlu a suprafeței de 2,5 ha teren identificat de expert C. M. în schița anexă a suplimentului la raportul de expertiză (f. 61 dosar) voi II pc - XX/XX și a obligat Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X să procedeze la punerea în posesie a numitei C. E. cu suprafața de 2,5 ha teren pe un amplasament aflat la dispoziția comisiei.
A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoșani pe numele G. M. G. - L. și a obligat Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X să procedeze la punerea în posesie a reclamanților pe vechile amplasamente, să înainteze Comisiei Județene documentația în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate care să cuprindă următoarele suprafețe de teren: suprafața de 9391 mp situată în pc XX X, identificată în schița anexă nr. 3 ( refăcută) ( f.61 dosar) voi II, suprafața de 3515 mp teren situată în pc XX X, schița anexă nr. 3, suprafața de 2094 mp teren situată în pc XX X, aceeași schiță anexă nr. 3 (f.61 dosar) voi. II, suprafața de 2 ha teren identificată de același expert C. M. în schița anexă nr. 2 ( refăcută), f. 62 dosar voi II, respectiv suprafața de 4935 mp situată în pc XX X, suprafața de 12808 mp situată în pc XX X, suprafața de 2257mp situată în pc XX Xși suprafața de 2,5 ha teren identificată de expert C. M. în schița anexă nr.3 (refăcută) (f.61 dosar), situată în pc A -XX/XX.
A respins cererea cu privire la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 1,5 ha teren situată în pc XXX/X/X/X delimitată în anexa nr. 4 a suplimentului raportului de expertiză C. M. conform titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx ca fiind rămasă fără obiect.
A obligat Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X să plătească reclamanților suma de 8880 lei cu titlu de daune.
A respins cererea privind anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. XXXX din xx.xx.xxxx autentificat de BNP Asociația C. A. S. A..
A respins excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității de reprezentant, cererile de chemare în garanție și cererea referitoare la corectarea numelui trecut pe titlul de proprietate nr. XXXXX/2000.
In motivele soluției adoptate a reținut instanța de fond, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat față de S.C. nr. XXXX/xx.xx.xxxx formulată în dosar nr. XXXX/193/2003al Judecătoriei Botoșani că din lecturarea celor două acțiuni aflate în dosar nu rezultă nici identitatea de obiect și nici de cauză juridică, în prima solicitându-se modificarea titlurilor de proprietate în sensul includerii vechilor amplasamente ale reclamanților și nu verificarea legalității titlurilor deja emise terților pe amplasamentele acestora.
Nici cea de-a treia condiție, în sensul ca judecata să aibă loc între aceleași părți nu este dată, judecata în prezenta cauză purtându-se și față de alte persoane care în respectivul dosar nu au fost părți în proces și față de care urmează să se analizeze în prezent legalitatea emiterii titlurilor acestora, motiv pentru care instanța apreciază că art. III alin. 2 indice 2 din Legea nr. 169/1997 putea fi verificat în acțiunea anterioară, doar dacă judecata se purta și cu acești titulari ai dreptului de proprietate.
De altfel, s-a arătat în continuare de instanță că în considerentele S.C. nr. XXXX/2006 se retine ca reclamanții nu au cerut să se verifice condițiile emiterii titlurilor altor persoane asupra terenului ce a aparținut părinților pentru a se putea verifica corectitudinea aplicării art. 37 din Legea nr. 18/1991, această cerere tăcând obiectul prezentei judecăți.
Cât privește lipsa calității de reprezentant al apărătorului ales, B. D., instanța a respins-o, acesta făcând dovada calității prin contractul de asistență juridică încheiat între părți și depus la dosar.
în ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții au solicitat în contradictoriu cu Comisia Locala de aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei X, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Botoșani, chemații în garanție Ministerul Administrației si Terenurilor București, Instituția Prefectului Județului Botoșani, Statul Roman prin Ministerul - Direcția Finanțelor Publice Botoșani, B. E., Tărnăuca V., P. G., C. E. constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emis pe numele C. E. în limita suprafeței de 2,5 ha teren ce constituie vechiul amplasament al autorului reclamanților, cerere pe care instanța a considerat-o consideră întemeiată, apreciind că acesta nu poate fi considerat un titlu de proprietate legal emis câtă vreme fostului proprietar i se reconstituise dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6 ha teren încă din anul 1992 emițându-se în acest sens adeverința de proprietate nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
Deci, a apreciat instanța de fond că la momentul eliberării adeverinței sus amintite terenul era liber juridic fiind obligația Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar în continuare de a proceda la punerea în posesie a reclamanților și mai mult decât atât, autorii intimaților C. E., F. A. I. nu au avut niciodată teren în proprietate în amplasamentul reconstituit respectiv pc XX/XX, ci așa cum rezultă din registrul parcelelor, aceștia au deținut teren în tarlaua A XXX, pc XXX /X, și XX/X , cum de altfel a fost emisă inițial de către Comisia Locală X fișă tehnică nr. XX lui C. E. care conținea și toate semnăturile membrilor Comisiei de fond funciar, ulterior fiind emisă o altă fișă cu alte amplasamente în care nici nu mai există semnăturile membrilor Comisiei.
Astfel s-a evocat în continuare, faptul că amplasamentul reconstituit intimatei și solicitat de petenți este vechiul amplasament al autoarei , este confirmat și de declarația martorului B. D. care arată că a cunoscut foarte bine amplasamentele autorilor petenților făcând parte din Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 și că reconstituirea inițială s-a făcut mamei reclamanților pe vechiul amplasament, ulterior acesta fiind schimbat.
Aceleași aspecte sunt confirmate și de către numitul L. I. care a arătat că terenurile pe care le-a avut în proprietate părinții reclamanților sunt terenuri de o calitate foarte bună și că aceștia au tot efectuat nenumărate demersuri la Comisia de aplicare a fondului funciar pentru restituirea acestor proprietăți dar fără nici un rezultat.
S-a arătat în considerente în continuare că la momentul emiterii titlului de proprietate intimatei C. E. nu exista un proces verbal de punere în posesie iar în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a numitei C. E., aceasta a solicitat, ca cele 3,5 ha teren să fie acordate la un loc cu rudele sale, ing. F. I., indicând denumirile locale ale amplasamentelor - "Valea Grajdului și Rur", pc XXX și 22, singura fișă tehnică semnată de membrii comisiei având înscrise pc XXX/8 și XX/X , toate titlurile emise acestora la același moment cu titlul de proprietate nr. XXXXX/1999 având aceeași locație pc XXX/8, XX/X și titlul de proprietate nr. XXXXX emis pe numele F. I. tatăl intimatei cuprinzând acest amplasamentul din pc XXX/9, 22/9 și având ca vecinătăți suprafețele de teren cuprinse în titlul de proprietate nr. XXXXX/1999 C. E..
Alte rațiuni pentru care instanța a apreciat că fiind nelegal titlul emis intimatei au fost acelea că, nu există o hotărâre a Comisiei Județene de validare sau modificare a amplasamentului titlului de proprietate C. raportat la parcela înscrisă inițial în fișa tehnică, o documentație legală prev. de art. 9, art. 27 din legea 18/1991pentru pc XX/XX, procesul verbal de punere în posesie înaintat de OCPI din xx.xx.xxxx neavând semnătura vreunui reprezentat ADS, și fiind emis în alt loc parcelar. Și, deși ștampilat conform cu originalul la
xx.xx.xxxx indică în titlul de proprietate nr. XXXXX/1999 alte amplasamente, respectiv pc XXX, pc XX. De asemenea s-a mai arătat în considerente că nu există un contract de validare al numitei C. E.; nu există documentație, în legătură cu terenul solicitat și înscris în titlul de proprietate nr. XXXXX/1999, întocmită conform art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 și art. 40 din Legea 18/1991; cererea comisiei Județene adresată ADS-ului de transmitere a acestui teren către Comisia Locală X și un protocol aferent întocmit de ADS, Comisia Locală X prin procesul verbal încheiat la xx.xx.xxxx acceptând modificarea titlului de proprietate al intimatei și acordarea acesteia teren în pc A XXX, A XXX, in lipsa acestor documente.
S-a arătat de judecătorul fondului că a avut în vedere mai ales faptul că prin precizările depuse la dosar ( f. 281ds), voi. II - Comisia Locală de fond funciar X a arătat că are teren disponibil din punct de vedere juridic în raza sa de competență teritorială așa încât nu a fost necesar a se solicita teren la localitățile învecinate, motiv pentru care a apreciat că nu există nici o logică privind atribuirea vechilor amplasamente ale autorilor petenților altor persoane și nu acestora, acest lucru fiind posibil doar în condiții extreme.
Mai mult, s-a reținut că Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar X a arătat, în ceea ce privește titlul de proprietate nr. XXXXX emis pe numele C. E., că deține teren din punct de vedere juridic în trup compact.
Cât privește celelalte titluri emise pe numele T. V., B. E., s-a arătat în considerente că și acestea au fost nelegal emise întrucât cuprind suprafețe din vechiul amplasament al autoarei G. L., aceștia nu au intrat în stăpânirea acestor amplasamente niciodată, nu le dețin, arătând că stăpânesc teren pe vechile lor amplasamente și fiind de acord că solicitarea petenților este îndreptățită întrucât reprezintă terenul moștenit de la părinții lor și reconstituit pe numele acestora din urmă, recunoscând că reclamanții au efectuat nenumărate demersuri din anul 1991 și până în prezent la Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar încercând să intre în posesia dreptului lorde proprietate.
În speță s-a concluzionat de către prima instanță că s-a refuzat reclamanților atribuirea vechilor amplasamente în timp ce au fost atribuite altor persoane care nu erau îndreptățite, reconstituirea proprietății fiind solicitată încă din anul 1991, reclamanții obținând adeverința nr. XXXX/xx.xx.xxxx, legea 18/1991 statuând principiul reconstituirii vechiului amplasament liber la momentul formulării cererilor.
În ceea ce privește amplasamentele, instanța a reținut că din probatoriul administrat în cauză, respectiv, expertiza de specialitate întocmită a rezultat faptul că titlul de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx s-a emis tară a exista o punere în posesie și nu în ultimul rând că suprafețele înscrise în acest titlu nu pot fi identificate în teren.
Astfel, a arătat expertul că în fapt în această solă la înscrierea titlurilor de la OCPI în format electronic nu a fost acceptat decât un singur titlu cu același per, ori în această solă au fost eliberate mai multe titluri cu aceleași per, suprafețele din titlurile neînregistrate astfel rămânând în rezerva comisiei locale, terenul fiind stăpânit de proprietari până la rezolvarea situației creată.
A mai concluzionat expertul că din această rezervă fictivă, se eliberează titlul în cauză suprapus pe terenul proprietarilor ce nu-șu pot înregistra titlurile la OCPI, acesta fiind de fapt motivul pentru care terenul reclamanților nu poate fi identificat.
A mai arătat instanța în considerente că a ținut cont în adoptarea soluției și de dips. art. 10 alin. 1 din HG nr. 890/2005 potrivit căruia, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată și totodată potrivit art. 10 alin.4 din același act normativ, care reglementează situația în care "nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar" apreciind că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză tocmai pentru considerentele arătate.
Ori, din economia acestor dispoziții legale se impune faptul că compensarea era condiționată de neformularea cererilor de reconstituire la momentul existenței libere a fostelor amplasamente, ceea ce nu a fost cazul în speță.
S-a arătat și faptul că deși stabilirea amplasamentelor este atributul comisiei locale de fond funciar, ea poate fi cenzurată de instanța de judecată tocmai pentru a evita adoptarea unor măsuri abuzive din partea comisiei locale, prejudiciabile pentru titularul reconstituirii, instanța efectuând astfel verificările necesare, experții în cauză făcând compararea suprafețelor cerute pe vechiul amplasament cu cele atribuite, aspecte dovedite și prin audierea martorilor, în speță constatându-se că terenul oferit nu corespunde calitativ.
Cererea de punere în posesie cu suprafața de 1,5 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. XXXXX din xx.xx.xxxx în pc XXX/X/X/X a fost respinsă ca fiind rămas tară obiect, întrucât reclamanții au confirmat că această operațiune a fost îndeplinită de către comisia de fond funciar.
în ceea ce privește prejudiciul, acesta a fost considerat dovedit prin fapta pârâtei debitoare de întocmire a unei documentații greșite de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate fără corespondent în realitate, în temeiul căreia s-a întocmit un T.P. nr. XXXXX/2002 fapt ce face incidente prev. Art.998,999 Cod civil, aspecte ce au fost confirmate de raportul de expertiză întocmit în cauză și declarațiile martorului L. I., (f.216 dosar).
In ceea ce privește cuantificarea prejudiciului, s-a reținut că prin raportul de expertiză de specialitate efectuat în cauză de expert G. (f.99 dosar) acesta este în valoare de 8880 lei.
Cât privește cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare nr. XXXX din xx.xx.xxxx autentificat de BNP Asociația C. A., S. A., instanța a respins-o întrucât nu au fost îndeplinite motivele de nulitate, cumpărătorul fiind de bună credință, astfel că, în urma modificării titlului de propiietate nr. XXXXX/1995 privind parcela cadastrală în care este situată suprafața de 785 mp supusă vânzării, contractul poate fi îndreptat pe cale administrativă, de altfel nici pârâtul P. G. nefiind de acord cu anularea contractului de vânzare - cumpărare.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Administrației și Internelor București întrucât potrivit LI 8/91 comisiile comunale, orășenești și municipale sunt autorități publice cu activitate administrativă și funcționează sub îndrumarea comisiei județene , aceasta din urmă fiind competentă să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locală, reținând și că potrivit disp. art. 6 lit. f din Anexa nr. 1 la Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a modelului și modului de atribuire a titlului de proprietate precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr. 8901/2005 emiterea titlurilor de proprietate se face de către Comisia Județeană apreciind că prin urmare calitatea procesuală pasivă în acest litigiu nu poate acea decât persoana juridică care a emis actul, comisia județeană.
A evocat instanța de fond în considerente și disp. art. 12 alini din Legea fondului funciar care statuează că "în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptățiți și eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraș sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar " și a arătat că potrivit alin. 2 al aceluiași articol " comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea unei comisii județene, numită prin ordinul prefectului și condusă de acesta."
De asemenea, instanța a luat în considerare și disp. dispozițiile art. XX Xlin.2 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia " comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar"
Ori, a apreciat în continuare judecătorul fondului că dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementare prin codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma " prin derogare"sintagmă ce conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată, să vegheze la aplicarea prevederilor legii cu un statut de oficialitate.
Apoi, în ceea ce privește raportul dintre Ministerul Afacerilor și Internelor și prefecți, s-a arătat că prefecții sunt reprezentanții guvernului pe plan local, iar în acest context exercitarea de către MAI a unor atribuții în legătură cu activitatea prefectului vizează aspecte de natură - organizatorică, așa încât
instanța a apreciat că Ministerul Afacerilor Interne și Instituția Prefectului în asemenea cadru procesual nu justifică calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult nu au calitate de chemați în garanție cară să răspundă alături de comisiile de aplicare a legii fondului funciar.
Instanța a respins și cererea vizând corectarea titlului de proprietate nr. XXXXXX/2000 în ceea ce privește numele de G. G. L. găsind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 591 pct. 1 din legea nr. 18/1991 potrivit cărora " îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară".
Cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată a fost apreciată întemeiată în baza art. 53 pct. 3 din Legea nr. 18/1991 pentru suma de 4855,10 lei reținându-se culpa Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar a comunei X pentru nepunerea în posesie corespunzătoare și pentru solicitarea făcută către Comisia Județeană pentru emiterea unui titlu de proprietate în favoarea reclamanților fără corespondent în realitate.
Împotriva sentinței C. E. a formulat recurs în termen legal criticând sentința pentru nelegalifate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare ori modificarea sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii cu privire la anularea titlului de proprietate nr. XXXXX/1999 emis pe numele său și plata cheltuielilor de judecată.
În motivele petiției de recurs s-a arătat faptul că deși instanța de fond a reținut că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate autorilor petenților pentru 6 ha și eliberarea adeverinței de proprietate, terenul era liber juridic, această afirmație nu este reală deoarece sunt documente clare care atestă că la acea dată terenul aparținea IAS-ului Cătămărăști Deal și fusese deja atribuit către C. E. cu adeverință nr. XXX/xx.xx.xxxx, aceasta din urmă formulând cerere la 6 martie 1991, Comisia Locală neavând terenul la dispoziție.
S-a arătat în continuare faptul că adeverința recurentei de proprietate nr. XXX/xx.xx.xxxx a fost eliberată anterior adeverinței autorilor reclamanților la fel ca și titlul de proprietate nr. XXXXX/03, terenul avându-1 în p.c. XX/XX.
În ceea ce privește procesul verbal de punere în posesie nr. XXXX/xx.xx.xxxx s-a arătat că acesta a fost întocmit de către O.J.C.G.L. și Agenția domeniului Statului , suprafața de 3,5 ha din extravilanul localității X având-o în p.c. XX/XX de la data eliberării adeverinței de proprietate și până în prezent, iar faptul că recurenta apare în evidențele OCPI Botoșani cu două fișe tehnice diferite pe numele său, nu este culpa acesteia și nu are ca efect nulitatea absoluta ci doar cea relativa a cărui termen poate fi considerat împlinit in anul 2001, la trei ani de la eliberarea titlului.
Chiar daca mama reclamanților a avut teren in p.c. XX/XX anterior cooperativizării, la apariția Legii nr. 18/1991, acesteia nu i se putea reconstitui terenul pe vechiul amplasament si sa fie pusa in posesie pe vechiul amplasament
deoarece terenul era al I.A.S. Catamarasti, administrator S.C."X"S.A Catamarasti, care il atribuise deja lui C. E. in calitate de acționar.
S-a mai arătat în petiția de recurs de către C. E. că autorul reclamanților G. G.-L., știind ca vechiul sau teren se afla la IAS Catamarasti, putea sa solicite conform art.37 din Legea nr.18/1991 sa devină acționara, dându-și terenul in administrarea S.C."X"S.A. Catamarasti (IAS) și că neformulând o asemenea cerere a primit un teren în alt amplasament, dar aceasta nu înseamnă că a fost emis greșit titlul de proprietate.
S-a criticat și faptul că instanța obligând Comisia Locală de fond funciar a Comunei X să procedeze la punerea în posesie a reclamanților pe vechile amplasamente a acordat mai mult decât s-a cerut, nefiind formulat un asemenea capăt de cerere în petitul acțiunii.
S-a arătat că în cauză nu sunt date disp. art. III, pct. 1 lit.ii din L169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/91 care prevăd că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitări^ în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, întrucât nu sunt întrunite cele două condiții:
- reclamanții nu a avut posesia terenului, iar adeverința lor de proprietate este ulterioară adeverinței de proprietate a recurentei.
După cum a afirmat reclamanta și comisia Locală X de aplicare a Legii 18/1991 a arătat că la data solicitării reconstituirii, terenul pe vechiul amplasament nu era liber, fiind in domeniul statului la X SA., astfel că reclamanților li s-au atribuit terenuri pe alte amplasamente, autoarea lor
nesolicitând acțiuni.
■>
S-a mai arătat în petiția de recurs că trebuie ținut cont de faptul că principiul reconstituirii pe vechiul amplasament și-a găsit aplicarea expresă abia odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, și că potrivit art. 2 din acest act normativ, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr 18/1991, rămân câștigate, nu aduc atingere in nici un fel titlurilor si altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr 18/1991, la data întocmirii lor, dispozițiile art II din Legea nr 169/1997 protejând dreptul câștigat al autorului, asigurând astfel stabilitatea circuitului civil.
S-a arătat în continuare că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a reclamanților nu are nimic în comun cu legalitatea titlurilor beneficiarilor, iar punerea în posesie a recurentei s-a făcut prin procesul verbal nr. XXXX/xx.xx.xxxx de către OJCGL și ADS, instituția ADS fiind înființată prin OUG 198/10 decembrie 1999.
Prin urmare, s-a evocat faptul că solicitarea comisiei județene adresata ADS-ului de transmitere a acestui teren către Comisia Locala X și protocolul aferent întocmit de ADS nu-si avea utilitatea deoarece nu putea să existe o cerere a Comisiei Locale X către o instituție care nu exista la data eliberării TP nr XXXXXX/xx.xx.xxxx.
S-a mai arătat și faptul că Comisia Locală X are dreptul exclusiv de a "declara" dacă are teren disponibil și nu de a decide modificarea titlului de proprietate al recurentei cu atât mai puțin a influenta o sentința de nulitate a unui titlu de proprietate.
De asemenea, Primarul Comunei X a declarat recurs în termen legal, în motivele căruia s-a arătat că nu există nicio legătură între pretențiile reclamantei și dispozitivul sentinței recurate, iar pentru exemplificare s-a arătat că reclamanții au cerut modificarea titlului lor de proprietate și în final s-a dispus anularea actului.
S-a criticat nereținerea autorității de lucru judecat și faptul că nu s-a ținut cont că autoarea reclamanților nu a exercitat toate mijloacele procedurale de natură administrativă pe care le-a avut la îndemână pentru a-și valorifica drepturile respective față de hotărârile comisiei locale și județene, hotărâri pe care le-a acceptat și care au produs consecințe juridice ce nu pot fi cenzurate ulterior de către instanța de judecată fără a se încălca principiul stabilității raporturilor juridice.
Și reclamanții au declarat recurs în termen legal solicitând să se realizeze o modificare, completare în parte a sentinței în sensul de a se menționa și tarlalele (și chiar denumirile locale din vechime ) în care sunt cuprinse p.c. cadastrale din cauză, în sensul:
- suprafața de 9391 mp situată în pc XXA, suprafața 3515mp, teren situat în pe XX X, suprafața de 2094mp situată în XX X, suprafața de 4935 mp, situată în pcXX X ("la Imaș"), suprafața de 12808mp situată în pc XXA, suprafata de 2257 mp situată în pc XX Pd ("La Grădină") sa fie trecute toate în tarlaua (sola) T5.
- suprafața de 2,5 ha teren arabil situat în pc A- XX/XX ("Ia Iaz") sa fie trecute în tarlaua (sola)T3.
Au solicitat de asemenea, a se menționa expres faptul că raportul de expertiză topocadastrală întocmit in cauză face parte integrantă din hotărârea judecătorească, mai precis raportul de expertiză inițial - depus la dosar la xx.xx.xxxx pentru termenul de judecată din xx.xx.xxxx(filele 102-104 voi. I dosar), în măsura iu care nu contravine completării raportului de expertiza topocadastrală de la filele 60-62 voi.II dosar, precum si conținutul completării raportului de expertiza topocadastrală de la filele 60-62 vol.II dosar.
Au pretins reclamanții a se menționa expres de asemenea faptul ca planurile de încadrare in zona, parte a raportul de expertiză inițial - filele 102-104 voi. I dosar, anexele 4, 5 la raport - filele 108,109 voi. I dosar, fac parte integrantă din hotărârea judecătorească, dar și a fi precizate vecinătățile în detaliu (N,S,E,V) parcelelor.
S-a criticat de reținerea ca fiind răspunzătoare pentru prejudiciul suferit de recurenți reprezentând folosința de care au fost lipsiți pentru terenul în litigiu numai a Comisiei Locale de fond funciar X, deși cf. prevederilor exprese ale art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 2 din H.G nr. 890/2005, art. 2 alin. 5 din Regulament, Comisia Județeană are sub îndrumare și control Comisiile locale de fond funciar.
S-a mai criticat și nereținerea calității de comitenți a MAI și Instituției Prefectului pentru Comisiile de fond funciar care asigură realizarea atribuțiilor și responsabilităților stabilite potrivit L. 18/91, pe titluri fiind aplicată parafa Ministerului în cauză, ceea ce simbolizează o asumare a răspunderii, instituția prefectului având atribuții privind respectarea pe ansamblu la nivel județean, a aplicării legilor reparatorii de reconstituire a dreptului de proprietate privată.
In orice caz, în ipoteza în care s-ar respinge cererile de chemare în garanție ale Ministerului Afacerilor Interne si Instituției Prefectului, a solicitat sa fie atrasa in mod direct răspunderea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cerere nouă, inadmisibil a fi formulată pentru prima dată în recurs.
Prin întâmpinare la recursul reclamantului (f. 38-40 ds. recurs) Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, în ce-1 privește, evocând că potrivit prevederilor art. 6 lit f Anexa 1 a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, emiterea titlurilor de proprietate este una dintre atribuțiile stabilite în mod expres în sarcina comisiilor județene de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În continuare s-au evocat mai multe dispoziții legale precum art. 12 alin.l din L. 18/91, al.2 al acestuia și parțial art. XX Xl.2 din L. 18/91, art.2 alin.2 din L 340/2004, art.l alin.2 din OUG 96/2012 care, în opinia intimatei stabilesc că în procesul de aplicare a L. 18/91 singurele organe care au atribuții sunt comisiile locale și județene, iar în ceea ce privește raporturile dintre MAI și prefect, atribuția MAI vizează nu fondul legii, ci doar aspecte organizatorice.
în plus s-a evocat faptul că MAI nu poate avea calitatea de comitent pentru prepușii Comisia Locală și comisia Județeană pârâte în cauza dedusă judecății prin prisma desp. Art. 60 și urm Cod procedură civilă întrucât în cazul în care ar avea aceste atribuții s-ar ajunge în situația ca reclamanții cărora li s-a respins acțiunea să fie despăgubiți de cel chemat în garanție, ceea ce desigur este inadmisibil câtă vreme acesta nu poate fi chemat în garanție decât de pârâte.
Prin întâmpinarea la recursul formulat de C. E. (f.58-61 ds. recurs) reclamanții G. A. și G. G. au solicitat respingerea recursului, arătând că nu este reală susținerea că terenul în litigiu fusese deja atribuit lui C. E. prin adeverința nr. XXX/xx.xx.xxxx la momentul formulării cererii de reconstituire de către reclamanți, întrucât inclusiv recurenta C. E. solicitat potrivit precizărilor depuse la dosar de Comisia Locală la xx.xx.xxxx ca cele 3,5 ha să fie acordate la un loc cu rudele sale ing. F. I., indicând și denumirile locale al amplasamentelor "Valea Grajdului" și "Pur" (parcelele XXX și 22 în numerotarea cadastrala actuală).
În plus, se mai arată că adeverința nr. XXX/xx.xx.xxxx de asupra căreia face trimitere cu insistență recurenta, se referă doar la acordarea de acțiuni la fostul IAS, si nu la teren in sine: intr-o aplicare normala a legii aceste acțiuni ar fi trebuit sa corespunda terenului vechiului amplasament al autorilor recurentei, C. E., acela care a și fost solicitat de către recurenta cu cererea nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
S-a mai arătat că la data emiterii titlului de proprietate fictiv petenților, nici intimata C. E. nu fusese pusa in posesie cu terenul de pe vechiul amplasament al familiei G., din p.c. XX/XX, adică în anul 2002, când IAS-urile fuseseră desființate, iar terenul trecut deja in administrarea ADS, liber juridic și apt de a fi preluat de către comisiile de fond funciar,daca își îndeplineau întocmai atribuțiile legale.
S-a mai evocat și faptul că pretinsa fișă tehnică de punere în posesie (Anexata doc. trimise de OCPI la dosar la xx.xx.xxxx - fila 109 voi. II dosar) este emisă abia la xx.xx.xxxx, vădit informă, întocmita in alb, nu exista semnătura vreunui reprezentant ADS, iar pretinsa semnătura a numitei C. E. este nereala, total diferita de cea din cererea de la Legea nr. 18/1991 - nr. XXXX/xx.xx.xxxx(anexata precizărilor depuse de Comisia Locala la xx.xx.xxxx).
Cât privește temeiul legal pentru constatarea nulității absolute a T.P. C. I.E. s-a arătat că acesta este art. III din L.169/97 alin. 4 lit.ii cu modificările aduse prin L 247/2007, care se analizează în relație cu data solicitării reconstituirii dreptului de proprietate de către autorul reclamanților, dar și când s-a pus în discuție efectiv reconstituirea, care a avut loc abia în anul 2002, când s-a procedat la analiza și întocmirea actelor tehnice, topocadastrale, obligatorii după lege, de identificare și întocmire a titlului de proprietate.
S-a evocat și faptul că principiul reconstituirii pe vechiul amplasament fost mereu un principiu care a fost avut în vedere de caracterul reparator al legilor fondului funciar și, în plus, titlul lui C. nu a fost unul legal pe amplasamentul ce nu i se cuvenea, mai ales că nu i s-a modificat amplasamentul inițial reconstituit.
In ceea ce privește critica recurentei vizând aceea că recurenților reclamanți G. li s-a acordat mai mult decât au cerut deoarece titlul respectiv ar fi fost anulat și nu doar modificat prin sentința de fond- cum a fost solicitarea din cererea introductivă, s-a arătat că, nu a privit pe recurentă în mod direct ca să justifice un interes în înțelesul normelor procedurale pentru a invoca aceste elemente.
Recursurile declarate sunt nefondate, pentru cele ce vor arăta în continuare:
I. In ceea ce privește recursul pârâtei C. întemeiat în special pe faptul că vechiul amplasament solicitat în anul 1991 nu era liber și nu ar fi putut fi
acordat întrucât se afla în administrarea fostului IAS Cătămărăști unde ar fi putut fi reconstituit la cerere în acțiuni și nu la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar X pentru a dispune în legătură cu acest teren, Tribunalul Botoșani va arăta următoarele:
Și în situația de reconstituire reglementată de art. 37 al.2 din Legea 18/1991 primează principiul reconstituirii vechiului amplasament, acest fapt decurgând atât din procedura propriu zisă cât și din condiționarea recunoașterii calității de acționar de existența vechiului amplasament în patrimoniu societății agricole sau comerciale.
In ceea ce privește procedura de urmat și în acest caz cererea de reconstituire se depune la primăria în a cărei rază teritorială se află unitatea agricolă care are în administrare terenul solicitat și care stabilește societățile comerciale ce trebuie să recunoască petiționarilor calitatea de acționar, dacă terenul solicitat se află în patrimoniul lor.
Astfel, comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 care primește cererea are obligația de a clarifica dacă este o solicitare de reconstituire în temeiul art. 9 din Legea 18/1991, când terenul se află pe raza sa administrativă sau este o cerere care are ca temei juridic prevederile art. 37 din lege în condițiile în care suprafața solicitată se află în patrimoniul unei societăți agricole sau comerciale și s-o trimită persoanei care are în administrare terenul pentru a primi decizie de acționar, lucru care nu s-a întâmplat în speță din vina Comisiei locale X care a dispus pur și simplu reconstituirea emițând adeverință provizorie de proprietate.
În ceea ce privește calitatea de acționar, suportul faptic îl constituie vechiul amplasament neexistând nici o rațiune pentru care legiuitorul să oblige o societate să recunoască calitatea de acționar unei persoane care nu a adus nimic în patrimoniul pe care îl administrează.
Așadar, cele două calități : fost proprietar al terenului aflat în perimetrul societății și acționar sunt absolut îngemănate, calitatea de acționar fiind lipsită de conținut fără determinarea vechii proprietăți care ol consacră.
Că este așa o dovedește inclusiv procedura mai simplă a reconstituirii terenurilor dispusă de legiuitor în acest caz.
De altfel recurenta nu a contestat momentul formulării cererii de reconstituire de către reclamanți care a fost la apariția Legii 18/1991, adeverința provizorie fiind emisă în anul 1992, neavând nici o relevanță momentul emiterii adeverinței de reconstituire pe numele acestei recurente sau a titlului în condițiile în care cererea formulată în termen de fostul proprietar indisponibiliza amplasamentul său pentru oricare din terți.
Mai mult decât atât autorul intimatelor, C. E., F. A. I. nu au avut niciodată loturi în proprietate în amplasamentul reconstituit, respectiv pc XX/XX, ci așa cum rezultă din registrul parcelar, acestea au deținut teren în cu totul alte tarlale, respectiv A XXX, pc.c XXX/8 li XX/X nr.21 pentru care a și fost emisă inițial fișa tehnică de către Comisia Locală X care conținea și toate semnăturile membrilor Comisiei de Fond Funciar.
Faptul că amplasamentul în litigiu a fost vechea proprietate a autorului reclamantei rezultă din declarația martorului B. D. care a măsurat amplasamentele și care în calitate de membru al Comisiei de fond funciar a arătat că restituirea realizată pe numele mamei petenților a avut în vedere vechea proprietate, aspecte relatate și în declarația martorului L. I..
De altfel, inclusiv intimata C. E. a solicitat în cererea de reconstituire nr. XXXX/xx.xx.xxxx (f.136, voi II ds) că terenul de 3,5 ha să-i fie acordat la un loc cu rudele sale indicând amplasamentele: "Valea Grajdului și Rur", care au parcele cadastrale XXX/8, XX/X înscrise în singura fișă tehnică nr.XXXX/xx.xx.xxxx ce conține semnăturile tuturor membrilor comisiei de fond funciar, (f.108, voi II ds.).
Ori, fișa tehnică de punere în posesie (f. 109 voi II ds.) emisă la xx.xx.xxxx nu mai conține amplasamentele inițiale și de altfel cele solicitate în cererea de la Legea 18/1991 și nici semnăturile persoanelor abilitate cu aplicarea legii , inclusiv recurenta recunoscând că apare în evidența OCPI cu două fișe tehnice diferite, dar afirmând că de această situație nu este ea vinovată și nici nu poate atrage nulitatea titlului său de proprietate.
Tribunalul Botoșani apreciază că cele două fișe tehnice prin ele însele nu sunt determinante, dar ele confirmă situația de fapt în favoarea reclamanților și protejată de lege, aceea că aceștia au solicitat în termen și au obținut reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechiul amplasamentul, aceste fișe tehnice fiind dovezi concludente ale faptului că terenul era liber și că abia ulterior terenul în litigiu fost înscris în fișa tehnică întocmită recurentei C. E. la 26 mai 2004 și nu prin adeverința generică de reconstituire care dacă a validat cererea, a validat solicitarea pentru amplasamentul din "Valea Grajdului și Rus", pentru că acestea au fost pretențiile.
Cele două condiții evocate de recurenta C. în petiția de recurs, respectiv faptul că reclamanții n-au avut niciodată posesia terenului chiar dacă defunctei lor mame i-a fost eliberată adeverința de proprietate, iar reconstituirea s-a făcut ulterior adeverinței recurente nu sunt prevăzute de textul art. III alin. 1, lit. ii, de altfel evocate de recurentă în petitul cererii de recurs, legiuitorul insistând asupra a două aspecte indisolubil legate: să fi fost formulată cerere de fostul proprietar și amplasamentul solicitat să fie liber la data solicitării, iar faptul că încă se află în administrarea IAS Cătămărăști însemna că era liber și că nu fusese atribuit terțelor persoane (prin acțiuni).
Recurenta nu justifică nici un interes pentru a critica faptul că instanța a atribuit mai mult decât a cerut prin acea dispoziție de obligare a Comisiei Locale de Fond Funciar de punere în posesie a reclamanților câtă vreme se referă la amplasamente deja excluse din titlul său de proprietate tocmai în scopul atribuirii lor reclamanților, mai ales că operațiunea punerii în posesie ar fi trebuit să fie anterioară.
Legea 18/1991 are un caracter reparator și de acea principiul care domină textele sale este cel al reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în afara excepțiilor strict prevăzute, între care nu se încadrează nicidecum prev. art. 37 din Legea 18/1991 care au constituit în speță temeiul reconstituirii terenurilor în litigiu altor persoane decât foștii proprietari ce puteau dobândi calitatea de acționari la societăți agricole ce le-au administrat terenurile.
II. Recursul Primarului comunei X în calitatea sa de reprezentant al
Comisiei Locale de fond funciar este de asemenea nefondat, și trebuie arătat aici
că este lipsită de relevanță terminologia juridică prin care s-a dispus în mod
corect invalidarea unui titlu de proprietate (al pârâtei) câtă vreme situația de fapt
a fost temeinic stabilită în raport de probatoriul administrat, de altfel, relatată
mai sus în concluziile privind soluția ce se va da recursului pârâtei, iar această
situație de fapt corect încadrată în prevederea legii.
In concluzie că se dispune "modificare" sau "anulare", textul dispoziției lămurește în continuare în mod clar și neechivoc în ce constă această terminologie, arătând ce se exclude din titlu sau se modifică ori sunt înscrise alte mențiuni după caz.
In ceea ce privește autoritatea de lucru judecat Tribunalul Botoșani reține faptul că acesta a fost corect analizată de instanța de fond, iar față de cele arătate în considerentele sentinței atacate, recurentul nu are nici o critică, pertinentă care ar fi trebuit să se refere la reținerea eronată a cadrului procesual din punctul de vedere al obiectului, al pârtilor și scopului juridic, existând doar o afirmație generică în cuprinsul petiției fără nici un indiciu juridic și deci nerelevantă.
în ceea ce privește critica vizând neexercitarea de către autoarea reclamantei a mijloacelor procedurale de natură administrativă pe care le avea la îndemână pentru a-și valorifica drepturile, aceasta se datorează activității deficitare desfășurate de această Comisie de fond funciar care ulterior validării cererii a omis o etapă primordială- punerea în posesie- vitală pentru ca părțile să cunoască dacă Comisia Locală își mai recunoaște cele hotărâte de ea prin adeverințele provizorii, în cauză aceasta trecând direct la fișa tehnică a pârâtei premergătoare titlului, pe care în acest fel 1-a ridicat deasupra oricărui control juridic în ceea ce privește amplasamentele, susținând categoric că nici instanța de judecată nu mai poate interveni într-un stat de drept pentru că nu respectă principiul stabilității raporturilor juridice.
Trebuie spus aici și reținut că această instanță nu va accepta în nici un caz ca demersul culpabil al unei comisii care a sărit operațiuni în aplicarea legii fondului funciar pentru care partea avea la îndemână declanșarea controlului judecătoresc (art. 64 din LI8/91) să interzică accesul la justiție persoanei vătămate, pretinzând că titlul de proprietate odată emis chiar și fără proces verbal de punere în posesie nu poate fi suspus nici unei analize și de către nimeni deși este act care nu a respectat etapele pentru intrarea în legalitate.
III. Recursul reclamantului este de asemenea nefondat, pentru cele ce
urmează:
In primul rând, cererile vizând înscrierea unor mențiuni suplimentare în dispozitivul hotărârii de fond pot constitui cel mult cereri de lămurire sau completare de dispozitiv în situația în care se va dovedi desigur necesitatea explicitării amplasamentelor dispuse de către prima instanță, cereri întemeiate pe dis part. 281, 282 Cod procedură civilă.
In ceea ce privește critica vizând neretinerea calității procesuale a chematelor în garanție MAI și Instituția Prefectului, Tribunalul Botoșani apreciază soluția instanței de fond corect motivată și temeinică pentru cele ce urmează:
Legea fondului funciar este o lege specială care singură stabilește modul în care se exercită competențele organelor abilitate cu aplicarea sa, inclusiv ale instanței de judecată și care a fixat în mod expres cadrul procesual din punctul de vedere al obiectului, părților nefiindu-i permis nimănui a adăuga peste lege și alți participanți la judecată, alte obiecte de judecată, etc.
Astfel, în ceea ce privește calitatea procesual activă și pasivă în cazul plângerilor întemeiate pe disp. legilor fondului funciar acestea aparțin organului emitent al actului administrativ, respectiv comisiei locale, județene (pentru adeverințe, hotărâri, titluri)sau Instituției Prefectului, în acest din urmă caz atunci când este vorba de un ordin emis de acesta.
Faptul că Ministerul de Interne trebuie să susțină activitatea" comisiilor de fond funciar nu înseamnă că poate subroga competențelor lor arunci când acestea nu se desfășoară corespunzător legii și că poate interveni pe fondul problemelor sau că trebuie să-și însușească culpa în aplicarea defectuoasă a legii, legiuitorul referindu-se la un cu totul alt aspect, extrinsec aplicării propriu-zise a legii și situațiilor de fapt pe care le reglementează, respectiv ce țin de impedimente organizatorice, imposibilități, a căror rezolvare intră în sfera de activitate a acestei instituții, neputându-se confuziona competențele și dispunând că aplicarea legii le incubă "în extremis" acestor organe.
Critica vizând nedispunerea unei obligații solidare pentru comisia comunală și județeană de aplicare a legii 18/91, pentru repararea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a terenului și cheltuielile de judecată cauzate reclamanților este netemeinică.
În acest sens, Tribunalul Botoșani evocă faptul că, în primul rând, reclamanții au obținut repararea integrală a prejudiciului chiar dacă această obligație a căzut în sarcina unei singure persoane, iar în al doilea rând, deși neîndoielnic și Tribunalul Botoșani recunoaște competența Comisiei Județene de control a activității comisiei locale își va întemeia menținerea soluției instanței de fond pe ideea de culpă delictuală (art.998 cod civil și legea specială) și culpă procesuală (art. 274 Cod pr. civ) apreciind că acestea aparțin comisiei locale pentru demersul său omisiv în ceea ce privește pe autoarea reclamantei (nepunerea în posesie) și contradictoriu în ceea ce privește pârâta căreia i-au fost emise două acte diferite fără nici o susținere legală (fișe tehnice anterioare emiterii titlului de proprietate ). Astfel va considera că această comisie trebuie să răspundă în mod exclusiv, dat fiind că emiterea titlurilor de proprietate s-a făcut la nivelul țării în condițiile întârzierilor înregistrate de comisiile comunale în întocmirea documentațiilor tehnice anterioară titlurilor.
Așa fiind, față de cele invocate, Tribunalul Botoșani reținând critica recurenților neîntemeiată va respinge toate recursurile și va păstra soluția atacată ca fiind legală și temeinică făcând aplicarea prevederilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE :
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de C. E., domiciliată în corn. Cernica, Cernica - La Fam.C. G., G. C., nr. 1, Comisia Locală de Fond Funciar X prin primar cu sediul în corn. X, jud. Botoșani și G. A. cu domiciliul în Botoșani, X, nr. Y, bl. Z, sc. T, ap. U și G. G. cu domiciliul în Botoșani, X, nr. Y, bl. Z, sc. T, ap. U împotriva sentinței civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, pe care o menține. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.
Președinte, Judecători, Grefier,
| ← Pensie - contestatie executare silita. Jurisprudență... | Contestatie CAS titlu necomunicat. Jurisprudență Contestaţie... → |
|---|
